Şedinţa publică din data de 31 mai 2024
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Contestaţia judiciară
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, la data de 29 decembrie 2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii:
1) anularea Hotărârii nr. 2999 din 21 noiembrie 2023 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători;
2) obligarea Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători să emită o nouă hotărâre prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Lipova la Judecătoria Oradea.
În motivarea contestaţiei, partea a arătat că înţelege să critice Hotărârea nr. 2999 din 21 noiembrie 2023, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, prin care i s-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Lipova la Judecătoria Oradea, întrucât, în mod nelegal, i-a fost respinsă cererea de transfer în contextul în care erau îndeplinite toate criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 şi acestea erau mai bine conturate în cazul său decât în cazul celor mai mulţi dintre judecătorii cărora li s-au admis cererile.
Susţine contestatoarea că a fost a şasea cerere de transfer formulată şi respinsă de intimat, evidenţiind că, anterior formulării primei cereri de transfer, procedura de transfer a fost blocată o perioadă de aproximativ 2 ani în urma deciziei CCR.
În sesiunea din octombrie- noiembrie 2023, la Judecătoria Oradea au fost disponibile pentru transfer 5 locuri spre deosebire de alte sesiuni recente în care au fost disponibile doar unul sau două locuri.
În susţinerea cererii de transfer, contestatoarea a invocat motive de sănătate, personale şi profesionale, însă, vechimea în profesie, vechimea la instanţă şi problemele de sănătate au fost complet ignorate în soluţionarea cererii sale de transfer.
În sensul celor menţionate, în ceea ce priveşte motivele de ordin personal, solicită a se avea în vedere faptul că domiciliază împreună cu rudele sale în municipiul Oradea, însă datorită distanţei de 300 de kilometri faţă de oraşul Lipova este nevoită să ajungă rar acasă, ceea ce o pune în imposibilitatea de a acorda ajutorul necesar mamei sale care este în vârstă şi are probleme medicale.
De asemenea, arată că efectuează zilnic naveta pe o distanţă de 60 de kilometri dus-întors între municipiul Arad (unde locuieşte în prezent) şi oraşul Lipova, unde se află instanţa la care funcţionează, situaţie care a dus la deteriorarea stării sale de sănătate.
În continuare, a precizat că eventualul său transfer nu ar afecta bunul mers al Judecătoriei Lipova, instanţă la care schema este ocupată integral în prezent (deşi una dintre colege se află în concediu maternal), întrucât aceasta este atractivă prin poziţionarea sa geografică, iar posturile vacante au fost mereu ocupate într-un timp scurt, exprimându-şi disponibilitatea de a activa în oricare dintre secţiile sau completurile Judecătoriei Oradea.
Din punct de vedere al motivelor de ordin profesional, arată faptul că are o vechime în magistratură de 6 ani şi 4 luni, vechime ce coincide cu vechimea la instanţă.
2. Apărările formulate în cauză
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, faţă de împrejurarea că hotărârea atacată este temeinică şi legală.
3. Alte aspecte procesuale
În raport de dispoziţiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, intimatul a depus la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii hotărârii contestate în cauză.
4. Soluţia instanţei
Contestatarea A. a învestit instanţa de contencios administrativ competentă cu cererea de verificare a legalităţii Hotărârii nr. 2999 din 21 noiembrie 2023 prin care secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Lipova la Judecătoria Oradea.
În esenţă, sistematizând criticile prezentate de parte, Înalta Curte reţine că actul administrativ unilateral cu caracter individual dedus judecăţii este contestat din perspectiva faptului că cererea de transfer a fost respinsă în contextul în care erau îndeplinite criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 şi acestea erau mai bine conturate în cazul contestatoarei decât în cazul celor mai mulţi dintre judecătorii cărora li s-au admis cererile, fără a fi avute în vedere şi analizate, în mod obiectiv, aspectele de ordin personal, legate de situaţia familiei sale şi starea de sănătate, prezentate de contestatoare în susţinerea cererii.
Analizând motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 3070 din 21 noiembrie 2023, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, prezentate în cadrul contestaţiei de faţă, precum şi apărările dezvoltate în cuprinsul întâmpinării depuse de intimat, prin prisma cadrului normativ aplicabil şi a documentaţiei care a stat la baza adoptării acestor hotărâri, Înalta Curte reţine următoarele:
În motivarea cererii de transfer, contestatoarea A. a invocat atât motive de ordin personal, motive de sănătate, cât şi motive profesionale.
