Şedinţa publică din data de 20 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin Direcţia Generală Învăţământ Universitar, a solicitat anularea Deciziei nr. 15247/24.05.2019 emisă de Preşedintele Consiliului General al CNATDCU şi a Ordinului MEN nr. 4478/15.07.2019.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1401 din 14 iulie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin Direcţia Generală Învăţământ Universitar şi a anulat Ordinul MEN nr. 4478/15.07.2019, precum şi Decizia nr. 15247/24.05.2019 emisă de Preşedintele Consiliului General al CNATDCU.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
- Prin hotărârea pronunţată, instanţa se subrogă competenţei Ministerului Educaţiei care, potrivit dispoziţiilor art. 170 alin. (1) din Legea educaţiei nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, are dreptul, în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, să emită un ordin privind retragerea titlului de doctor, lipsind de conţinut juridic aceste prevederi în mod nelegal.
- Instanţa anulează/nu ia în considerare prevederile art. 1 din Anexa nr. 2 la OMENCS nr. 3482/2016.
- Instanţa stabileşte prin motivarea hotărârii pronunţate contrar legiuitorului primar care prin legea organică statuează cu privire la posibilitatea retragerii unui titlu de doctor obţinut prin încălcarea eticii universitare, respectiv prin plagiat. Mai mult, instanţa omite faptul că sesizarea în ceea ce o priveşte pe reclamantă a vizat existenţa plagiatului în elaborarea tezei de doctorat.
- Prin Anexa 2 la regulament intitulată "Soluţionarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire ia existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat" - OMENCS nr. 3482/2016 se pun în executare prevederile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că se reglementează cu privire la soluţionarea unor sesizări inclusiv de plagiat din interiorul tezelor de doctorat. Faptul că aceste teze pot fi analizate indiferent de perioada elaborării lor este statuat în Legea nr. 1/2011, originalitatea şi caracterul inovativ al unei teze de doctorat fiind esenţiale în acordarea sau nu a titlului de doctor.
Un titlu de doctor pentru care s-a dovedit existenţa plagiatului nu poate fi menţinut, nu poate produce efecte juridice.
Siguranţa circuitului civil care decurge din aplicarea principiului neretroactivităţii nu este menţinută prin titluri obţinute cu încălcarea prevederilor legale, în speţă prin apelarea la plagiat.
- În cuprinsul Codului studiilor universitare de doctorat aprobat prin H.G. nr. 681/2011, teza de doctorat este definită ca fiind lucrarea ştiinţifică originală elaborată de către un student-doctorand în cadrul studiilor universitare de doctorat, condiţie legală pentru obţinerea titlului de doctor, în acest sens fiind şi art. 65 alin. (5) din acesta.
Anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 681/2011 era în vigoare H.G. nr. 567 din 15 iunie 2005 privind organizarea si desfăşurarea studiilor universitare de doctorat. Şi în cuprinsul acestui act normativ se stipula cu privire la faptul că teza de doctorat trebuie să conţină elemente de originalitate.
Instanţa de fond nu a reţinut acest aspect, deşi la dosarul cauzei existau suficiente dovezi care denotă existenta plagiatului. Astfel, actului administrativ a fost cenzurat în mod nelegal cu încălcarea prevederilor legale în baza cărora a fost emis.
- Legalitatea ordinului atacat nu constă în neconcordanţe constatată în operaţiunile administrative ce au stat la baza emiterii acestuia, ci în analizarea respectării legii avute în vedere la emiterea sa.
Dacă instanţa de fond avea dubii legate de pronunţarea atât a Comisiei de etică universitară din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii "Mihai Viteazul" sau dubii legate de procedura efectuată la nivelul CNATDCU, în virtutea rolului activ al judecătorului, avea posibilitatea să cerceteze aceste aspecte în mod judicios. Erorile materiale cu privire la titlul tezei nu pot răsturna un fapt esenţial, acela că reclamantul a plagiat teza sa de doctorat, teza proprie. Existenţa erorilor materiale este recunoscută procedural şi de C. proc. civ. şi reglementată distinct. Administrativ, erorile materiale au fost îndreptate.
- În ceea ce priveşte reţinerea instanţei de fond cu privire la motivarea rapoartelor comisiilor de lucru, că aceasta reprezintă o obligaţie generală, recurentul învederează că toate documentele care au stat la baza emiterii ordinului cenzurat sunt motivate. De altfel, nu este indicată nicio prevedere legală care a fost încălcată la emiterea rapoartelor în ceea ce priveşte întinderea motivării.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5729/24.11.2010, reclamantei i-a fost conferit titlul ştiinţific de doctor în domeniul "ştiinţe militare şi informaţii" pentru teza de doctorat "Implicaţiile globalizării asupra crimei organizate transfrontaliere în condiţiile integrării europene şi euroatlantice", susţinuta în cadrul Academiei Naţionale de Informaţii "Mihai Viteazul" din Bucureşti, fiindu-i eliberată diploma de doctor seria x nr. x
Urmare a unei sesizări referitoare la existenţa unor suspiciuni de plagiat cu privire teza de doctorat, a fost parcursă procedura de analiză demarată în baza sesizării, aceasta fiind finalizată cu emiterea Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4478/15.07.2019, prin care intimatei - reclamante i-a fost retras titlul ştiinţific de doctor.
