Şedinţa publică din data de 31 mai 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 06.12.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, a formulat acţiune în contencios administrativ prin care a solicitat instanţei de judecată să dispună revocarea în tot a Deciziei nr. 427/17.11.2021 (înregistrată la 21.11.2021) prin care s-a dispus aplicarea sancţiunii amenzii în cuantum de 5000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizualului, cu modificările şi completările ulterioare cu privire la informaţiile prezentate în cadrul emisiunii difuzate la data de 18.10.2021, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 992 din 27 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neintemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 99 din 27 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a formulat cerere de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată cu consecinţa anulării Deciziei cu nr. 427 din data de 17.11.2021 emisă de către intimata Consiliul Naţional al Audiovizualului, întrucât a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie.
Recurenta-reclamanta susţine, în esenţă, că judecătorul de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a disp. art. 64 alin. (1) lit. a) din Decizia cu nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual raportat la Decizia cu nr. 427 din data de 17.11.2021 emisă de către intimata Consiliul Naţional al Audiovizualului.
În acest sens, arată că, în cauza dedusă judecăţii, aşa cum rezultă din analiza obiectivă a dialogurilor puse la dispoziţie de către reprezentanţii intimatei, suplimentar, faţă de tema vaccinării împotriva virusului SARS-COV-2, s-au dezbătut alte probleme de interes naţional, respectiv finanţarea anumitor trusturi de presă din bugetului Statului Român, precum şi activitatea desfăşurată de către SMURD.
Însă, susţine recurenta-reclamantă, niciuna dintre aceste teme de discuţie, care ar fi stat la baza emiterii Deciziei de sancţionare, nu a fost analizată de către judecătorul de fond.
Mai mult decât atât, din considerentele sentinţei civile recurate, reiese în mod evident că judecătorul fondului nu a făcut referire în legătură cu modul în care aceste teme de discuţie n-ar fi respectat condiţiile art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) din actul normativ amintit anterior.
O altă critică a recurentei-reclamante vizează faptul că judecătorul fondului nu s-a raportat la faptul că opiniile exprimate în cadrul emisiunii ce a făcut obiectul analizei desfăşurate de către reprezentanţii intimatei reprezintă o formă de manifestare a pluralismului ideologic exprimat în cadrul conţinutului serviciilor media aşa cum a fost statuat prin cauza Centro Europa 7 S.R.L. şi Di Stefano împotriva Italiei (MC) soluţionată prin Decizia CEDO nr. 38433/09 prin care s-au statuat următoarele:
"După cum s-a constatat de multe ori, nu poate exista democraţie fără pluralism (...) Esenţa democraţiei este să permită ca diverse programe politice să fie propuse şi dezbătute (...) cu condiţia ca acestea să nu dăuneze democraţiei în sine (...) Mass-media audiovizuală, cum ar fi radioul şi televiziunea, au un rol deosebit de important în acest sens. (...) O situaţie în care un grup economic sau politic puternic în societate poate obţine o poziţie dominantă asupra mass-mediei audiovizuale şi poate exercita, astfel, presiuni asupra radiodifuzorilor şi reduce, în cele din urmă, libertatea lor editorială subminează rolul fundamental al libertăţii de exprimare într-o societate democratică, astfel cum este consacrat în art. 10 din Convenţie în special în cazul în care serveşte pentru a comunica informaţii şi idei de interes general (...) Curtea observă că, într-un sector sensibil cum este mass-media audiovizuală, în plus faţă de obligaţia negativă de a nu interveni, statul are obligaţia pozitivă de a pune în aplicare un cadru legislativ şi administrativ adecvat pentru a garanta pluralismul efectiv)".
Raportat la concluziile prezentate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, este evident că sancţionarea unui trust de presă sau a unui serviciu de radio trebuie să fie în acord cu respectarea principiului pluralismului de opinii.
Or, judecătorul fondului a neglijat exact acest aspect în sensul că a sancţionat singurul post de radio care a prezentat opinii bazate pe studii ştiinţifice care nu erau în acord cu opiniile prezentate în general de alte trusturi de presă sau posturi de radio în legătură cu efectele benefice sau nocive ale vaccinurilor administrate împotriva virusului SARS-COV2.
Prin urmare, consideră că susţinerile judecătorului de fond încalcă normele de drept material şi nu reprezintă veritabile motive juridice care să conducă la respingerea cererii de chemare în judecată.
