Şedinţa publică din data de 31 mai 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 29.05.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei ca prin hotărârea judecătorească ce o va pronunţa:
- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul calculării în mod nelegal a pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G nr. 59/2017;
- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la recalcularea drepturilor drepturilor de pensie, rezultate de la data deschiderii dreptului de pensie, respectiv 15.02.2022, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G nr. 59/2017 rezultată prin aplicarea Legii nr. 223/2015 în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră neconstituţională în tot ansamblul ei, precum şi O.U.G. nr. 114/2018.
- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, la repararea pagubelor cauzate reclamantului, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, în cadrul termenului general de prescripţie, la care se adaugă majorările, actualizările şi indexările aplicate ulterior, potrivit Legii nr. 223/2015 nemodificată prin O.U.G. nr. 59/2017, precum şi dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data intrării în drepturile de pensie şi până în prezent.
- obligarea pârâtei Casa Sectorială de pensii a Ministerului Afacerilor Interne la anularea în parte a deciziilor de pensie calculate în baza O.U.G. nr. 59/2017, în sensul emiterii unor noi decizii din care să rezulte recunoaşterea tuturor drepturilor cuvenite de la data pensionării şi până în prezent, respectiv prin eliminarea din formula de calcul a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017.
Reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII, prin raportare la încălcarea obligaţiei imperative privind avizul Consiliului Legislativ, în acord cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislative şi ale Legii nr. 73/1993 privind atribuţiile Consiliului Legislativ.
A arătat că dispoziţiile actelor normative criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 79 alin. (1) privind Consiliul Legislativ, şi art. 147 alin. (4) privind deciziile Curţii Constituţionale.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 2348/22.11.2023, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Dolj.
În esenţă, a reţinut că, în speţă, instanţa este chemată să analizeze constatarea vătămării intereselor şi drepturilor reclamantului, iar nu recalcularea pensiei de serviciu, apreciind că acesta este obiectul acţiunii judiciare de contencios administrativ, fiind incidente dispoziţiile Legii contenciosului administrativ.
Totodată, s-a reţinut că nu sunt incidente normele speciale de competenţă în materia jurisdicţiei asigurărilor sociale şi, având în vedere natura raporturilor juridice deduse judecăţii, inclusiv faptul că reclamantul a formulat acţiunea în contradictoriu cu Guvernul României, se impune ca litigiul să se judece de către instanţa de drept comun cu plenitudine de competenţă în materie de contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 21.12.2023, sub nr. x/2023*.
2.2. Prin sentinţa nr. 220/12.02.2024, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu. A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă că, reclamantul pretinde că i-a fost cauzat un prejudiciu, solicitând obligarea la repararea unei pagube cauzate de o ordonanţă a Guvernului declarată neconstituţională.
Astfel, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, apreciind că o eventuală vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale părţii reclamante de către o autoritate centrală nu poate fi analizată şi stabilită decât de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
Cauza a fost înregistrată la data de 01.04.2024 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024.
2.3. Prin sentinţa civilă nr. 142/10.04.2024, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa privind acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul la ÎCCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.
Curtea de Apel Craiova a reţinut că, faţă de obiectul şi părţile din acţiune stabilite de către reclamantă, dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu au fost invocate drept cauză a acţiunii sale, acesta neînţelegând să solicite despăgubiri pentru prejudicii cauzate prin ordonanţe ale guvernului, conform art. 9 alin. (1) şi (4) din acest act normativ.
În atare condiţii, devin aplicabile dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat care prevăd că "Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale."
Prejudiciul, astfel cum a fost reclamat, este solicitat de la unicul pârât, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor de Interne, care în executarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2017 a efectuat plata pensiei prin emiterea unei decizii de pensionare în care a utilizarea plafonarea introdusă prin noul act normativ
Curtea a reţinut, aşadar, că obiectul acţiunii constă în pretenţii rezultate într-un conflict de asigurări sociale, înlăturarea efectelor modificărilor aduse Legii nr. 223/2015 prin art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, fiind o cerere incidentală, pentru ca, ulterior, urmare a înlăturării acestor modificări, să obţină drepturile prevăzute de Legea nr. 223/2015, aşa cum erau acordate în forma iniţială, înainte de modificarea criticată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa urmează a avea în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În prezenta cauză, reclamantul a chemat în judecată Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul calculării în mod nelegal a pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G nr. 59/2017, cu obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la recalcularea drepturilor drepturilor de pensie, rezultate de la data deschiderii dreptului de pensie, respectiv 15.02.2022, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G nr. 59/2017 rezultată prin aplicarea Legii nr. 223/2015 în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră neconstituţională în tot ansamblul ei, precum şi O.U.G. nr. 114/2018, precum şi obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, la repararea pagubelor cauzate reclamantului, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, în cadrul termenului general de prescripţie, la care se adaugă majorările, actualizările şi indexările aplicate ulterior, potrivit Legii nr. 223/2015 nemodificată prin O.U.G. nr. 59/2017 şi dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data intrării în drepturile de pensie şi până în prezent.
Reclamantul a indicat temeiul juridic al acţiunii, menţionând expres dispoziţiile din Legea nr. 223/2015, în forma adoptată şi nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, Legea nr. 73/1993, Legea nr. 24/2000, Legea nr. 152/2017 pentru aprobarea O.U.G. nr. 99/2016, modificată de O.U.G. nr. 56/2018, Legea nr. 153/2017.
Prin urmare, nu se poate reţine că reclamantul a înţeles să îşi întemeieze acţiunea pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanul a învestit instanţa cu un litigiu privind cuantumul pensiei, respectiv cu un litigiu de competenţa jurisdicţiei sistemului pensiilor militare de stat, reglementate de Legea nr. 223/2015.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, "Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale", iar conform art. 103 din Legea nr. 223/2015, "Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".
Prin dispoziţiile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, legiuitorul a înţeles să stabilească o reglementare specială referitoare la competenţa de soluţionare a litigiilor privind pensiile militare de stat, în astfel de litigii nefiind aplicabile dispoziţiile în materie de competenţă instituite conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 31 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.