Şedinţa publică din data de 13 mai 2024
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data 17 decembrie 2019 pe rolul Tribunalului Călăraşi, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat deschiderea unei acţiuni, în temeiul art. 80 din Constituţia României.
La termenul din data de 28 ianuarie 2020, la solicitarea instanţei, reclamantul şi-a precizat cererea în sensul că solicită daune morale în cuantum de 20.000 RON.
Prin încheierea din 10 martie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Călăraşi, în baza art. 200 alin. (4) din C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamant pentru neplata taxei de timbru.
Prin încheierea de şedinţă din 28 septembrie 2022, Tribunalul Călăraşi a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii din 10 martie 2020.
Prin Decizia nr. 33 din 20 ianuarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu.
A respins recursul formulat de recurentul - petent A. împotriva încheierilor de şedinţă din data de 10.03.2020, respectiv din data de 28.09.2022, pronunţate de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă, ca inadmisibil.
Decizia recurată
Prin Decizia nr. 1457 din 28 septembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 33 din 20 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022.
Recursul
Împotriva acestei decizii, la 20 februarie 2024, prin email, A. a formulat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii extraordinare de atac, a susţinut că judecătorii care au soluţionat fondul pricinii nu au ţinut cont de lege şi de probele administrate.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.:
"sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii", iar art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că:
"hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Împotriva hotărârilor judecătoreşti, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta", iar art. 129 din Constituţia României stipulează că "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
În speţă, prin Decizia nr. 1457 din 28 septembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 33 din 20 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022
Împotriva acestei decizii, recurentul formulat o nouă cale extraordinară de atac a recursului, care face obiectul prezentului dosar.
Înalta Curte reţine, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale menţionate, că decizia pronunţată în soluţionarea unui recurs este o hotărâre definitivă; ca urmare, împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti nu poate fi exercitată o altă cale de atac a recursului.
Având în vedere aceste considerente, văzând dispoziţiile anterior citate, precum şi pe cele ale art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1457 din 28 septembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2024.