Totodată, aşa cum rezultă din analiza obiectivă a actului sancţionator cu referire directă la pagina cu nr. 12 a Deciziei cu nr. 427 din data de 17.11.2021, acesta nu cuprinde o analiză temeinică a modalităţii în care ar fi fost afectat principiul imparţialităţii radiodifuzorului.
Din contră, atât moderatorul B., cât şi invitata acestuia au prezentat opinii favorabile şi defavorabile vaccinării cu menţiunea că invitata emisiunii, doamna C., a specificat şi sursa informaţiilor prezentate.
Nu în ultimul rând, consideră deosebit de relevante pentru soluţionarea prezentei cauze şi aspectele statuate prin Recomandarea Uniunii Europene cu nr. 2022/758 emisă de către Comisia Europeană prin care s-a statuat "necesitatea asigurării protecţiei împotriva procedurilor judiciare vădit nefondate şi abuzive împotriva mobilizării publice (cunoscute sub denumirea de "SLAPP"), fiind important de ştiut că procedurile judiciare vădit nefondate sau abuzive împotriva mobilizării publice pot avea un impact negativ asupra credibilităţii şi reputaţiei jurnaliştilor şi apărătorilor drepturilor omului".
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în opinia sa, sentinţa fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a legii.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 23 noiembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 8 decembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate, precum şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Prin Decizia nr. 427 din 17.11.2021, societatea reclamantă A. S.R.L., deţinătoarea postului de radio D., a fost sancţionată de pârâta Consiliul National al Audiovizualului cu amendă de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, în motivarea actului administrativ sancţionator, menţionându-se că modalitatea în care moderatorul emisiunii "Ce-i în Guşă şi-n căpuşă", difuzată la 18.10.2021, a prezentat şi a susţinut ca o stare de fapt, perspectiva sa personală cu privire la eficienţa vaccinării şi a scopurilor măsurilor pentru combaterea pandemiei de Covid 19, nu a asigurat o distincţie clară între fapte şi opinii, în mod imparţial şi cu bună credinţă.
În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 427 din 17.11.2021, prin care a fost sancţionată cu amendă de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamanta formulând critici din perspectiva motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, împărtăşind opinia primei instanţe.
În ceea ce priveşte critica recurentei-reclamante întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reţine instanţa de control că, potrivit normei de procedură invocate, casarea hotărârii se poate solicita atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".
Se constată că deşi, în mod formal, recurenta-reclamantă a invocat incidenţa acestui caz de casare, în realitate el nu a fost temeinic argumentat prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă reluând apărările din cuprinsul contestaţiei susţinute la instanţa de fond referitoare la faptul că în cadrul emisiunii ar fi vizat tema analizării plăţilor făcute de Guvernul României cu privire la televiziunile şi publicaţiile care au promovat campania de vaccinare împotriva SARS-COV2.
Totodată, din verificarea considerentelor sentinţei instanţei de fond, se constată că hotărârea recurată este amplu argumentată, instanţa răspunzând motivat tuturor criticilor de nelegalitate invocate de parte cu privire la decizia contestată.
În aceste condiţii, instanţa de control judiciar constată că prin argumentele invocate în cererea de recurs, recurenta-reclamantă şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată, invocând motive similare cu cele susţinute în faţa primei instanţe, prin care nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanţa de control judiciar, vizând temeinicia sentinţei recurate, neconstituind, aşadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate.
În concluzie, constatând că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., Înalta Curte va reţine că nu este incident cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins.
Critica recurentei-reclamante cu privire la împrejurarea că instanţa de fond, deşi în cadrul emisiunii analizate, suplimentar faţă de tema vaccinării împotriva virusului SARS-COV-2, s-au dezbătut alte probleme de interes naţional, cum ar fi finanţarea anumitor trusturi de presă din bugetului Statului Român, precum şi activitatea desfăşurată de către SMURD, nu a analizat niciuna dintre aceste teme de discuţie, nu poate fi reţinută de instanţa de control.
Astfel, ceea ce s-a reproşat societăţii recurente a fost modalitatea în care, cadrul emisiunii analizate, s-a încercat acreditarea ideii că jurnaliştii care promovează vaccinarea şi efectele benefice ale acesteia, ar face acest lucru pentru bani, iar persoanele care au îndoieli cu privire la eficienţa acestor vaccinuri, ar prezenta un punct de vedere independent de susţinerile oficiale, deoarece nu ar fi plătiţi de Guvernul României pentru a promova campania de vaccinare împotriva SARS-COV2, aspecte analizate şi argumentate de către instanţa fondului în cuprinsul hotărârii recurate.
