Şedinţa publică din data de 5 iunie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu paraţii Organismului intermediar pentru programul operaţional capital Uman (OIPocu ME) din cadrul Ministerului Educaţiei şi Guvernul României:
1. Acţiune în anulare, întemeiat pe prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, care vizează anularea prev. art. II alin. (1) din H.G. nr. 518/20.07.2017 (M.Of. nr. 649/08.08.2017):
"în termen de maximum 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Autoritatea de management pentru Programul operaţional Capital uman preia activităţile specifice închiderii de program 2007-2013 de la structura din cadrul Centrului Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic care asigură îndeplinirea funcţiei de Organism intermediar pentru Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013";
2. Acţiune judiciara, întemeiată pe prev. art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ce vizează anularea actului administrativ cu caracter individual şi anume anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenta nr. 01/3967/SJCSN/12.07.2022 precum şi anularea Deciziei nr. 01/5014/SJCSN/5.09.2022;
3. Acţiune judiciara, întemeiată pe prevederile unitare ale art. 1411 alin. (1), (3) si 4 din Legea 129/2018, art. 79 din RUE nr. 679/2016, art. 82 alin. (1) din RUE nr. 679/2016, în materia prelucrării ilegale a datelor personale ale beneficiarilor reali persoane fizice, în legătură cu activitatea financiară derulată în cadrul construcţiei juridice Asociaţie, definită în art. 1 alin. (1) si (2) din O.G. nr. 26/2000, capătul principal de cerere este dedus judecăţii prin aceiaşi cerere de chemare în judecată, cu aplicarea prev. art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. pentru toate cele trei capete principale de cerere deduse judecaţii printr-o cerere unică de chemare în judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 1562/13.10.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În pronuţarea soluţiei de declinare, curtea de apel a avut în vedere că prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetarea nr. x/12.07.2022 s-a stabilit o creanţă reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene în cuantum de 2.982409,39 RON, valoare care se situează sub pragul prevăzut de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte referirea la dispoziţiile art. II alin. (1) din H.G. nr. 518/20.07.2017, curtea de apel a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, referitoare la excepţia de nelegalitate, soluţionarea acesteia fiind de competenţa instanţei învestite cu acţiunea de fond.
De asemenea, instanţa a avut în vedere şi capătul 3 de cerere care vizează repararea unui prejudiciu cauzat prin prelucrarea ilegală a datelor cu caracter personal, cu privire la care, în conformitate cu dispoziţiile art. 1411 din Legea nr. 129/15.06.2018, coroborat cu art. 1410 alin. (2) şi (3) din aceeaşi lege, competenţa aparţine tot tribunalului.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1967 din data de 10.04.2024 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată de instanţă din oficiu.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâţii Guvernul României şi Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din Cadrul Ministerului Educaţiei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti si s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ.
Pentru a stabili astfel, tribunalul a reţinut că trebuie avută în vedere întreaga valoare finanţată nerambursabilă ce constituie cheltuieli neeligibile şi care a fost constatată prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12.07.2022, respectiv 3.074.648,85 RON, iar nu contribuţia din fonduri UE de 2.982.409,39 RON.
Totodată, cu privire la primul capăt al cererii s-a reţinut că partea a indicat expres dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 care exclud actele normative de la verificarea acestora pe calea excepţiei de nelegalitate.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă reclamanta a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a prevederilor art. II alin. (1) din H.G. nr. 518/20.07.2017; anularea, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. 01/3967/SJCSN/12.07.2022, precum şi a Deciziei nr. 01/5014/SJCSN/5.09.2022. Totodată, s-a formulat şi acţiune judiciară, întemeiată pe prevederile art. 1411 alin. (1), (3) si 4 din Legea 129/2018, art. 79 din RUE nr. 679/2016, art. 82 alin. (1) din RUE nr. 679/2016, în materia prelucrării ilegale a datelor personale ale beneficiarilor reali persoane fizice, în legătură cu activitatea financiară derulată în cadrul construcţiei juridice Asociaţie, definită în art. 1 alin. (1) si (2) din O.G. nr. 26/2000, cu aplicarea prev. art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. pentru toate cele trei capete principale de cerere deduse judecaţii printr-o cerere unică de chemare în judecată.
Pentru soluţionarea regulatorului de competenţă prezintă relevanţă dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:
"litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ - fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1)1 din acelaşi act normativ, "cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1)".
