Şedinţa publică din data de 5 iunie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 22.02.2023, pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanţei de judecată să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 şi să dispună obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, precum şi obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie, rezultate din indexarea si actualizarea pensiei, raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea 223/2015.
Totodată, reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea acestei excepţii.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 363/04.12.2023, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Giurgiu a reţinut că temeiul juridic al acţiunii deduse judecăţii este reprezentat de prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel că soluţionarea acesteia este de competenţa instanţei de contencios administrativ. Această competenţă este atrasă de caracterul de act administrativ al Ordonanţei Guvernului, aşa cum rezultă în mod expres din paragraful nr. 34 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 4/2017, prin care s-a statuat că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă norma cu caracter special care evidenţiază raportul dintre caracterul de act administrativ al ordonanţei simple sau de urgenţă a Guvernului, care atrage competenţa instanţei de contencios administrativ sub aspectul remedierii vătămării create prin adoptarea acestui act, şi calitatea sa de act normativ de reglementare primară, care atrage competenţa Curţii Constituţionale sub aspectul controlului de constituţionalitate în raport cu Legea fundamentală.
Tribunalul a reţinut şi incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că O.U.G. nr. 59/2017 este emisă de Guvernul României, care este o autoritate centrală, competentă cu soluţionarea prezentei cauze fiind aşadar Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, faţă de domiciliul reclamantului şi prevederile art. 10 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 554/2004.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 450 din data de 20 martie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei promovate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a statua astfel, Curtea de Apel a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 100 şi 101 din Legea nr. 223/2015, potrivit cărora competenţa materială şi teritorială de soluţionare a tuturor cauzelor având ca obiect stabilirea şi plata drepturilor de pensii revine tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Având în vedere că reclamantul solicită restituirea unor drepturi reţinute din pensia sa ca urmare a pretinsei actualizări şi limitări nelegale a acesteia prin modificările aduse prin O.U.G. nr. 59/2017 art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, nelegalitate susţinută prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G.. nr. 59/2017, precum şi daune interese moratorii de la pârâta Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Curtea a apreciat că prezenta cauză se circumscrie obiectului vizat de aceste dispoziţiile anterior menţionate.
Reclamantul nu a invocat un raport de drept administrativ născut între acesta şi fiecare dintre cei doi pârâţi, ci un raport ce ţine exclusiv de domeniul pensiilor militare, însoţit de o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017. Mai mult decât atât, chiar reclamantul a arătat, prin precizările depuse în dosarul Tribunalului Giurgiu că litigiul este unul de asigurări sociale, aspect ce prevalează asupra unei enumerări de temeiuri juridice în finalul cererii, printre care şi Legea nr. 554/2004. Aşadar, finalitatea cererii reclamantului este restituirea diferenţelor băneşti din drepturile de pensie ce i s-ar fi cuvenit în temeiul art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat în forma nemodificată prin art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, iar simpla invocare a unei excepţii de neconstituţionalitate a unei ordonanţe de urgenţă aplicabilă în cauză nu atrage competenţa instanţei de contencios administrativ.
Curtea a mai apreciat ca fiind relevant în stabilirea competenţei şi cadrul procesual definit de către reclamant, care doreşte să se judece nu doar cu Guvernul României, în calitatea sa de emitent al ordonanţei de urgenţă pretins neconstituţională, ci şi cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituţie responsabilă de stabilirea şi plata pensiei reclamantului, pârâtă de la care reclamantul pretinde toate sumele de bani, inclusiv daunele-interese moratorii. Singura pretenţie emisă împotriva Guvernului României este asigurarea fondurilor băneşti din care pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne să plătească reclamantului diferenţele de pensie şi daunele moratorii solicitate.
Pe cale de consecinţă, Curtea a reţinut că litigiul de faţă aparţine în totalitate sferei de competenţă material-funcţională a jurisdicţiei asigurărilor sociale organizate la nivelul Tribunalului Giurgiu, iar excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată exclusiv ca un mijloc de apărare în susţinerea capetelor de cerere promovate în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, iar nu ca fundament juridic al unor despăgubiri solicitate de la Guvernul României prin adoptarea O.U.G. nr. 59/2017.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 teza a II-a, art. 134 şi art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi a dispoziţiilor legale aplicabile.
Înalta Curte reţine, cu titlu preliminar, că demersul reclamantului nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâţi, a unei obligaţii de achitare a pensiei, ci urmăreşte înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 59/2017 care se produc direct asupra dreptului legitim al acestuia la pensie şi sunt apreciate de către reclamant vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea Curţii Constituţionale a României în vederea efectuării controlului de constituţionalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.
Potrivit art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Aşadar, natura pretenţiilor reclamantului este cea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanţă a Guvernului apreciată neconstituţională.
Prin urmare, acţiunea reclamantului intră în competenţa instanţei de contencios administrativ, faţă de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte instanţa de contencios administrativ competentă din punct de vedere material se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.
În speţă, socotindu-se vătămat în drepturile şi interesele sale legitime, reclamantul a solicitat obligarea autorităţilor pârâte la repararea prejudiciului cauzat, astfel că, raportat la obiectul concret al pretenţiilor deduse judecăţii, în stabilirea competenţei materiale nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţilor publice pârâte (Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne), faţă de care s-a solicitat finanţarea şi acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare a cauzei de faţă revenind, pe cale de consecinţă, secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.
Reţine Înalta Curte că problema de drept a făcut obiectul unei soluţii de principiu adoptate în cadrul Şedinţei judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului Înaltei Curţi de unificare a jurisprudenţei, consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituţia României şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în care s-a stabilit că:
"Raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii".
În raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reţine, potrivit înscrisurilor din dosar, că reclamantul are domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, motiv pentru care constată că această instanţă este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în fond.
4. Temeiul legal al soluţiei pronunţate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 5 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.