Mai mult decât atât, susţinerea reclamantei cu referire la acest aspect a fost analizată de către instanţa fondului (pag. 5, par. 6 din hotărârea contestată), fiind apreciată ca lipsită de temei având în vedere conţinutul Raportului de monitorizare întocmit de intimata-pârâtă.
Critica recurentei-reclamante referitoare la faptul că judecătorul fondului nu a făcut referire în legătură cu modul în care temele de discuţie din emisiunea analizată n-ar fi respectat condiţiile art. 64 alin. (1) lit. a) si b) din Codul de reglementare a conţinutului audiovizualului, nu poate fi primită de instanţa de control pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a reţinut că, din cuprinsul Raportului de monitorizare a emisiunii "Ce-i în Guşă şi-n căpuşă" difuzată pe postul de radio D. la 18.10.2021, în intervalul orar 13:00- 15.00, reiese că moderatorul acestei emisiuni a facut mai multe comentarii lipsite de imparţialitate şi obiectivitate referitoare la vaccin, tratamente şi indicaţii medicamentoase, conspiraţii şi "ţări experiment" dar şi o asa- zisă mituire a presei, cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 64 alin. (1) din Codul de reglementare a audiovizualului.
Potrivit art. 64 din actul normativ menţionat"(1) În virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii:
a) asigurarea unei distincţii clare între fapte şi opinii;
b) informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată şi prezentată în mod imparţial şi cu bună-credinţă. (...)"
Aceste dispoziţii cu caracter normativ reprezintă o aplicare întocmai a unuia dintre principiile specifice în materia dreptului comunicării publice, respectiv a principiului informării obiective, precum şi a principiilor generale la nivelul sistemului de drept, constând în principiul responsabilităţii şi al exercitării drepturilor cu bună credinţă.
Principiul informării obiective constă în garantarea unei informări corecte şi imparţiale de către toţi utilizatorii de mijloace de informare, precum şi în efectuarea unei distincţii între situatia de fapt (baza factuală) şi judecăţile de valoare, pentru evitarea dezinformării. De asemenea, în aplicarea acestui principiu, este necesară claritatea în prezentarea informaţiei, pentru a se evita inducerea voită în eroare a celor care recepţionează informaţia.
Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, reţine că afirmaţiile moderatorului emisiunii:
- referitoare la implicarea actorului E. în campania de vaccinare (" şi mai susţine profundul geopolitician E., ad-hoc, că rata de vaccinare scade exact de acolo de unde era Cortina de fier, deci de după corti..."), (" E., prieteni, un actor talentat, ne afuriseşte pe toţi cei care nu ne vaccinăm", "(...) F. a luat bani mulţi de la Guvern pentru ca să ne propovăduiască vaccinarea cu un vaccin care nu e vaccin. Atuncea să-ţi fie ruşine, E., geopoliticianule, măi " cortina gândirii de fier". Da` ştiu că ai simţul umorului şi-o s-o iei asta ca pe o pilulă amară, bineînţeles să ne aşteptăm cu toţii să ne înjuri în continuare pentru că neaparat tu trebuie să fii nu doar celebru, trebuie să fii nu doar frumos, cum poate eşti, tu trebuie să fii şi deştept mă baiatule şi geopolitician dacă se poate.");
- despre unele măsuri preconizate a fi luate de către guvernul propus de G. pentru persoanele nevaccinate ("Ăştia vor fi audiaţi, o să luăm lista imediat, şi-ţi dai seama cum îi vor lua ăştia, că vor restrângerea pelerinajelor, inclusiv la bisericile ortodoxe sau greco- catolice, să fie pedepsiţi vaccinaţii în fel şi chip, să fie eliminaţi din instituţiile publice ăia care nu respectă nu ştiu ce reguli.");
- precum şi despre modul în care ar fi tratat problema vaccinării anumite societăţi din mass media care ar fi primit bani de la Guvern ("în baza acestor sume plătite, practic a fost arestată gândirea obiectivă şi că mare parte din cei care au primit aceste sume au refuzat să mediatizeze corect ceea ce s-a întamplat în timpul pandemiei şi ceea ce s-a discutat despre vaccinare, ceea ce ar putea să fie periculos pentru oameni şi n-a mai fost mediatizat, spunându-se mai mereu o poezie"), afirmaţii cu privire la implicarea unor persoane publice şi a unor societăţi mass media în campania de vaccinare împotriva Covid 19, au avut un puternic caracter subiectiv, moderatorul exprimând opinii personale cu privire la deciziile luate la nivel guvernamental în timpul pandemiei Covid 19, precum şi la modul în care anumite persoane publice şi o parte a mass-media au sprijinit campania de vaccinare a populaţiei din România.
