Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 149/2024

Decizia nr. 149

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2024

Asupra cererii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 2879 din 15 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2023, s-a respins excepţia nulităţii cererii de revizuire, s-a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca inadmisibilă şi s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2294 din 19 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosar nr. x/2023, în contradictoriu cu intimaţii Institutul Naţional de Statistică, Comisia de Disciplină din Cadrul Institutului Naţional de Statistică, B. - Preşedinte al Comisiei de Disciplină din Cadrul Institutului Naţional de Statistică, C. - Membru al Comisiei de Disciplină din Cadrul Institutului Naţional de Statistică, D. - membru al Comisiei de Disciplină din Cadrul Institutului Naţional de Statistică, E. - Preşedintele Institutului Naţional de Statistică, ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei anterior menţionate, a formulat recurs recurentul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, sub nr. x/2023. Dosarul a primit termen de judecată la data de 12 decembrie 2024.

2. Contestaţia privind tergiversarea procesului

La 24 mai 2024, A. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2023

Prin contestaţie, contestatorul A. arată că termenul acordat în cauză este nejustificat de lung şi că a formulat cerere de preschimbare a termenului de judecată, care prin încheierea pronunţată la 23 mai 2024, a fost respinsă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ.

3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii contestaţiei privind tergiversarea procesului pentru lipsa semnăturii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată şi o va admite, urmând să anuleze contestaţia privind tergiversarea procesului din această perspectivă, pentru considerentele ce succed.

În conformitate cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, respectiv normele cuprinse la art. 148 din C. proc. civ.:

"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă(…), precum şi semnătura".

În acelaşi sens, art. 196 alin. (1) din acelaşi act normativ, care reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incident în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, stipulează că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă".

Şi dispoziţiile art. 486 alin. (1) din C. proc. civ. referitoare la cererea de recurs prevăd că aceasta va cuprinde următoarele menţiuni: "e) semnătura părţii sau, după caz, a mandatarului părţii, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic", iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege".

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanţei de judecată, chiar şi în ipoteza depunerii cererilor prin mijloace de comunicare la distanţă, potrivit art. 148 alin. (2) din C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că contestatorul a transmis cererea prin poştă electronică, fiind înregistrată la 24 mai 2022, fără a aplica însă semnătura.

Prin citaţia comunicată contestatorului la data de 30 mai 2024, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia de a semna contestaţia privind tergiversarea procesului formulată sau de a depune un exemplar original semnat al cererii, sub sancţiunea anulării, obligaţie procesuală pe care aceasta nu a adus-o la îndeplinire până la termenul de judecată fixat la data de 10 iunie 2024.

Instanţa supremă are în vedere înscrisul aflat la dosar prin care contestatorul învederează că s-ar afla în imposibilitate de a semna contestaţia, însă se constată că, în fapt, prin adresa trimisă la dosar nu sunt arătate motivele care îl împiedică pe contestator să semneze cererea. Mai mult, contestatorul afirmă faptul că apreciază cererea ca fiind semnată deoarece aceasta emană direct de la contestator, fiind trimisă instanţei prin mijloace de comunicare electronice de pe adresa proprie de email.

Înalta Curte consideră că obligaţia semnării cererii formulate nu poate fi complinită prin orice alt act îndeplinit de către parte, în speţă un email trimis prin poştă electronică, în condiţiile în care normele procesual civile prevăd ca unică posibilitate semnarea cererii de către parte.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor legal emai sus evocate, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii contestaţiei, invocată din oficiu, şi va anula contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de A. în legătură cu dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa semnăturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nesemnată, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de A. în legătură cu dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată astăzi, 10 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.