În ceea ce priveşte motivele de ordin personal, a precizat că domiciliază împreună cu rudele sale în municipiul Oradea, însă datorită distanţei de 300 de kilometri faţă de oraşul Lipova este nevoită să ajungă rar acasă, ceea ce o pune în imposibilitatea de a acorda ajutorul necesar mamei sale care este în vârstă şi are probleme medicale. Solicitanta a mai arătat că efectuează zilnic naveta pe o distanţă de 60 de kilometri dus-întors între municipiul Arad (unde locuieşte în prezent) şi oraşul Lipova, unde se află instanţa la care funcţionează, situaţie care a dus la deteriorarea stării sale de sănătate (depunând înscrisuri medicale, respectiv RMN). De asemenea, a precizat că eventualul său transfer nu ar afecta bunul mers al Judecătoriei Lipova, instanţă la care schema este ocupată integral în prezent şi şi-a exprimat disponibilitatea de a activa în oricare dintre secţiile sau completurile Judecătoriei Oradea.
Din punct de vedere al motivelor de ordin profesional, pentru care s-ar impune admiterea cererii sale de transfer, a făcut referire la vechimea în magistratură de 6 ani şi 4 luni, vechime ce coincide cu vechimea la instanţă şi care este mai mare decât a altor judecători ale căror cereri de transfer au fost admise.
Potrivit înscrisurilor administrate în proces reiese că, la momentul formulării cererii de transfer, contestatoarea avea o vechime de 6 ani şi 3 luni în funcţia de judecător, la Judecătoria Lipova şi în gradul profesional de judecătorie.
Conform evidenţelor Direcţiei de resort, la data formulării cererii de transfer, la Judecătoria Lipova, instanţa de la care s-a solicitat transferul, sunt ocupate toate cele 4 posturi de judecător prevăzute în schema de personal (din care 3 posturi sunt ocupate efectiv). De asemenea, există 1 post temporar vacant.
În anul 2022, la Judecătoria Lipova, încărcătura pe judecător a fost de 960 de dosare, comparativ cu media naţională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 840 de dosare, comparativ cu media naţională de 893 de dosare.
Conform evidenţelor aceleiaşi direcţii, la Judecătoria Oradea, instanţa la care s-a solicitat transferul, din cele 35 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 30 de posturi (din care 28 de posturi sunt ocupate efectiv), fiind vacante 5 posturi. De asemenea, există 3 posturi temporar vacante, din care 1 post este ocupat, în condiţiile prevederilor legale. La această instanţă sunt vacante 2 funcţii de conducere, care sunt ocupate prin delegare.
În continuare, la Judecătoria Oradea, în anul 2022, încărcătura pe judecător a fost de 947 de dosare, comparativ cu media naţională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 839 de dosare, comparativ cu media naţională de 893 de dosare.
De asemenea, se reţine că Judecătoria Oradea a avizat favorabil transferul doamnei judecător A., Judecătoria Lipova a avizat nefavorabil cererea, în timp ce Curtea de Apel Timişoara şi Curtea de Apel Oradea au exprimat puncte de vedere nefavorabile transferului.
Punctul de vedere nefavorabil exprimat de conducerea Curţii de Apel Timişoara s-a fundamentat pe numărul redus de judecători prevăzut în schema Judecătoriei Lipova, precum şi volumul de activitate de la cele două instanţe implicate, motiv pentru care s-a apreciat că nu se justifică admiterea cererii solicitantei, un eventual transfer putând chiar afecta grav activitatea Judecătoriei Lipova.
Curtea de Apel Oradea a exprimat un punct de vedere nefavorabil având în vedere faptul că în această sesiune de transfer 23 judecători au solicitat transferul la Judecătoria Oradea, iar conducerea curţii de apel a avizat deja favorabil 5 dintre aceste cereri.
Potrivit dispoziţiilor art. 188 alin. (1) - (3) din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor şi procurorilor:
"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.
(2) Transferul nu se poate face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze, potrivit legii. În cazul transferului la instanţe sau parchete superioare unde are dreptul să funcţioneze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcţionat efectiv cel puţin un an la o instanţă ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate.
(3) Posturile vacante de conducere nu se pot ocupa prin transfer".
Totodată, conform art. 192 din Legea nr. 303/2022, "La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:
a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);
b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;
c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;
d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;
e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;
f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;
g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;
h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;
i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
j) starea de sănătate şi situaţia familială."
În acest cadru normativ, Înalta Curte arată că transferul judecătorului este o vocaţie conferită de norma legală, iar nu un drept al acestuia. Astfel, situaţia obiectivă a instanţelor judecătoreşti trebuie, în principiu, să primeze pentru a se asigura buna desfăşurare a actului de justiţie. În plus, atunci când a optat pentru ocuparea postului de judecător la o anumită instanţă, magistratul şi-a asumat implicit posibilitatea rămânerii la aceasta pe un termen mai îndelungat.
