I. Circumstanțele cauzei
Acţiunea disciplinară
Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secţiei pentru procurori în materie disciplinară, Inspecţia Judiciară a sesizat Secţia să aplice una din sancţiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, procurorilor A., procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial X şi B., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Y, cercetaţi sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzută de art. 271 lit. g) din Legea nr. 303/2022.
În motivarea acţiunii, s-a arătat, în esenţă, că pârâţii procurori nu au soluţionat dosarul nr. x/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Y înainte de împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) din Legea nr. 303/2022.
Hotărârea disciplinară
Prin Hotărârea nr. 2P din 3 aprilie 2024, Secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis excepţia nulităţii absolute a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare nr. 23-1271/al din 4 decembrie 2023 și a constatat nulitatea acţiunii disciplinare formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâţilor A. şi B., cercetaţi sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzută de art. 271 lit. g) din Legea nr. 303/2022.
În motivare, asupra excepției nulității absolute a acțiunii disciplinare, s-au reținut următoarele:
La 11 iulie 2023, s-a înregistrat pe rolul Direcţiei de inspecţie pentru procurori sesizarea petentului C., care reclama tergiversarea soluționării dosarului său penal.
Verificările prealabile au fost finalizate la data de 24 august 2023.
Prin Rezoluţia nr. 23-1271 din data de 24 august 2023 s-a dispus începerea cercetării disciplinare faţă de procurorii B. şi A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Y, sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) din Legea nr. 303/2022.
Termenul de cercetare disciplinară a fost prelungit cu 30 de zile urmare a referatului din data de 23 octombrie 2023, aprobat de inspectorul-șef.
La data de 23 noiembrie 2023, urmare a finalizării cercetării disciplinare în lucrarea nr. 23-1271/a1, a fost întocmit proces-verbal de finalizare a cercetării disciplinare, conform art. 47 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, raportat la art. 22 alin. (1) și art. 27 alin. (1) teza a I-a din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție.
Prin Rezoluția cu nr. 23-1271/a1, din 4 decembrie 2023, s-a dispus admiterea sesizării, iar, prin adresa din 4 ianuarie 2024, Inspecția Judiciară a înaintat dosarul disciplinar privind pe pârâții procurori A. și B. Secției pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Este de menționat că dosarul respectiv a fost înregistrat la Consiliul Superior al Magistraturii la data de 8 ianuarie 2024, conform ștampilei Biroului Registratură, Secretariat și Arhivă.
Secția a avut în vedere prevederile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022 și a reținut că termenul de 30 de zile a început să curgă din 23 noiembrie 2023, conform procesului verbal întocmit de către inspectorul judiciar prin care atestă finalizarea, și s-a împlinit la 27 decembrie 2023.
A constatat că termenul în cauză are natura juridică a unui termen legal imperativ, în interiorul căruia trebuie exercitată acțiunea disciplinară, iar, prin raportare la art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Secția a avut în vedere că decăderea este sancţiunea procedurală ce intervine în cazul nerespectării unui termen imperativ, peremptoriu, constând în pierderea exerciţiului dreptului procesual.
Natura imperativă a termenului de 30 de zile, în interiorul căruia trebuia exercitată acțiunea disciplinară, în situaţia expres prevăzută de lege, precum şi faptul că nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii, a condus la nulitatea actului întocmit peste termen, respectiv sesizarea Secției pentru procurori în materie disciplinară prin rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare față de pârâții procurori A. și B.
Secția a avut în vedere în acest sens jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, respectiv că prin Decizia civilă nr. 269 din 23 octombrie 2017, dată în dosarul nr. x/1/2017, s-a reținut că „Sintagma exercitarea acţiunii disciplinare vizează momentul sesizării Consiliului Superior al Magistraturii(...)”.
Jurisprudenţa în materie disciplinară a mai stabilit că actul de sesizare a instanţei disciplinare (rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare) este un act procesual ce poate fi cenzurat (sub aspectul nulităţii) de instanţa sesizată; instanţa disciplinară este competentă să cenzureze validitatea actului de sesizare a instanţei şi validitatea actelor anterioare acestuia, pe care el se întemeiază (Decizia civilă nr. 312 din 4 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, Decizia civilă nr. 150 din 10 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători).
