Şedinţa publică din data de 5 iunie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, prin care a arătat că, încă de la intrarea în vigoare a Constituţiei României, s-a dovedit de o ignoranţă inadmisibilă în materie de protecţie socială, de natură să asigure un nivel de trai decent, conform art. 47, care include în primul rând indexarea din timp în timp a pensiilor, când puterea de cumpărare scade alarmant, din anumite motive sociale, de regulă provocate artificial, de oculta pieţei de desfacere a produselor, dar şi de cea a producătorilor de bunuri de larg consum, prin lipsa oricărui control al modului de calcul al preţurilor de achiziţie de către cumpărători, întotdeauna nejustificat de mari, stabilite după bunul plac.
Prin notele scrise depuse în dosarul nr. x/2022, reclamantul a precizat în mod expres că solicită ca pârâtul Guvernul României să fie obligat să-şi promoveze în Parlamentul României propria iniţiativă legislativă privind indexarea pensiilor în cazul pensionarilor cu pensii mici şi foarte mici.
Prin încheierea de şedinţă din data de 23.02.2023, pronunţată în dosarul numărul x/2022, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie a Administraţiei Prezidenţiale.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 437 din 9 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, ca neîntemeiată.
S-a admis excepţia inadmisibilităţii.
S-a respins acţiunea precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 5 din C. proc. civ., invocând nulitatea absolută a acesteia în condiţiile art. 174 alin. (2) din C. proc. civ.
În cadrul motivelor de recurs s-a solicitat, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţinalitate a Legii nr. 263/2010 raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi 47 alin. (1) din Constituţia României, cu privire la care s-a dispus formarea dosarului asociat nr. x/2022
4. Apărările formulate în cauză
Intimata- pârâtă Administraţia Prezidenţială a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs.
În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Prin cererea formulată la data de 3 iunie 2024 recurentul - reclamant A. a precizat că îşi retrage recursul, apreciat ca fiind declarat peste termen. Urmare a cererii de retragerii a recursului a solicitat şi restituirea taxei judiciare de timbru achitate.
6. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, constată faptul că recurentul - reclamant A. a formulat cerere de renunţare la recurs.
Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului, care nu este supus cenzurii instanţei de judecată, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Înalta Curte, fiind datoare în virtutea dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., de a da o calificare juridică corectă a actului, în raport de voinţa reală a părţilor cu privire la efectele cererii de renunţare, constată că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., care reglementează Achiesarea la hotărâre ca reprezentând renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.
În raport de dispoziţiile legale mai sus arătate, Înalta Curte va lua act de cererea recurentului-reclamant A. de renunţare la judecarea recursului.
În ceea ce priveşte cererea de restituire a taxei de timbru în valoare de 50 de RON achitate prin chitanţa nr. x/1 - B., Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 45 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru potrivit cărora:
"(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii:
d) când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din C. proc. civ. sau când reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât;
2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. d), e) şi i) se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proporţional cu admiterea contestaţiei. În cazul prevăzut la alin. (1) lit. h) se restituie jumătate din taxa plătită, indiferent de modalitatea în care a fost soluţionat procesul, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti."
Astfel cum se poate observa, pentru a se restitui jumătate din taxa plătită, dispoziţii art. 45 alin. (1) lit. d) mai sus redate impun condiţia ca renunţarea la judecată să intervină până la momentul comunicării cererii de chemare în judecată (recursului) către pârâţi, moment care a fost depăşit în condiţiile în care în cauză a fost formulată şi întâmpinare din partea intimatei - pârâte Administraţia Prezidenţială.
Astfel, comunicarea recursului a avut loc la data de 5 ianuarie 2024, în timp ce cererea de renunţare a fost formulată la data de 3 iunie 2024.
Soluţia legislativă este pe deplin justificată de împrejurarea că în momentul în care justiţia a fost învestită cu judecarea unei cauze, mecanismul pe care îl presupune declanşarea şi desfăşurarea unui proces a fost deja pus în mişcare, ceea ce implică o serie de cheltuieli, atât pentru instanţă cât şi pentru părţi, astfel încât, având în vedere tocmai caracterul de serviciu public al justiţiei, care nu poate fi învestită în mod gratuit, legiuitorul a apreciat că restituirea taxei de timbru în situaţia renunţării la un anumit moment dat la judecată se justifică, după caz, integral, parţial sau proporţional (decizia Curţii Constituţionale nr. 283/2016 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. d) teza a doua coroborate cu cele ale art. 45 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru).
Având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 45 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 80/2013, Înalta Curte va respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În raport de dispoziţiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea recurentului - reclamant A. de renunţare la judecarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de cererea recurentului - reclamant A. de renunţare la recursul declarat împotriva sentinţei nr. 437 din 9 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 5 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.