În cauză, deşi ambele instanţe aflate în conflict au reţinut incidenţa textelor de lege precitate, precum şi criteriul valoric, concluziile acestora au fost diferite în raport de modul de raportate, pe de o parte, exclusiv la suma ce reprezintă contribuţie din fonduri UE (curtea de apel), iar, pe de altă parte, la întreaga creanţă bugetară stabilită prin procesul-verbal atacat (tribunalul).
Cererea cu care reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ priveşte anularea unor acte administrative (procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor nr. x/12.07.2022 şi decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 01/5014/SJCSN/5.09.2022), emise de pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei, în legătură cu Proiectul x.
Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12.07.2022 s-a stabilit că sumele nerambursabile primite pentru respectivul proiect - 3.074.648,85 RON, sunt cheltuieli neeligibile, care urmează a fi recuperate de la beneficiar, sume menţinute prin decizia de soluţionare a contestaţiei.
Reţine Înalta Curte că O.U.G. nr. 66/2011 reglementează o procedură specială de contestare a notelor sau proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, finalizată printr-o decizie de soluţionare a contestaţiei administrative, care poate fi atacată conform art. 51 alin. (2) din actul normativ menţionat "la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."
Dacă în regimul general reglementat în Legea nr. 554/2004, competenţa instanţei este atrasă de rangul central sau local al autorităţii emitente a actului administrativ vătămător, act care a produs efecte juridice şi a constituit punctul de plecare al litigiului, sau unul ierarhic, reglementarea specială a procedurii administrative de contestare şi a obiectului acţiunii judiciare formulate în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 deplasează aplicarea criteriului de stabilire a competenţei către actul prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă.
Reglementând dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 prin Legea 212/2018, legiuitorul a făcut trimitere la criteriul valoric reglementat de art. 1 în ipoteza cererilor care privesc acte administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.
Coroborând dispoziţiile alin. (11) cu cele ale alin. (1) din art. 10 reiese că la stabilirea instanţei competente după criteriul valoric se are în vedere suma contestată, respectiv creanţa bugetară stabilită prin procesul-verbal şi decizia de soluţionare a contestaţiei.
Interpretarea dată de curtea de apel în sensul de a se reţine suma de 2.892.648,85 RON (contribuţia din fonduri UE), nu are corespondent în textele legale mai sus arătate. Reţine Înalta Curte că referirea în text la noţiunea de "sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene" are în vedre doar trimiterea la criteriul valoric (în condiţiile în care anterior modificării textului de lege competenţa de soluţionare a contestaţiilor formulate în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 se stabilea după criteriul emitentului actului administrativ), iar nu stabilirea competenţei exclusiv după valoarea contribuţiei de la bugetul UE.
Or, criteriul valoric este definit la alin. (1) din art. 10 din Legea nr. 554/2004 iar acesta are în vedere întreaga sumă contestată, imputată prin actele administrative atacate ca şi creanţă bugetară, constituită din contribuţie din fonduri UE - 2.982.409,39 RON (97%) plus contribuţie publică naţională - 92.239,47 RON (3%), în total 3.074.648,85 RON.
Întrucât cuantumul corecţiei financiare depăşeşte valoarea de 3.000.000 RON, în considerarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1 ind. 1) coroborate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competentă a soluţiona cauza este secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, în raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza finală din lege.
Referitor la capătul de cerere privind anularea prevederilor art. II alin. (1) din H.G. nr. 518/20.07.2017(M.Of. nr. 649/08.08.2017), reţine Înalta Curte că dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, invocate ca temei al acţiunii, prevăd următoarele:
"Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege". Fiind vorba despre un act administrativ cu caracter normativ, exceptat de la procedura excepţiei de nelegalitate, reclamanta a înţeles să îl conteste, nu pe cale de excepţie, ci pe calea acţiunii în anulare, a cărei competenţă, în raport de emitentul actului, aparţine tot curţii de apel.
Şi în ceea ce priveşte cel de-al treilea capăt de cerere se constată că reclamanta a invocat dispoziţiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.", verificarea în concret a incidenţei acestor dispoziţii raportat la obiectul cauzei urmând a fi analizată de instanţa învestită cu soluţionarea fondului.
Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâţii Guvernul României şi Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 5 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.