Secția a mai reținut și că această nulitate nu este condiţionată de existenţa unei vătămări, fiind o nulitate expresă, conform art. 176 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Recursul
Împotriva acestei hotărâri, Inspecția Judiciară a formulat recurs.
În drept, a indicat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., cu referire la Decizia nr. 381/2018 a Curții Constituționale.
A susținut că este nelegală reținerea Secției, în sensul că se impune anularea acţiunii disciplinare întrucât Secţia de procurori în materie disciplinară nu a fost sesizată în vederea soluţionării acţiunii disciplinare în termen de 30 zile de la finalizarea cercetării disciplinare, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022.
S-a reținut că termenul de 30 zile este unul legal, imperativ în conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 176 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar nerespectarea acestuia atrage sancţiunea anulării actului îndeplinit peste termen, respectiv a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare.
Recurenta a susținut că s-a făcut o interpretare nelegală, atât cu privire la natura juridică a termenului de 30 zile stabilit de lege pentru exercitarea acţiunii disciplinare, cât și a noţiunii de „exercitare a acţiunii disciplinare”.
Cu privire la natura juridică a termenului de 30 de zile, a susținut că legea specială, art. 45 alin. (7) din Legea nr. 305/2022, stabilește expres cazurile în care termenele sunt de decădere; a invocat și art. 9 alin. (10) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție aprobate prin Ordinul nr. 51/2021, pentru a susține ideea că respectivul termen este unul de recomandare, iar nu de decădere.
În ceea ce privește sintagma „exercitarea acțiunii disciplinare”, a arătat că sunt incidente prevederile art. 47 alin. (7) și art. 48 din Legea nr. 305/2022, din analiza cărora reiese că inspectorul judiciar are obligația de a exercita acțiunea disciplinară în termenul indicat anterior; procedura sesizării Secției reprezintă o etapă distinctă, ulterioară. A indicat jurisprudență în acest sens, respectiv Decizia nr. 269 din 2017 a Completului de 5 judecători.
A arătat că, în cauză, cercetarea disciplinară a fost finalizată la 23 noiembrie 2023, iar rezoluția inspectorului prin care s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare a fost întocmită la 4 decembrie 2023, cu respectarea termenului de 30 de zile.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recurenta și-a întemeiat în drept recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.; se impune precizarea că recursul reglementat de Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurentă şi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare, aşa cum a decis Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018.
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin hotărârea recurată, instanţa disciplinară a admis excepţia nulităţii absolute a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare, pentru nerespectarea art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022, respectiv a termenului de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare.
Recurenta a criticat această soluţie, arătând că este una nelegală, pe de-o parte, pentru că natura juridică a termenului prevăzut de art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022 este una de recomandare, iar nu de decădere, iar pe de altă parte a fost interpretată greşit noţiunea de exercitare a acţiunii disciplinare.
Aceste susţineri sunt nefondate.
Din cronologia evenimentelor, Înalta Curte reţine următoarele:
La 11 iulie 2023, s-a înregistrat pe rolul Direcţiei de inspecţie pentru procurori sesizarea petentului C., care reclama tergiversarea soluționării dosarului penal nr. x/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Y.
Verificările prealabile au fost finalizate la data de 24 august 2023, iar prin Rezoluţia nr. 23-1271 din data de 24 august 2023 s-a dispus începerea cercetării disciplinare faţă de procurorii B. şi A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Y, filele (...) din dosarul DIP, volumul (...).
Prin referatul din 23 octombrie 2023, aprobat de inspectorul-șef, a fost prelungit termenul de cercetare disciplinară cu 30 de zile, fila nr. (...) din dosarul DIP volumul (...).
La data de 23 noiembrie 2023, urmare a finalizării cercetării disciplinare în lucrarea nr. 23-1271/a1, a fost întocmit procesul-verbal de finalizare a cercetării disciplinare, conform art. 47 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, raportat la art. 22 alin. (1) și art. 27 alin. (1) teza I-a din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție aprobate prin Ordinul nr. 51/2021 al Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare [filele nr. (...) din dosarul DIP, volumul (...)].
