Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă exercitată împotriva unei hotărâri date în recurs prin care a fost pronunţată o soluţie de casare cu trimitere spre rejudecare. Neîndeplinirea cerinţei privind evocarea fondului prin hotărârea atacată. Inadmisibilitate
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac. Revizuirea
Index alfabetic: revizuire
- evocarea fondului
- inadmisibilitate
C.proc.civ., art. 509 alin. (1) pct. 5, alin. (2), art. 513 alin. (3)
Pentru a se putea cere revizuirea unei decizii pronunțate în recurs, legiuitorul a impus condiţia imperativă, preliminară, ca aceasta să fi evocat fondul.
În ceea ce privește „evocarea fondului” de către instanța de recurs, aceasta implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, fie verificarea incidenței dispozițiilor legale la o stare de fapt reținută, în oricare dintre aceste ipoteze urmând să se dea o dezlegare raportului juridic dedus judecății. Aşadar, pot fi atacate cu revizuire hotărârile prin care instanța de recurs admite recursul, casează hotărârea cu reținere și evocă fondul.
Prin urmare, o decizie a instanței de recurs prin care se pronunță o soluție de casare cu trimitere spre rejudecare nu reprezintă o hotărâre prin care se evocă fondul, instanța de rejudecare fiind cea care va realiza evocarea fondului, în funcție de cele dezlegate cu valoare obligatorie de instanța de casare și de situația de fapt stabilită în circumstanțele relevante pentru speța analizată. Astfel, în cazul hotărârii de casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare, nu este îndeplinită condiţia generală de admisibilitate a cererii de revizuire, impusă de art. 509 alin. (1) C.proc.civ., şi anume, aceea ca hotărârea să fie pronunţată asupra fondului sau să evoce fondul.
I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 1816 din 17 septembrie 2024
- Circumstanțele litigiului:
- Decizia pronunțată de instanța de recurs:
Prin decizia nr. 2567 din 12.12.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului.
A fost admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 105A din 30.01.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A fost casată decizia recurată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
- Cererea de revizuire:
Împotriva deciziei civile nr. 2567 din 12.12.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, pârâtul B. a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a bazat pe consemnările cuprinse în atestarea oficială emisă de funcționarul judiciar competent (grefier) din cadrul Tribunalului de prim grad și de instrucție nr. 5 din El Prat de Llobregad, document care ar atesta faptul că pârâtul B. a luat cunoștință de existența dosarului de divorț, ridicând personal citația la data de 23.02.2021, fără ca ulterior să se fi prezentat ori să fi indicat altă adresă pentru notificare sau comunicare.
Revizuentul solicită să se constate faptul că respectivul document emis de către autoritățile spaniole nu a venit însoțit de niciun proces-verbal de comunicare a respectivului act de procedură prin care instanța să se lămurească, în sensul că, într-adevăr, pârâtul B. a semnat personal pe acel proces-verbal, spre a-i da astfel posibilitatea să conteste semnătura ce figurează în dreptul numelui său, atâta vreme cât prin celelalte documente anexate cererii de revizuire a făcut dovada faptului că la data de 23.02.2021 nu se mai afla pe teritoriul Spaniei, ci revenise definitiv în România, fiindu-i astfel încălcat dreptul legitim la apărare și dreptul la un proces echitabil.
Mai mult decât atât, din traducerea documentului nu reiese faptul că pârâtul B. ar fi semnat personal pe acel proces-verbal de comunicare a citației, astfel cum a conchis instanța de recurs, ci în traducere se consemnează faptul că a fost ridicată citația de către partea interesată – care poate fi și un membru major al familiei celui citat, care locuiește alături de acesta, iar nu neapărat destinatarul însuși, spre a se considera că procedura este legal îndeplinită.
Revizuentul precizează că a formulat aceste critici la momentul judecării recursului, iar pentru o justă soluționare a cauzei, în scopul asigurării dreptului său la un proces echitabil, a respectării dreptului legitim la apărare și pentru garantarea aflării adevărului, solicită încuviințarea efectuării unei comisii rogatorii în Spania Tribunalul de prim grad și de instrucție nr. 5 din El Prat de Llobregad, spre a fi înaintat procesul-verbal de înaintare a citației din dosarul de divorț.
În ceea ce privește admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, arată că înscrisul nou descoperit de care înțelege să se folosească, respectiv procesul-verbal de comunicare a citației emise pentru dosarul de divorț de către Tribunalul de prim grad și de instrucție nr. 5 din El Prat de Llobregad, nu a fost pus la dispoziția instanței în mod intenționat de către partea potrivnică, fapt ce a determinat imposibilitatea prezentării înscrisului în fața instanței care a pronunțat hotărârea atacată.
