Şedinţa publică din data de 5 iunie 2024
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1.1 Prin cererea înregistrată la data de 15.01.2021 sub nr. x/2021, iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, iar ulterior declinării de competenţă, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea H.G. nr. 1355/2001, emise de pârât, privind inventarul domeniului public, precum şi constatarea falsei H.G. nr. 1355/2001 emise de Guvernul României şi suprapunerea cu actele acestora de proprietate.
I.1.2. La data de 20.09.2021 reclamanţii au depus cerere modificatoare la cererea de chemare în judecată, prin care au solicitat introducerea în cauză, pe lângă pârâtul Guvernul României, a pârâtelor instituţia Administraţia Prezidenţială şi Avocatul Poporului, structurând solicitările cererii de chemare în judecată în 4 puncte, astfel: 1.constatarea nulităţii absolute a H.G. nr. 1355/2001 privind inventarul domeniului public, prin care s-a stabilit pe domeniul reclamanţilor un drum comunal cu lăţimea de 6 ml., fără acte de proprietate şi fără a fi măsurată suprafaţa drumului; 2. să se constate că H.G. nr. 1355/2001 nu este un act constitutiv în favoarea unităţii administrativ teritoriale Ghimpeţeni şi nici a domeniului public, în lipsa unei hotărâri de guvern de preluare a bunurilor de la comuna Nicolae Titulescu; 3. să se constate falsul H.G. nr. 1355/2001 şi suprapunerea cu actele de proprietate ale reclamanţilor; 4. să se constate că prin prevederile stabilite prin Constituţia României celelalte două pârâte - instituţia Administraţia Prezidenţială şi Avocatul Poporului - au obligaţia de a apăra drepturile şi libertăţile cetăţeanului român, în speţă ale reclamanţilor.
I.1.3. La termenul de judecată din 12.11.2021, Curtea de Apel Craiova a stabilit obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că pct. 2 şi 3 din cererea modificatoare constituie motive de nulitate ale capătului de cerere care urmărea anularea H.G. nr. 1355/2001 şi au fost introduse în dosar pârâtele UAT Nicolae Titulescu, pentru care a fost emisă hotărârea de guvern contestată în anul 2001 şi UAT Ghimpeţeni, comună înfiinţată prin reorganizarea comunei Nicolae Titulescu, conform Legii nr. 84/2004, în raza căreia se află, în prezent, drumul sătesc 6, indicat la poziţia 91 din H.G. nr. 1355/2001.
I.2. Hotărârea primei instanţe
Prin încheierea nr. 103 din data de 20 decembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamanţii A. şi B., prin reprezentant convenţional C., ca rămasă fără obiect şi a respins cererea de recuzare a titularului completului de judecată C13B, formulată de reclamanţii A. şi B., prin reprezentant convenţional C., în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 25 din data de 28 ianuarie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Administraţia Prezidenţială şi Avocatul Poporului cu privire la capătul de cerere privind anularea H.G. nr. 1355/2001 şi a respins, ca atare, cererea formulată împotriva acestora.
Totodată, prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii privind anularea H.G. nr. 1355/2001 şi a respins cererea ca inadmisibilă.
Nu în ultimul rând, instanţa de fond a admis excepţia lipsei de interes cu privire la cererea formulată în contradictoriu cu Administraţia Prezidenţială şi Avocatul Poporului şi a respins cererea ca lipsită de interes.
I.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva hotărârilor judecătoreşti menţionate la punctul I.2. de mai sus au declarat recurs reclamanţii A. şi B., criticându-le pentru nelegalitate prin invocarea cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate şi, în principal, rejudecarea cauzei cu consecinţa admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată şi completată, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare.
I.4. Decizia contestată
Prin decizia nr. 934 din 22 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 s-a respins recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii nr. 103 din data de 20 decembrie 2021 şi a sentinţei civile nr. 25 din data de 28 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
II. Contestaţia în anulare
II.1. Împotriva deciziei nr. 934 din 22 februarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021 au formulat contestaţie în anulare reclamanţii, prin reprezentant C..
Contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2, 3, 4 din C. proc. civ., raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. alin. (1) pct. 8, raportat la art. 1349 C. civ. raportat la art. 549 din C. proc. civ., art. 44 din Constituţia României şi art. 6 CEDO.
S-a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, rejudecarea recursului, anularea sentinţei de fond şi admiterea acţiunii.
II.2. Intimata - pârâtă Instituţia Avocatului Poporului a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii contestaţiei în anulare pentru lipsa semnăturii contestatorilor reclamanţi şi a reprezentantului legal, pentru absenţa menţiunilor privind domiciliul acestora, pentru lipsa împuternicirii (prin înscris autentic) a domnului C..
În subsidiar, s-a solicitat respingerea contestaţiei în anulare şi menţinerea deciziei civile nr. 934/22.02.2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
II.3. Prin cererea formulată la data de 3 iunie 2024, contestatorii A. şi B., prin reprezentantul convenţional C., au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (5) şi (6) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, fiind format dosarul asociat nr. x/2023 în temeiul art. 104 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
III. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorii B. şi A. în raport de excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reprezentantului C., a cărei analiză este prioritară faţă de celelalte excepţii invocate prin întâmpinarea intimatului Avocatul Poporului, precum şi faţă de analiza condiţiilor de admisibilitate a căii extraordinare de atac, Înalta Curte reţine următoarele:
Art. 80 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia părţile îşi pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Instituţia reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană, numită reprezentant, îndeplineşte acte de procedură în numele şi pe seama unei părţi din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct faţă de parte.