Prin Rezoluția cu nr. 23-1271/a1, datată 4 decembrie 2023, s-a dispus admiterea sesizării petentului C. împotriva procurorilor de caz învestiţi cu efectuarea urmăririi penale în dosarul nr. x/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Y, respectiv procuror A. şi procuror B., sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prev. de art. 271 lit. g) din Legea nr. 303/2022, constând în nesoluţionarea dosarului nr. x/P/2018 al PJ Y înainte de împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Prin adresa din 4 ianuarie 2024, Inspecția Judiciară a înaintat Secției pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii dosarul disciplinar privind pe pârâții procurori A. și B., care a fost înregistrat la Consiliul Superior al Magistraturii la data de 8 ianuarie 2024, conform ștampilei Biroului Registratură, Secretariat și Arhivă.
În ceea ce priveşte cadrul normativ aplicabil, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 305/2022, după efectuarea cercetării disciplinare prealabile, inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.
În temeiul art. 47 alin. (7) din aceeşi lege, „Acţiunea disciplinară poate fi exercitată de către inspectorul judiciar în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare prealabile, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârşită”.
Pentru soluţionarea prezentei căi de atac, ţinând seama de criticile formulate în recurs, Înalta Curte constată că se impune, pe de o parte, clarificarea naturii juridice a termenelor prevăzute de textul de lege anterior citat, şi, pe de altă parte, interpretarea sintagmei „exercitarea acţiunii disciplinare”.
Cu privire la natura juridică a termenului de 30 de zile, recurenta a susţinut că acesta este unul de recomandare, cu referire la art. 9 alin. (10) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie aprobate prin Ordinul nr. 51/2021, în vigoare la data exercitării acţiunii disciplinare, care prevede că „Termenele prevăzute în prezentele norme, cu excepţia termenelor prevăzute expres de Legea nr. 317/2004 sub sancţiunea decăderii, sunt termene administrative, a căror nerespectare nu atrage decăderea.”
Înalta Curte constată însă că această dispoziţie, cuprinsă într-un act administrativ cu caracter normativ având ca obiect de reglementare efectuarea lucrărilor de inspecţie în procedura disciplinară derulată în cadrul Inspecţiei Judiciare, se referă la termenele administrative instituite prin Normele aprobate prin Ordinul nr. 51/2021 şi nu poate fi extinsă asupra termenelor prevăzute pentru exercitarea acţiunii disciplinare, reglementate la nivel de legislaţie primară prin Legea nr. 305/2022.
Prin urmare, concluzia instanţei disciplinare, în sensul că termenul nu poate fi unul de recomandare, este legală.
În doctrina de specialitate (a se vedea Tratatul privind răspunderea disciplinară a magistraţilor de Ioan Gârbuleţ, fila 703) a fost exprimată opinia că „Neexercitarea acţiunii disciplinare în termenul de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare conduce la decăderea titularului acţiunii disciplinare din exercitarea dreptului şi, în consecinţă, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii va constata nulitatea rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare”.
Contrar interpretării recurentei, care susţine că termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru exercitarea acţiunii disciplinare este unul de recomandare, în jurisprudenţa constantă a Completului de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi s-a reţinut că exercitarea acțiunii disciplinare trebuie făcută în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării și nu mai târziu de 2 ani de la data faptei imputate, cu referire la conţinutul noţiunii de prescripţie extinctivă, ce se defineşte ca „acel mod de înlăturare a răspunderii civile, constând în stingerea dreptului material la acţiune neexercitat în termenul stabilit de lege” (a se vedea în acest sens Deciziile nr. 269/2017 şi nr. 336/2017 a Completului de 5 judecători).
În jurisprudența anterior amintită a Completului de 5 judecători, s-a reținut că termenul de 2 ani, prevăzut de textul de lege anterior citat, este unul de prescripţie şi se interpretează în sensul că are în vedere exercitarea acțiunii disciplinare, iar nu finalizarea acesteia (a se vedea în acest sens Deciziile nr. 159/2014, nr. 164/2017, nr. 269/2017, nr. 83/2022 şi nr. 269/2023).
Înalta Curte observă însă că motivele de recurs invocate nu vizează decât natura de termen de recomandare pe care recurenta pretinde că art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022 ar avea-o, astfel că analiza instanţei de recurs se va face în limitele învestirii.