Astfel, contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă, prima instanţă a analizat şi a expus în motivarea hotărârii recurate motivele pentru care afirmaţiile moderatorului din emisiunea analizată n-ar fi respectat condiţiile art. 64 alin. (1) lit. a) si b) din Codul de reglementare a conţinutului audiovizualului, stabilind, în mod just că, prin această emisiune, difuzată la postul de radio D., nu a fost asigurată o informare obiectivă a publicului cu privire la pandemie, vaccinuri şi măsurile dispuse de autorităţi, moderatorul emisiunii făcând afirmaţii părtinitoare cu privire la autorităţile şi persoanele publice, la vaccinare, la restricţii, acestea fiind lipsite de obiectivitate şi având un caracter tendenţios.
Înalta Curte constată că ediţia emisiunii monitorizate a avut un conţinut de natură să contravină exigenţelor privind asigurarea informării corecte în cadrul programelor audiovizuale, modul în care dl B., în calitate de moderator, a perceput şi prezentat perspectiva sa personală, convingerile sale cu privire la eficienţa vaccinării şi a scopurilor măsurilor pentru combaterea pandemiei de Covid 19, fiind de natură să afecteze dreptul la informare a publicului, în condiţiile în care opiniile sale, au fost lipsite de obiectivitate fiind prezentate publicului şi susţinute ca o stare de fapt, o concluzie a unei analize, cu valoare de informaţie certă, situaţie de natură să contravină dispoziţiilor legale şi să afecteze dreptul publicului la informare corectă, prin lipsa de imparţialitate şi de bună credinţă.
Abordarea unor teme, precum cea enunţată, îndeosebi în contextul medical de mare risc şi de accentuată sensibilitate şi îngrijorare în rândul telespectatorilor, din care pot face parte şi persoane direct afectate de noul coronavirus, trebuie făcută cu responsabilitate, în mod imparţial şi cu bună-credinţă.
De aceea, în raport de prevederile legale invocate, informarea corectă a publicului este o condiţie esenţială în desfăşurarea unui program audiovizual, date fiind importanţa şi impactul major pe care le are televiziunea în rolul său de a informa publicul.
În speţă, reţine instanţa de control că radiodifuzorul a încălcat obligaţia privind respectarea principiilor imparţialităţii şi echilibrului ce trebuie să caracterizeze informarea în probleme de interes public, astfel încât telespectatorii să-şi poată forma în mod liber propria opinie.
Nici critica recurentei-reclamante cu privire la faptul că prima instanţă nu s-a raportat la faptul că informaţiile prezentate în cadrul emisiunii analizate ar fi fost făcute cu respectarea pluralismului de opinii, care s-ar fi bazat pe studii ştiinţifice, nu poate fi primită de instanţa de control.
Referitor la această susţinere a recurentei-reclamante, Înalta Curte reţine că pentru un echilibru al informaţiilor oferite publicului, dar şi pentru respectarea principiului imparţialităţii prevăzut de art. 64 din Codul de reglementare a conţinutului audiovizualului, radiodifuzorul avea obligaţia să prezinte şi opinii care nu susţin o astfel de teorie în materie de vaccinare pentru ca percepţia publicului cu privire la informaţiile prezentate referitoare la virus şi la vaccinarea împotriva acestuia să nu poată fi influenţată într-un mod direcţionat.
În speţă, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, în cadrul dezbaterilor, nici moderatorul B. şi nici invitata C., a cărei opinie despre vaccinul împotriva virusului Covid 19 este asumată (aceasta menţionând, cu privire la sursa informaţiilor prezentate, denumirea unui site unde poate fi găsit un studiu al Universităţii Yale cu privire la vaccinare), nu au asigurat o distincţie clară între fapte şi opinii, informaţiile privind acuzaţii factuale cu privire la vaccinare şi a campaniei de promovare a acesteia, aduse în atenţia publicului nefiind susţinute cu dovezi clare, evidente, care să asigure respectarea dispoziţiilor legale, respectiv distincţia între fapte şi opinii, astfel cum obligă dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) din Codul audiovizualului.
În concluzie, Înalta Curte constată că motivele expuse de către recurenta-reclamantă în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, care a confirmat legalitatea şi temeinicia deciziei contestate, întrucât a fost dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 992 din 27 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 31 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.