Şedinţa publică din data de 10 iunie 2024
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Decizia contestată
Prin decizia civilă nr. 80 din 1 aprilie 2024, în dosarul nr. x/2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1680 din 20 septembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023.
În motivare, s-a reţinut că decizia pronunţată în soluţionarea unui recurs este o hotărâre definitivă, iar decizia prin care instanţa se pronunţă asupra contestaţiei în anulare formulată împotriva unei decizii definitive este tot o hotărâre judecătorească definitivă. Ca urmare, potrivit principiului legalităţii căii de atac, împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti nu poate fi exercitată o altă cale de atac a recursului.
Contestaţia în anulare
Împotriva deciziei arătate mai sus, A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ.
Prin contestaţie se susţine că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, întrucât instanţa de recurs ar fi omis să cerceteze unul din motivele de casare invocate şi nu s-ar fi pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
Pentru aceste motive, contestatorul solicită admiterea contestaţiei în anulare şi anularea deciziei atacate.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând contestaţia în anulare formulată, Înalta Curte reţine următoarele:
Contestatorul a invocat ca temei de drept al prezentului demers judiciar dispoziţiile ale art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ.
Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Ipoteza prevăzută de textul legal citat vizează doar erorile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare ori o reapreciere a probelor administrate în cauză (aşa cum se pretinde în prezenta contestaţie), sau o verificare a modului de interpretare şi de aplicare a legii de drept substanţial sau procedural.
Contestaţia în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, noţiunea de greşeală materială nu trebuie interpretată extensiv; pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale, aşa cum solicită contestatorul.
Textul de lege vizează greşeli materiale cu caracter procedural, esenţiale, determinante pentru soluţia pronunţată, greşeli care să fi dus la pronunţarea unei soluţii eronate. În această categorie intră greşeli de fapt, involuntare, comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosarului cauzei.
Din conţinutul deciziei contestate nu rezultă însă existenţa unor greşeli materiale, în sensul textului de lege mai sus citat, care să ducă la anularea acesteia. Atunci când instanţa de judecată, cunoscând actele şi lucrările dosarului, realizează o apreciere, o interpretare proprie a normelor legale incidente în speţă, nu poate fi vorba de o greşeală materială în sensul textului legal, ci eventual o greşeală de judecată.
În speţă, contestatorul a formulat critici vizând eventuale greşeli de judecată, considerând că instanţa de recurs, în mod eronat, a apreciat că invocarea excepţii inadmisibilităţii cererii de recurs trebuia să îi fie comunicată pentru a putea să pună concluzii asupra acesteia. Totodată, consideră că admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului trebuia să apară şi în dispozitivul deciziei contestate.
Înalta Curte constată că este adevărată susţinerea potrivit căreia în cuprinsul dispozitivului hotărârii contestate nu apare expressis verbis indicată admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de recurs, însă aceasta nu are valenţele pe care încearcă partea să i le confere.
În cauză, nu este vorba de o eroare materială care poate fi circumscrisă prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., motivat de faptul că soluţia din dispozitiv este sprijinită de considerentele deciziei contestate, a cărei motivare îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 425 din C. proc. civ.
Inadmisibilitatea reprezintă o modalitate de respingere a unei cereri de recurs ca urmare a invocării unei excepţii referitoare la neîndeplinirea condiţiilor de exercitare a unui drept procesual. Aceasta constituie o excepţie procesuală care presupune că soluţia pe care o va pronunţa instanţa în cazul admiterii este respingerea cererii ca inadmisibilă. Aşadar, inadmisibilitatea nu vizează excepţia, ci mai degrabă efectul spre care aceasta tinde, respectiv o modalitate specifică de respingere a cererii.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu a fost încălcat principiul contradictorialităţii, instanţa de recurs neavând obligaţia de a amâna cauza pentru ca părţile să pună concluzii asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocate de instanţă din oficiu.
Faţă de aceste susţineri, instanţa supremă constată că în raport cu cele anterior prezentate, argumentele contestatorului reflectă nemulţumirea acestuia faţă de modul în care instanţa de recurs a motivat soluţia pronunţată în recurs.
Or, eroarea materială pretins reţinută în raţionamentul judiciar al instanţei de recurs nu trebuie să fie rezultatul modului în care aceasta a înţeles să interpreteze un text de lege sau situaţia de fapt, eroarea materială impunându-se a fi deosebită de eroarea de judecată, analizarea elementelor evocate de contestator în cuprinsul deciziei de recurs nu pot fi valorificate într-o contestaţie în anulare, care nu deschide calea de recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, săvârşite cu ocazia judecăţii, iar nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, adică pentru că dezlegarea dată procesului este rezultatul unei erori materiale de ordin procedural. În egală măsură, contestaţia în anulare nu deschide calea unei noi evaluări a probatoriului, care să conducă la o nouă stabilire a situaţie de fapt sau la incidenţa altor prevederi legale.
Astfel, motivul potrivit căruia hotărârea contestată trebuie să fie rezultatul unei erori materiale se referă la săvârşirea unei greşeli de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor şi care au determinat soluţia pronunţată, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale
Se constată că instanţa de recurs a analizat excepţia invocată în cauză, iar soluţia pronunţată nu este rezultatul unei erori materiale, astfel că, sub acest aspect contestaţia nu poate fi admisă.
Aşadar, aspectele evocate de către contestator nu se circumscriu ipotezei reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., raţionamentul instanţei de recurs neavând ca situaţie premisă o împrejurare ce poate fi calificată drept o eroare materială, ci a reprezentat rezultatul unui proces de evaluare a datelor speţei, concluzia instanţei de recurs cu privire la respingerea recursului motivat de faptul că respectiva cale de atac nu este prevăzută de lege neputând fi cenzurată pe calea formulării unei contestaţii în anulare.
Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.
Nici acest motiv de contestaţie în anulare nu este fondat.
Astfel, din modul concis şi clar în care a fost redactat acest motiv de contestaţie în anulare specială, printre alte condiţii legale, rezultă că pentru a fi admisibilă contestaţia în anulare specială, recursul trebuie să fie respins ca urmare a analizei pe fond, iar nu pentru motive precum nulitatea pentru nemotivare sau netimbrarea ori pentru declararea tardivă, adică respingerea recursului în baza unei excepţii procesuale, pentru că doar în situaţia respingerii în fond se poate invoca posibila omisiune de analizare a tuturor motivelor de casare. De altfel, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că admisibilitatea contestaţiei în anulare trebuie să fie rezultatul unei omisiuni de analiză a unui motiv de casare, prevăzut expres şi limitativ în art. 488 C. proc. civ., astfel că intenţia legiuitorului a fost de a deschide calea contestaţiei în anulare speciale exclusiv pentru situaţiile de neanalizare a criticilor formulate prin cererea de recurs.
Or, în cauza de faţă, prin decizia contestată instanţa de recurs a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1680 din 20 septembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023.
Se reţine, astfel, cu privire la acest caz de contestaţie, că instanţa de judecată nu a omis să cerceteze un motiv de recurs, ci, faţă de soluţionarea cauzei pe cale de excepţie, motivele privind fondul recursului nu au mai fost analizate. Pe cale de consecinţă, respingerea recursului ca inadmisibil nu presupune analizarea motivelor de casare invocate de parte, astfel încât o asemenea omisiune nu deschide calea contestaţiei în anulare după cum mai sus s-a detaliat.
Având în vedere cele expuse mai sus, reţinând că motivele contestaţiei în anulare nu sunt fondate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători va respinge contestaţia în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 80 din 1 aprilie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2024.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 10 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.