Apreciază că este îndeplinită și condiția ca înscrisul să aibă un caracter determinant, întrucât actul respectiv ar fi răsturnat întreaga prezumție a instanței de recurs, care ar fi considerat că revizuentul ar fi semnat personal respectivul proces-verbal de comunicare a citației de divorț – aspect pe care înțelege să îl conteste, prezentând detaliat situația factuală.
Concluzionând, revizuentul solicită să se constate că înscrisul descoperit și invocat în susținerea cererii de revizuire are caracter determinant, fiind apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată, atâta vreme cât nu a semnat de primire pe acel proces-verbal de comunicare a citației emise pentru procesul de divorț.
Pe fond, formulează concluzii de admitere a cererii de revizuire și schimbarea în tot a deciziei revizuite, în sensul respingerii recursului declarat de recurenta A., ca nefondat.
- Soluţia cu privire la cererea de revizuire:
Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, sub aspectul admisibilităţii sale, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin.(3) C.proc.civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În cauză, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., ce dispun că revizuirea se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor”.
Indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează, prevederile art. 513 alin. (3) C.proc.civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire. Astfel cum dispune acest text legal, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege, iar condiția de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale.
Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C.proc.civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, ”pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.”
Verificând motivul de revizuire invocat (art. 509 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ.) în raport cu hotărârea atacată - decizia civilă nr. 2567 din 12.12.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se constată caracterul inadmisibil al cererii de revizuire, întrucât, potrivit textului legal anterior redat, această cale extraordinară de atac poate fi exercitată în cazul hotărârilor pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, putând face obiect al revizuirii hotărârile pronunțate în primă instanță, în apel sau chiar și în recurs, în fond după casare, în ipoteza în care este evocat fondul.
Se constată, așadar, într-o primă analiză, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția imperativă, preliminară, ca această instanță să fi evocat fondul, cu excepția cazurilor de revizuire înscrise la pct. 3 (în ipoteza judecătorului), pct. 4, pct. 7 - 11, când sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.
Prin urmare, pentru a se putea cere revizuirea unei decizii definitive pronunțate în recurs, cum este cea de față, pentru motivul de revizuire înscris la pct. 5 al art. 509 C.proc.civ., o primă condiție pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea este aceea de a evoca fondul cauzei, situație ce nu se regăsește în prezenta speță.
În ceea ce privește „evocarea fondului” de către instanța de recurs, s-a apreciat constant, în doctrină și în jurisprudență, că aceasta implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, fie verificarea incidenței dispozițiilor legale la o stare de fapt reținută, în oricare dintre aceste ipoteze urmând să se dea o dezlegare raportului juridic dedus judecății.
Pot fi, așadar, atacate cu revizuire hotărârile prin care instanța de recurs admite recursul, casează hotărârea cu reținere și evocă fondul. O instanță de recurs evocă fondul atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, reapreciază probele administrate de instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție cu totul diferită decât cea pronunțată de instanțele inferioare.
În cauză, prin decizia civilă nr. 2567 din 12.12.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, a fost admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 105A din 30.01.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost casată decizia recurată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Prin urmare, instanța de recurs nu a evocat fondul cauzei (nu a reținut cauza în rejudecare), ci a apreciat că este incident cazul de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ, invocat de recurentă prin raportare la cele reținute de instanțele de fond, Înalta Curte arătând că ”în cauza de faţă, verificarea motivului de refuz al recunoaşterii hotărârii pronunţate în Regatul Spaniei constituie o chestiune de drept, în privinţa căreia este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 8 C.proc.civ., iar nu o chestiune eminamente de fapt.”
O decizie a instanței de recurs prin care se pronunță soluția de casare cu trimitere spre rejudecare nu reprezintă o hotărâre prin care se evocă fondul, instanța de rejudecare fiind cea care va realiza evocarea fondului, în funcție de cele dezlegate cu valoare obligatorie de instanța de casare și cu privire la situația de fapt stabilită în circumstanțele relevante pentru speță.
Sub un alt aspect, în verificarea acelorași cerințe de admisibilitate, dar cu referire la motivul de revizuire invocat în cauză, respectiv pct. 5 al art. 509 C.proc.civ., se reține că textul legal se referă la ipoteza în care, la data pronunţării hotărârii atacate, instanţa nu a avut în vedere anumite înscrisuri care erau de natură a schimba soluţia dată şi care nu au putut fi înfăţişate de părţi din motive independente de voinţa lor. Fiind vorba despre condiţii cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar şi numai a uneia dintre acestea are drept consecinţă respingerea cererii de revizuire.
