Şedinţa publică din data de 31 mai 2024
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, suspendarea efectelor H.G. nr. 612/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 483/16.05.2022, prin care s-a aprobat amplasamentul şi declanşarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Acumularea Mihăileni pe râul Crişul Alb, judeţul Hunedoara.", precum şi obligarea părţilor adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 219 din 22 iulie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.
A dispus suspendarea executării H.G.. nr. 612/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 483/16.05.2022, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare.
A obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 8.259,54 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 13 iulie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes şi a amânat pronunţarea hotărârii în cauză, la data de 20 iulie 2022.
1.3. Împotriva sentinţei civile nr. 219 din 22 iulie 2022 şi încheierii din 13 iulie 2022 ale Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Guvernul României, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
1.4. Prin decizia civilă nr. 4787 din 25 octombrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu.
A respins recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei nr. 219 din 22 iulie 2022 şi încheierii din 13 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
2. Calea extraordinară de atac exercitată în cauză
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, la data de 27 decembrie 2023, recurentul-pârât Guvernul României a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., solicitând anularea în parte a soluţiei pronunţate de instanţa de recurs, care nu s-a pronunţat cu privire la motivul de casare privind obligarea Guvernului României la plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea contestaţiei, contestatoarea a susţinut că, împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, prin care s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de A., respectiv suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 612/2022 privind aprobarea amplasamentului şi declanşarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Acumularea Mihăileni pe râul Crişul Alb, judelul Hunedoara " şi obligarea părţilor pârâte (Guvernul României şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor), în subsidiar, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8259,54 RON, Guvernul României a formulat recurs, solicitând casarea acesteia, precum şi a încheierii de şedinţă de la data de 13.07.2022, pentru trei motive, şi anume: primul, vizând soluţia de respingere a excepţiei lipsei de interes a reclamantei în formularea şi susţinerea acţiunii, cel de-al doilea, faţă de soluţia pe fondul cauzei privind suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 612/2022, iar cel de-al treilea, referitor la obligarea Guvernului României, în solidar cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8259,54 RON.
Instanţa de recurs, la termenul de judecată din data de 25.10.2023, verificând dacă mai subzistă motivele suspendării actului normativ în litigiu, a invocat şi admis excepţia lipsei de interes a Guvernului României în susţinerea recursului, în ansamblul său, fără a verifica dacă mai subzistă interesul acestuia în ceea ce priveşte judecarea celui de-al treilea motiv de casare.
Astfel, în opinia contestatoarei, cu atât mai mult cu cât soluţia instanţei de fond, de suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 612/2022 nu a subzistat, soluţia privind obligarea Guvernului României şi a ministerului iniţiator al actului normativ contestat la plata cheltuielilor de judecată, în absenţa vreunei culpe procesuale, trebuia analizată de instanţa de control judiciar, fiind un motiv de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Contestatoarea solicită admiterea contestaţiei în anulare, cu consecinţa admiterii motivului de recurs referitor la respingerea, pe fond, a cererii introductive de instanţă în ceea ce priveşte obligarea Guvernului României la plata cheltuielilor de judecată.
3. Apărările formulate în cauză
Intimatele A. şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, deşi legal citate, nu au depus întâmpinare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când … instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen."
Înalta Curte reţine că, în raport de formularea clară a acestui text, această cale extraordinară de atac nu este admisibilă decât în cazul în care instanţa de recurs, respingând în totalitate sau admiţând în parte recursul, a omis analizarea unui motiv de recurs ce ar fi putut conduce la admiterea în tot a acestuia, iar nu şi atunci când instanţa a respins recursul în temeiul unei excepţii procesuale, cum este în cauza dedusă judecăţii, deoarece numai în cazul analizei pe fond a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs.
Înalta Curte constată că această ipoteză nu se regăseşte în cauză, întrucât, deşi contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivele de casare invocate, respectiv nu s-a pronunţat cu privire la motivul de casare privind obligarea Guvernului României la plata cheltuielilor de judecată, se observă că prin decizia atacată instanţa de control judiciar a respins recursul ca lipsit de interes, soluţionând cauza în temeiul unei excepţii, împrejurare faţă de care nu s-a mai putut proceda la analiza criticilor formulate prin cererea de recurs.
Astfel fiind, argumentele contestatoarei nu se încadrează în motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., câtă vreme, la momentul judecării recursului, instanţa de recurs a analizat cu prioritate excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu şi, constatând întemeiată excepţia, a respins recursul, ca lipsit de interes, recursul nefiind respins pe fondul său, prin raportare la criticile formulate de recurent, ci, pe cale de excepţie.
Totodată, Înalta Curte reţine că susţinerile contestatoarei nu vizează, în realitate, omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra motivelor de casare invocate, ci se critică însuşi raţionamentul prin care instanţa de recurs a apreciat că recursul declarat de pârâta Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 219 din 22 iulie 2022 şi încheierii din 13 iulie 2022 ale Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, este lipsit de interes.
Or, dacă instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare ar examina motivele contestaţiei din perspectiva celor solicitate de contestatoare s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestaţia în anulare neputând fi însă convertită într-un "recurs la recurs".
Motivele contestaţiei în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că în cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa unuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 508 din acelaşi cod, va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Guvernul României, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatorul Guvernul României împotriva Deciziei nr. 4787 din 25 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 31 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.