Asupra recursului de față, reţine următoarele:
I. Acţiunea disciplinară
Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/J/2023, Inspecţia Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2022), domnului judecător A din cadrul Tribunalului Specializat X, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din aceeaşi lege.
În motivarea acţiunii disciplinare s-a arătat că judecătorul cercetat disciplinar înregistrează, în mod constant, întârzieri în motivarea hotărârilor judecătoreşti ce i-au revenit spre redactare.
II. Hotărârile instanţei disciplinare
Prin încheierea din 8 noiembrie 2023, Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de încuviinţare a probei cu expertiza, respectiv opinia unui specialist în domeniul medical cu privire la efectele de lungă durată ale infectării cu virusul SARS-COV-2, ca nefiind utilă cauzei în raport de teza probatorie invocată şi de obiectul acţiunii disciplinare.
Prin hotărârea nr. 26J din 22 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/J/2023, Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară împotriva domnului judecător A şi, în baza art. 273 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2022, a aplicat acestuia sancţiunea disciplinară constând în „retrogradarea din gradul profesional de curte de apel în gradul profesional de tribunal şi continuarea activităţii la Tribunalul Specializat X” pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din aceeaşi lege.
Pentru a hotărî astfel, instanţa disciplinară a reţinut, sub aspectul laturii obiective, că la 22 decembrie 2022 (data începerii cercetării disciplinare), domnul judecător A înregistra un număr de 298 hotărâri judecătoreşti neredactate în termenul legal; la 6 martie 2023 (data finalizării cercetării disciplinare), acesta figura cu un număr de 293 hotărâri judecătoreşti pentru care era depășit termenul legal de redactare, cea mai veche hotărâre restantă fiind pronunțată la 21 decembrie 2020.
La data soluţionării acţiunii disciplinare, domnul judecător A figura cu un număr total de 251 hotărâri judecătoreşti pentru care era depășit termenul legal de redactare, cea mai veche hotărâre fiind pronunțată la 21 decembrie 2020.
În acest context, instanţa disciplinară a reţinut că judecătorul cercetat disciplinar a înregistrat, în mod constant şi progresiv, întârzieri în redactarea hotărârilor judecătorești, intervalele de timp cu care a fost depășit termenul de redactare fiind semnificative, aspect care relevă o gestionare necorespunzătoare a activității sale profesionale.
Problemele personale şi de sănătate invocate de domnul judecător A nu sunt de natură să înlăture răspunderea disciplinară şi nu justifică în mod real situația de fapt reținută şi care nu a fost contestată de către domnul judecător, în condițiile în care termenele prevăzute de lege pentru redactarea hotărârilor au fost depășite în cazul unui număr considerabil de hotărâri şi cu perioade foarte mari de timp.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că, din modul în care pârâtul a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale ce se impuneau pentru redactarea în termen a hotărârilor judecătoreşti, rezultă că atitudinea psihică a acestuia a fost aceea de prevedere a rezultatului faptei sale pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea sa.
Din perspectiva atitudinii subiective a pârâtului a fost considerată relevantă inclusiv împrejurarea că, pe parcursul derulării procedurii disciplinare, de la inițierea verificărilor prealabile şi până la data pronunţării hotărârii, acesta nu a depus eforturi pentru a diminua considerabil numărul de hotărâri judecătoreşti neredactate în termenul legal, numărul acestora scăzând de la 293 la 251.
Ca atare, instanţa disciplinară a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022.
La individualizarea sancțiunii aplicate s-a avut în vedere faptul că pârâtul a mai fost sancţionat pentru acelaşi tip de abatere disciplinară.
Astfel, prin hotărârea nr. 18J din 24 mai 2017, definitivă prin nerecurare, Secţia pentru judecători în materie disciplinară a dispus sancționarea domnului judecător A cu „diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 10% pe o perioadă de 2 luni”, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.
Ulterior, prin hotărârea nr. 2J din 16 ianuarie 2019, definitivă prin nerecurare, Secţia pentru judecători în materie disciplinară a dispus sancționarea domnului judecător A cu „diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 15% pe o perioadă de 3 luni” pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.
În acest context, instanţa disciplinară a reținut că, deşi sancțiunile aplicate anterior ar fi trebuit să reprezinte pentru domnul judecător A un factor de conștientizare a responsabilităților profesionale care îi revin din perspectiva statutului deținut, acesta nu a luat toate măsurile necesare pentru a remedia deficiențele constatate în activitatea desfășurată.
III. Calea de atac exercitată
Împotriva încheierii din 8 noiembrie 2023 şi a hotărârii nr. 26J din 22 noiembrie 2023 ale Secţiei pentru judecători în materie disciplinară, pârâtul a declarat recurs prin care a solicitat desfiinţarea hotărârilor atacate şi, în urma rejudecării, aplicarea unei sancţiuni disciplinare mai uşoare.