Înalta Curte mai arată că poate interveni anularea actului administrativ unilateral atunci când prin intermediul lui nu se atinge scopul vizat de legiuitor, respectiv acela de organizare a executării legii sau de executare în concret a legii, ci, dimpotrivă, se ajunge la încălcarea sau nerespectarea legii. Altfel spus, sancţiunea nulităţii devine incidentă dacă şi în măsura în care la emiterea actului nu au fost respectate normele având forţă juridică superioară, edictate pentru întocmirea sa valabilă, vizând în principiu condiţii anterioare sau concomitente emiterii actului.
Din definiţia actului administrativ, astfel cum a fost reglementată de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, rezultă şi regimul său juridic, respectiv condiţiile sale de validitate (valabilitate) subsumate principiului legalităţii, condiţii care se subordonează în esenţă obligaţiei ca aceste acte să fie emise cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Observând definiţia legală menţionată, Înalta Curte arată că actul administrativ trebuie să fie emis (1) în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, cu legile adoptate de Parlament şi cu toate actele normative având forţă juridică superioară lui, (2) de autoritatea competentă şi în limitele competenţei sale, (3) în forma şi cu procedura prevăzută de lege.
Fiind o sumă a tuturor condiţiilor de validitate a actului administrativ, legalitatea acestuia implică şi (4) oportunitatea sa derivând din capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Astfel, oportunitatea se află în strânsă dependenţă cu puterea discreţionară a administraţiei publice, desemnând facultatea acesteia dată de lege de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluţii posibile, aplicabile la cazul concret. Există deci o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale. Limita legală a dreptului de apreciere, deci a oportunităţii, se va regăsi în scopul legii, revenind instanţei de contencios administrativ să verifice atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât şi respectarea în conduita autorităţii emitente a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat şi interesul public pe care autoritatea publică este chemată să îl ocrotească. Dintr-o asemenea perspectivă, oportunitatea apare ca fiind un subsistem al condiţiilor de legalitate lato sensu, încetând acolo unde administraţia publică a acţionat abuziv, contrar interesului public, aşa cum rezultă acesta din legea pe care se întemeiază actul administrativ atacat.
Susţinerile contestatoarei potrivit cărora secţia pentru judecători ar fi pronunţat hotărârea cu aplicarea arbitrară şi discriminatorie a criteriilor de transfer prevăzute de lege în demersul de analiză a cererii, în contextul în care erau îndeplinite criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 şi acestea erau mai bine conturate în cazul său decât în cazul celor mai mulţi dintre judecătorii cărora li s-au admis cererile, fără a fi avute în vedere şi analizate, în mod obiectiv, aspectele de ordin medical, personal şi profesional prezentate de contestatoare în susţinerea cererii, sunt apreciate de instanţă ca fiind nefondate.
Astfel, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor, rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi la necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi a instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.
De altfel, art. 192 din Legea nr. 303/2022 nici nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind, aşadar, secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general. Or, tocmai neinstituirea de către legiuitor a unei priorităţi în aplicarea criteriilor legale avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer nu reprezintă altceva decât recunoaşterea atribuţiei legale a Consiliului Superior al Magistraturii în gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, atribuţie a cărei îndeplinire implică din partea subscrisului o analiză de la caz la caz pentru a se putea realiza ocuparea posturilor vacante la instanţele implicate în procedura de transfer.
În urma analizării conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte constată că secţia pentru Judecători a soluţionat cererea de transfer formulată de contestatoare prin raportare la necesitatea menţinerii echilibrului între interesul public, reprezentat de buna funcţionare a instanţelor implicate în procedura de transfer, şi interesul legitim privat al judecătorului care formulează cererea de transfer, reţinând ca fiind determinante situaţia posturilor vacante şi volumul de activitate la instanţa de la care se solicită transferul, precum şi avizul negativ emis de Judecătoria Lipova şi Curtea de Apel Timişoara, respectiv punctul de vedere nefavorabil transmis de Curtea de Apel Oradea.
Astfel, analizând situaţia resurselor umane de la instanţa de la care se solicita transferul (Judecătoria Lipova) prin raportare la media dosarelor/schemă în cursul anului 2022 (840), se constată că era similară cu cea de la Judecătoria Oradea (839), unde s-a solicitat transferul, însă diferenţa semnificativă între cele două instanţe era determinată de gradul de ocupare a schemei de personal.
Contrar celor susţinute de contestatoare, Înalta Curte constată că la Judecătoria Lipova schema de personal nu era completă. Din cele 4 posturi de judecători prevăzute în schemă erau efectiv ocupate 3, iar 1 post era temporar vacant.
În concret, la Judecătoria Lipova schema de personal este ocupată doar în proporţie de 75%, iar, în cazul în care s-ar fi admis cererea reclamantei, ar fi rămas doar 2 judecători la Judecătoria Lipova, ceea ce ar fi însemnat ca instanţa să funcţioneze cu doar jumătate din schemă ocupată.