Exigențele art. 509 pct. 5 C.proc.civ. permit reluarea unei judecăţi finalizate doar în măsura în care înscrisul este unul nou și nu a fost înfățișat în fața instanței, partea aflându-se într-o imposibilitate obiectivă, asimilabilă forţei majore, în a releva împrejurările consemnate de înscris, cu caracter determinant în adoptarea soluţiei.
Or, sub acest aspect, cu privire la înscrisul de care revizuentul înțelege să se folosească în susținerea cazului de revizuire invocat, respectiv procesul-verbal de comunicare a citației emise pentru dosarul de divorț de către Tribunalul de prim grad și de instrucție nr. 5 din El Prat de Llobregad, chiar în cuprinsul hotărârii a cărei revizuire se solicită, instanța a reţinut: ”în faţa instanţei de recurs a fost depusă atestarea oficială, emisă de funcţionarul judiciar competent (grefier) din cadrul Tribunalului de prim grad şi de instrucţie nr. 5 din El Prat de Llobregat, document care atestă că intimatul-pârât B. a luat la cunoştinţă de existenţa prezentului dosar (de divorţ) ridicând personal citaţia la 23.02.2021, fără ca ulterior să se fi prezentat ori să fi indicat altă adresă pentru notificare sau comunicare.”
De altfel, în partea de început a cererii de revizuire, revizuentul însuși a precizat, în mod explicit, că soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a bazat pe consemnările cuprinse în atestarea oficială emisă de funcționarul judiciar competent (grefier) din cadrul Tribunalului de prim grad și de instrucție nr. 5 din El Prat de Llobregad.
Așadar, înscrisul a fost prezentat instanței de recurs și nu are caracter de noutate. Cu atât mai mult, revizuentul nu a făcut nici măcar dovada faptului că ar fi fost reţinut de partea potrivnică sau că ar fi existat o împrejurare mai presus de voinţa părţilor care l-ar fi împiedicat să prezinte înscrisul instanţei, nefiind așadar îndeplinită niciuna dintre condiţiile impuse de art. 509 pct. 5 C.proc.civ., ce se cereau a fi în mod cumulativ întrunite.
Dimpotrivă, astfel cum anterior s-a evidențiat, înscrisul a existat la momentul pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită și a fost avut în vedere de instanța de recurs, revizuentul formulând, la momentul judecării recursului, critici cu privire la veridicitatea aspectelor consemnate în cuprinsul acestuia, critici asupra cărora instanța de recurs s-a pronunțat – ”Înalta Curte subliniază că, în măsura în care apreciază că actele de procedură efectuate în faţa instanţei spaniole sunt afectate de neregularităţi, în pofida actelor judiciare care atestă contrariul în prezenta procedură de recunoaştere, intimatul trebuie să recurgă la remediile (căile de atac) deschise de legea statului de origine, în faţa căruia poate, spre exemplu, să invoce ansamblul circumstanţelor arătate în prezenta cauză, cu scopul reluării procesului de divorţ.”
Se impune a fi menţionat faptul că, fiind o cale extraordinară de atac de retractare, revizuirea poate fi exercitată doar pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, urmărindu-se îndreptarea unor erori de fapt. Nu pot fi puse în discuţie pe această cale pretinse erori de drept săvârşite de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată și nu pot fi supuse analizei instanței de revizuire critici ce privesc considerentele avute în vedere de instanța de recurs în pronunțarea soluției.
Susținerile revizuentului privesc, de fapt, nemulțumiri de fond asupra soluției instanței de recurs. Or, soluția pronunțată în recurs, din perspectiva rezolvării date criticilor de nelegalitate, nu mai poate fi antamată în prezenta cale extraordinară de atac, întrucât ar însemna deschiderea unei noi judecăți. Legiuitorul, prin limitarea câmpului de aplicare a dispozițiilor art. 509 C.proc.civ. la cazurile expres prevăzute, a avut în vedere ca revizuirea să nu se transforme într-o veritabilă cale de atac de reformare.
În final, trebuie reamintit că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptăţită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive și obligatorii în scopul de a obţine o rejudecare şi o nouă analiză a cauzei.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 509 C.proc.civ., coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) C.proc.civ., Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Notă: În acelaşi sens sunt şi deciziile nr. 666/2021 şi nr. 2485/2022 pronunţate de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.