Așa fiind, Înalta Curte reține că este legală interpretarea dată de instanța de disciplină naturii juridice a termenului de 30 de zile, care, la fel ca cel de 2 ani, nu este unul de recomandare, ci unul de decădere, a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac, respectiv nulitatea absolută a actului de procedură, fiind incidente prevederile art. 174 alin. (2) C. proc. civ.
Cu privire la noţiunea de „exercitare a acţiunii disciplinare”
Potrivit Legii nr. 305/2022, procedura răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor cuprinde trei etape (a se vedea în acest sens jurisprudenţa Completului de 5 judecători, respectiv Decizia nr.126/2019):
(i) etapa administrativă, desfăşurată de Inspecţia Judiciară, care cuprinde două faze: faza verificărilor prealabile şi faza cercetării disciplinare;
(ii) etapa administrativ-jurisdicţională, care constă în soluţionarea de către Consiliul Superior al Magistraturii, prin secţiile sale, a acţiunii disciplinare exercitate de Inspecţia Judiciară;
(iii) etapa judiciară, care constă în soluţionarea de către Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor.
În cadrul primei etape, faza verificărilor prealabile se finalizează:
(i) fie cu începerea cercetării disciplinare, dispusă prin rezoluție a inspectorului judiciar;
(ii) fie cu rezoluția de clasare dispusă de inspectorul judiciar, care este supusă confirmării inspectorului-șef, ce poate fi atacată cu plângere adresată inspectorului-șef; la rândul său, rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Faza cercetării disciplinare se poate finaliza:
(i) fie prin admiterea sesizării, exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;
(ii) fie prin respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii, care poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.
În situația în care procedura desfășurată la nivelul Inspecției Judiciare se finalizează prin admiterea sesizării, exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, se întocmeşte rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare, ca act de sesizare a Consiliului Superior al Magistraturii.
Ca urmare, Înalta Curte reţine că exercitarea acțiunii disciplinare înseamnă, în concret, sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, aşadar momentul la care este învestită instanţa disciplinară, calculul termenelor făcându-se cu respectarea art. 180 şi urm. C. proc. civ. (a se vedea în acest sens Decizia nr. 269/2017 a Completului de 5 judecători).
Aplicând aceste considerații teoretice speţei, Înalta Curte reţine că termenul pentru exercitarea acţiunii disciplinare a curs de la 23 noiembrie 2023, care este data procesului verbal de finalizare a cercetării disciplinare până la 23 decembrie 2023, care, fiind o zi nelucrătoare, s-a prelungit până la 27 decembrie 2023, prima zi lucrătoare, cu respectarea art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ.
Din actele dosarului, Înalta Curte constată că, înăuntrul acestui termen, respectiv la 4 decembrie 2023, a fost întocmită rezoluţia nr. 23-1271/A1, prin care a fost admisă sesizarea petentului.
Însă, acest act de procedură nu a fost înaintat către Secţia de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii decât abia la data de 4 ianuarie 2024, deci după împlinirea termenului de 30 de zile, calculat mai sus.
Ca urmare, acţiunea disciplinară a fost exercitată peste termenul legal şi instanţa disciplinară a fost învestită cu nerespectarea termenului de 30 de zile, care nu este unul de recomandare, ci de decădere, cum s-a arătat mai sus, fiind legală soluţia pronunţată de instanţa de disciplină.
Mai mult, Înalta Curte arată că sancţiunea anulării a intervenit ca urmare a neexercitării în termenul legal imperativ a acţiunii disciplinare. Or, se reţine că Inspecţia Judiciară nu se poate prevala de faptul că nu și-a îndeplinit o anumită obligație procesuală şi anume formularea în termenul legal a acţiunii disciplinare, pentru că a înţeles să dea o interpretare proprie naturii juridice a termenului prevăzut de art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022 sau a modalităţii de calcul al termenelor procesuale, conform art. 180 şi urm. C. proc. civ.
Pentru aceste motive, constatând că instanţa disciplinară a făcut o interpretare legală a normelor incidente, atât cu privire la natura juridică a termenului prevăzut de art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022, cât şi a noţiunii de exercitare a acțiunii disciplinare, prevăzută de același act normativ, va respinge, ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 2P din 3 aprilie 2024 pronunţate de Secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/P/2024.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 septembrie 2024.