Şedinţa publică din data de 31 mai 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 23.12.2022, la Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2022, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale la restituirea sumei de 4.044 RON reţinută din pensie cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate (CASS) în anul 2022, precum şi a sumei ce se va mai reţine în anul 2023 cu acelaşi titlu şi acelaşi temei legal, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare de la data când era scadentă până la data plăţii efective. A solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 223/13.03.2023, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În esenţă, a reţinut că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, iar obiectul acţiunii vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului - respectiv restituirea unor drepturi băneşti reţinute de pârâtă în temeiul O.U.G. nr. 130/2017, ordonanţă în privinţa căreia s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 650/15.12.2022 în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.
Mai mult, sumele solicitate de reclamant cu titlu de contribuţii de asigurări sociale reprezintă o creanţă fiscală, aşa cum este stabilit la art. 1 pct. 11 din Codul de procedură fiscală, astfel în, în raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 30.03.2023, sub nr. x/2022*.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 391/04.10.2023, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Sibiu. A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă că, reclamantul pretinde că i-a fost cauzat un prejudiciu solicitând obligarea la repararea unei pagube cauzate de o ordonanţă a Guvernului declarată neconstituţională.
Astfel, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, apreciind că o eventuală vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale părţii reclamante de către o autoritate centrală nu poate fi analizată şi stabilită decât de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
Cauza a fost înregistrată la data de 23.10.2024 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022*.
2.3. Prin sentinţa civilă nr. 34/12.02.2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul la ÎCCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.
Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că reclamantul nu a înţeles să cheme în judecată Guvernul României şi nu a invocat prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Curtea a reţinut, aşadar, că obiectul prezentei acţiuni rezultă din reţinerea nelegală a unor sume cu titlu de CASS din pensia militară, astfel că natura litigiului pendinte este aceea de litigiu civil, nu de contencios administrativ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa urmează a avea în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În prezenta cauză, reclamantul a chemat în judecată Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale la restituirea sumei de 4.044 RON reţinută din pensie cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate (CASS) în anul 2022, precum şi a sumei ce se va mai reţine în anul 2023 cu acelaşi titlu şi acelaşi temei legal, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare de la data când era scadentă până la data plăţii efective.
Reclamantul a indicat temeiul juridic al acţiunii, menţionând expres dispoziţiile din Legea nr. 223/2015, în forma adoptată şi nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, art. 1531 şi art. 1535 din C. civ.
Prin urmare, nu se poate reţine că reclamantul a înţeles să îşi întemeieze acţiunea pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanul a învestit instanţa cu un litigiu privind cuantumul pensiei, respectiv cu un litigiu de competenţa jurisdicţiei sistemului pensiilor militare de stat, reglementate de Legea nr. 223/2015.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, "Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale", iar conform art. 103 din Legea nr. 223/2015, "Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".
Prin dispoziţiile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, legiuitorul a înţeles să stabilească o reglementare specială referitoare la competenţa de soluţionare a litigiilor privind pensiile militare de stat, în astfel de litigii nefiind aplicabile dispoziţiile în materie de competenţă instituite conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 31 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.