Ordinul în discuţie a fost fundamentat în drept pe prevederile:
- art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
- art. 69 alin. (6) din Anexa la H.G. nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările şi completările ulterioare;
- raportul de comisiei de lucru, validat de Consiliul general al CNATDCU în şedinţa din 16.05.2029;
- decizia CNATDCU nr. 15247/24.05.2019, prin care Consiliul general al CNATDCU a validat prin vot rezoluţia de retragere a titlului ştiinţific de doctor în domeniul "ştiinţe militare şi informaţii"şi de admiterea sesizării;
- art. 25 din Anexa nr. 2 la Regulamentul de organizare şi funcţionare al CNATDCU, aprobat prin Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 3482/2016, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform prevederilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011: "În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan (…) b) retragerea titlului de doctor."
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 364 din 08.06.2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831/24. VIII.2022) s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice.
Pe subiectul analizat, prezintă relevanţă următoarele considerente expuse în decizia instanţei constituţionale:
"25. Curtea subliniază că, în contextul Deciziei nr. 624 din 26 octombrie 2016, intrarea actului administrativ în circuitul civil şi producerea de efecte juridice nu se realizează prin simpla emitere a ordinului de atribuire a titlului de doctor, ci dacă acesta a generat la rândul său raporturi juridice distincte. (…)
26. Textul criticat reglementează retragerea titlului de doctor, indiferent dacă actul respectiv a intrat sau nu în circuitul juridic şi a produs sau nu efecte juridice. Din moment ce organul emitent îl desfiinţează pentru motive anterioare emiterii sale [nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională], această retragere are natura juridică a unei revocări. Însă principiul revocabilităţii actelor administrative nu este unul absolut, el cunoaşte şi excepţii, printre acestea numărându-se şi actele administrative individuale care au intrat în circuitul civil şi au generat drepturi subiective garantate de lege, care nu pot fi revocate, ci doar anulate de o altă autoritate decât cea emitentă. În consecinţă, întrucât titlul de doctor şi diploma de doctor care au intrat în circuitul civil şi au generat drepturi subiective garantate de lege se încadrează în această categorie, ele nu pot fi revocate.
27. Retragerea titlului de doctor - act administrativ - care a intrat în circuitul civil şi a generat drepturi subiective garantate de lege nu poate lua forma revocării dispuse de instituţia emitentă, ci pe cea a anulării, sens în care Curtea, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 51, a impus exigenţa ca aceasta să se realizeze exclusiv de o instanţă judecătorească. Nu este suficient ca doar anularea diplomei să fie realizată de instanţa judecătorească, pentru că această operaţiune este una formală, o consecinţă firească a desfiinţării titlului. Prin urmare, indiferent de denumirea lor, actele administrative, odată intrate în circuitul civil, se anulează de instanţa judecătorească, şi nu de instituţia emitentă, tocmai pentru că ele nu mai pot fi revocate.
29. Curtea reţine că trebuie realizată o diferenţiere între, pe de o parte, anularea titlului de doctor de către instanţa judecătorească şi, pe de altă parte, controlul judecătoresc cu privire la revocarea acestui titlu de către organul administrativ emitent. Cele două situaţii evocă ipoteze distincte, conturate după criteriul intrării în circuitul civil şi a producerii de efecte juridice.
30. Rezultă că, în cazul în care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, atât titlul de doctor, cât şi înscrisul constatator pot fi desfiinţate numai prin hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, dacă se lasă la îndemâna instituţiei emitente a actului desfiinţarea titlului, se imprimă şi se induce o insecuritate asupra raportului juridic deja stabilit.
31. Având în vedere cele expuse, art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 încalcă art. 21 şi 52 coroborate cu art. 1 alin. (5) din Constituţie cu referire la exigenţele constituţionale privind limitele principiului revocabilităţii actului administrativ individual, fiind constituţional numai în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice.
32. Prin urmare, este exclusă competenţa autorităţii publice emitente de a retrage titlul de doctor care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, această competenţă revenind instanţei judecătoreşti, sesizate în condiţiile legii generale în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. În acest caz, retragerea îmbracă forma anulării actului, caz în care instanţa va verifica numai legalitatea parcurgerii procedurii de conferire/atribuire a titlului de doctor şi de emitere a diplomei de doctor, fără a avea competenţa de a evalua ea însăşi calitatea lucrării, nivelul ştiinţific al acesteia sau caracterul ştiinţific al activităţii deţinătorului titlului de doctor."
În raport de dezlegarea dată de Curtea Constituţională prin decizia de interpretare a dispoziţiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a stabili dacă Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului nr. 5729 din data de 24.11.2010 prin care intimatei i-a fost conferit titlul ştiinţific de doctor în domeniul "ştiinţe militare şi informaţii" a intrat sau nu în circuitul civil şi a produs sau nu efecte juridice.
În situaţia în care actul administrativ aflat în discuţie a intrat în circuitul civil şi a generat drepturi subiective garantate de lege, autoritatea publică emitentă nu poate dispune revocarea acestuia, ci poate solicita instanţei de contencios administrativ competente anularea sa pentru vicii de nelegalitate.
În ipoteza în care decizia de conferire a titlului ştiinţific de doctor nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice, instanţa de trimitere urmează să verifice legalitatea acesteia, în raport de toate motivele de nulitate invocate de reclamantă, dar în limitele trasate de Decizia Curţii Constituţionale nr. 364/08.06.2022, respectiv legalitatea parcurgerii procedurii de conferire/atribuire a titlului de doctor şi de emitere a diplomei de doctor, fără a avea competenţa de a evalua ea însăşi calitatea lucrării, nivelul ştiinţific al acesteia sau caracterul ştiinţific al activităţii deţinătorului titlului de doctor.
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-pârâtul Ministerul Educaţiei împotriva sentinţei civile nr. 1401 din 14 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 februarie 2024.