Excepţia lipsei calităţii de reprezentant, ca excepţie de procedură absolută, iniţial dilatorie, care poate avea efect dirimant, dar care poate fi acoperită prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisului din care rezultă limitele legale ale reprezentării, vizează puterea de reprezentare a celui care a formulat cererea în numele părţii.
Conform dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".
Reiese, aşadar, din interpretarea literală a textului legal redat că atunci când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, iar dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.
În cauza de faţă, se constată că, deşi în cuprinsul cererii de contestaţie în anulare formulate de către contestatorii B. şi A. este menţionat reprezentantul C., iar cererea a fost înaintată prin intermediul adresei de poştă electronică a reprezentantului, aceasta nu este nici semnată şi nici nu este ataşată dovada mandatului dat acestuia pentru exercitarea prezentei căi extraordinare de atac.
Faţă de această împrejurare, atât prin rezoluţia completului din data de 21.12.2023 cât şi prin încheierea de şedinţă din data de 13 martie 2024, s-a pus în vedere contestatorilor şi reprezentantului acestora să depună contestaţia în original, semnată de contestatori, sau să depună dovada calităţii de reprezentant a semnatarului cererii.
Nici părţile şi nici reprezentantul nu s-au conformat acestor obligaţii, depunând o copie de pe prima şi ultima pagină a contestaţiei în anulare pe care sunt aplicate o serie de semnături, care însă, fiind în format electronic, nu fac nici dovada mandatului şi nici a însuşirii căii de atac exercitate.
Observă Înalta Curte că, în mod nefondat reprezentantul contestatorilor invocă ca şi argument pentru imposibilitatea semnării contestaţiei împrejurarea că aceştia sunt "neştiutori de carte", întrucât la dosarul de recurs, la solicitarea instanţei, s-a acoperit lipsa semnăturii prin depunerea unui exemplar original purtând semnăturile reclamanţilor şi a reprezentantului.
Împrejurarea că la termenul acordat pentru a se depune dovada calităţii de reprezentant a semnatarului contestaţiei în anulare, domnul C. a indicat că aceasta rezultă din încheierea de şedinţă din data de 12 noiembrie 2021 pronunţată în dosarul de fond x/2021 al Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nu este în măsură să acopere absenţa mandatului de reprezentare pentru calea de atac a contestaţiei în anulare. Aceasta întrucât dispoziţiile art. 85 din C. proc. civ. prevăd că:
"(1) Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedeşte prin înscris autentic". Deşi potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că:
"În cazurile prevăzute la alin. (1), dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi consemnată în încheierea de şedinţă, cu arătarea limitelor şi a duratei reprezentării", verificând încheierea de şedinţă din data de 12 noiembrie 2021 Înalta Curte observă că mandatul dat verbal de către reclamantul A. reprezentantului convenţional C. şi consemnat de instanţa de judecată a vizat reprezentarea în faţa instanţei de fond, însuşirea cererii de chemare în judecată şi a cererii modificatoare, iar nu şi exercitarea căilor de atac, pentru care era necesară depunerea unui mandat expres autentic sau în condiţiile art. 85 alin. (2) mai sus arătate.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 87 din C. proc. civ., care prevăd că:
"(1)Mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în faţa aceleiaşi instanţe; el poate fi însă restrâns, în mod expres, la anumite acte"
Or, în lipsa unui atare înscris, nu se poate prezuma existenţa unui mandat de reprezentare juridică dat de contestatori reprezentantului C. pentru formularea prezentei căi extraordinare de atac, părţile având posibilitatea de a acoperi această lipsă prin oricare dintre modalităţile mai sus arătate, lucru pe care însă nu l-au făcut.
Cu privire la diploma de master în ştiinţe penale pe numele reprezentantului depusă în recurs, instanţa reţine pe de o parte, că aceasta nu face dovada mandatului, iar pe de altă parte, că în cauză nu a fost invocată ori probată existenţa unor raporturi de rudenie, până la gradul doi inclusiv, între contestatori şi reprezentant pentru a deveni incidente prevederile art. 83 alin. (2) din C. proc. civ., dispoziţii care se referă doar la dreptul de a pune concluzii în faţa oricărei isntanţe.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că cererea de contestaţie în anulare, în numele contestatorilor B. şi A., a fost formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, aşadar, de o persoană care nu îndeplineşte condiţiile de a formula contestaţie în anulare în numele altei persoane.
Temeiul soluţiei adoptate
Pentru aceste considerente în temeiul art. 82 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului contestaţiei în anulare, C. şi va anula contestaţia în anulare formulată de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei nr. 934 din 22 februarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, pentru lipsa calităţii de reprezentant a semnatarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului contestaţiei în anulare, C..
Anulează contestaţia în anulare formulată de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei nr. 934 din 22 februarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, pentru lipsa calităţii de reprezentant a semnatarului.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 5 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.