Pe de altă parte, la nivelul Judecătoriei Oradea gradul de ocupare al schemei de personal era de 85 % (din cele 35 de locuri prevăzute în schemă, 5 erau vacante), iar interesul pentru această instanţă era deosebit de ridicat, fiind depuse 23 de cereri de transfer pentru această instanţă, din care doar 5 au primit aviz favorabil de la Curtea de Apel Oradea, iar cererea reclamantei nu se număra printre acestea.
Analizând situaţia instanţelor implicate în procedura de transfer, din perspectiva încărcăturii pe schemă, precum şi a gradului de ocupare a posturilor vacante, reţine Înalta Curte că, în mod corect, secţia pentru judecători a respins cererea de transfer în raport de faptul că vacantarea suplimentară a unui post în cadrul Judecătoriei Lipova ca urmare a admiterii cererii de transfer formulate de reclamantă ar fi avut un impact negativ atât asupra colectivului de magistraţi care ar fi continuat să îşi desfăşoare activitatea în cadrul instanţei, cât şi asupra actului de justiţie, prin prelungirea unor termene, prin imposibilitatea obiectivă de a întocmi în termen lucrările, de a acorda termene rezonabile în dosare şi de a motiva soluţiile pronunţate.
Criticile contestatoarei cu privire la admiterea în cadrul aceleiaşi sesiuni a cererilor de transfer la Judecătoria Oradea formulate de judecătorii nominalizaţi în cererea de chemare în judecată sunt, de asemenea, nefondate, urmând a fi respinse.
Analiza ansamblului materialului probator denotă că emitentul hotărârii contestate a admis cererile de transfer formulate de alţi 5 judecători decât contestatoarea, care solicitau transferul la Judecătoria Oradea, urmărind a nu afecta activitatea instanţelor de la care s-a solicitat transferul.
Mai mult decât atât, împrejurarea că au fost formulate mai multe cereri de transfer pentru Judecătoria Oradea nu a fost ignorată de secţia pentru judecători, dimpotrivă s-a făcut o analiza comparativă, dar s-a apreciat că, în ciuda vechimii similare sau mai mari a reclamantei comparativ cu ceilalţi cinci judecători ale căror cereri de transfer la Judecătoria Oradea au fost admise, circumstanţele particulare ale cererii de transfer a reclamantei, expuse în hotărâre, au determinat concluzia că "justul echilibru între interesul între interesul personal al magistratului şi interesul public nu poate fi menţinut în actualul moment prin eventual său transfer".
În concret, Înalta Curte observă că cererea de transfer a doamnei judecător B. vizează o procedură desfăşurată într-o altă sesiune de transferuri (din aprilie 2023), iar aspectele invocate de reclamantă privind distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei în cazul său comparativ cu situaţia altor colegi, ale căror cereri de transfer au fost admise, nu prezintă relevanţă, deoarece cererea contestatoarei de transfer nu a fost respinsă în considerarea acestui criteriu, ci având în vedere aspectele privind schema de personal de la instanţa unde activa şi avizele negative primite de la instanţele implicate în procedură.
În ceea ce priveşte motivele de ordin personal invocate de reclamantă, constată Înalta Curte că secţia pentru judecători nu a ignorat motivele personale invocate de reclamantă ci, dimpotrivă, acestea au fost analizate prin coroborare cu datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe schemă la instanţele implicate în procedura transferului, dar şi cu conţinutul avizelor consultative în vederea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe, rezultând că, la acel moment, nu era oportună aprobarea transferului doamnei judecător, o măsură contrară fiind de natură să afecteze buna funcţionare a instanţei de la care se solicita transferul.
În acest context, se reţine că soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia unui magistrat, cu ignorarea criteriilor legale, în sensul că motivele de ordin personal şi familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a instanţelor.
Aşadar, contrar celor susţinute de contestatoare, Înalta Curte constată că secţia pentru judecători a avut în vedere şi motivele personale invocate de acesta, însă a apreciat că nu reprezentau situaţii excepţionale apte să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat.
Înalta Curte constată că este corectă soluţia de respingere a cererii de transfer formulate de contestatoare, în condiţiile în care motivele de ordin personal şi profesional invocate de aceasta în susţinerea cererii nu puteau prevala faţă de necesitatea de funcţionare corespunzătoare a instanţelor implicate în respectiva procedură de transfer.
În concluzie, Înalta Curte apreciază, aşadar, că hotărârea analizată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale, în raport de argumentele anterior expuse.
4.3. Temeiul legal al soluţiei pronunţate
În consecinţă, pentru toate considerentele anterior expuse, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 2999 din 21 noiembrie 2023, pronunţată de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 2999 din 21 noiembrie 2023 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 31 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.