În motivare, a arătat că deşi indicatorii statistici evocaţi de instanţa disciplinară reprezintă repere obiective prin care se poate evalua, prezumtiv, activitatea judecătorului cercetat disciplinar comparativ cu activitatea colegilor judecători din cadrul aceleiaşi instanţe, acest criteriu nu a fost invocat ca fiind definitoriu în apărare.
A mai arătat că criteriul volumului de activitate nu poate fi definitoriu şi nici suficient pentru a conduce la concluzia imputabilităţii faptei, fără acceptarea dovezilor referitoare la celelalte date obiective ce reflectă circumstanţele personale ale magistratului, inclusiv cele privitoare la starea de sănătate.
În acest context, a subliniat că instanţa disciplinară a respins în mod nelegal cererea de încuviinţare a probei cu expertiza medicală propusă pentru dovedirea problemelor de sănătate ale recurentului, care erau relevante pentru evaluarea gravităţii şi imputabilităţii faptei, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În continuare, recurentul a precizat că nu a negat situaţia obiectivă referitoare la numărul hotărârilor judecătoreşti restante şi vechimea acestora, însă din cauza unor probleme de sănătate care i-au redus semnificativ capacitatea de muncă, s-a aflat în imposibilitate de a finaliza redactarea acestora.
A mai arătat că singurul argument care a fundamentat soluţia de aplicare a sancţiunii disciplinare de retrogradare din gradul profesional de curte de apel în gradul profesional de tribunal constă în existenţa unor hotărâri anterioare prin care recurentul a mai fost sancţionat disciplinar pentru acelaşi tip de abatere.
În acest sens a subliniat că pentru sancţiunile disciplinare anterioare s-a împlinit termenul de 3 ani instituit de art. 273 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, intervenind radierea de drept, astfel încât acestea nu puteau fi avute în vedere la individualizarea sancţiunii disciplinare aplicate pentru noua abatere disciplinară.
În final, recurentul a conchis că probele administrate în completare în recurs dovedesc problemele reale de sănătate cu care s-a confruntat, astfel încât se impune aplicarea unei sancţiuni disciplinare mai uşoare decât cea aplicată de instanţa disciplinară, retrogradarea din gradul profesional de curte de apel în cel de tribunal reprezentând o sancţiune prea drastică.
În drept, recurentul a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ.
IV. Apărările Inspecţiei Judiciare
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare a precizat că criticile formulate prin cererea de recurs vizează exclusiv individualizarea sancţiunii aplicate, relevant în acest sens fiind art. 273 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, care enumeră sancţiunile disciplinare aplicabile magistraţilor, stabilind că acestea trebuie să fie proporţionale cu gravitatea abaterilor săvârşite.
A mai arătat că norma de la art. 49 alin. (13) din Legea nr. 305/2022 stabileşte că sancţiunile disciplinare se individualizează în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de judecător sau procuror şi cu circumstanţele personale ale acestuia.
Or, gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de recurent rezultă din datele statistice privind hotărârile judecătoreşti neredactate în termenul legal şi vechimea semnificativă a acestora.
Referitor la circumstanţele personale, intimata a arătat că problemele de sănătate invocate de recurent nu sunt de natură a-l exonera de răspunderea disciplinară, în condiţiile în care actele medicale depuse la dosar au fost emise la 12 septembrie 2023, iar acesta figurează cu hotărâri neredactate din anul 2020.
Prin urmare, intimata a conchis că problemele medicale ale magistratului sancţionat disciplinar nu justificau încălcarea obligaţiilor profesionale pe o perioadă de aproximativ 3 ani.
V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din 8 noiembrie 2023, recurentul susţine, în esenţă, că instanţa disciplinară a respins în mod nelegal cererea de încuviinţare a probei cu expertiza medicală propusă pentru dovedirea problemelor sale de sănătate, care erau relevante pentru evaluarea gravităţii şi imputabilităţii faptei.
Aceste critici se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Potrivit art. 255 alin. (1) C. proc. civ., „probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului”, iar conform art. 258 alin. (1) din acelaşi cod, „probele se pot încuviinţa numai dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute la art. 255, în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere.”
Astfel, probele propuse de părţi pot fi încuviinţate numai dacă sunt admisibile potrivit legii, pertinente şi concludente. Analiza cerinţelor de admisibilitate referitoare la pertinenţa şi concludenţa probelor trebuie realizată prin raportare la teza probatorie şi obiectul acţiunii.
În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte reţine că recurentul a solicitat în faţa instanţei disciplinare încuviinţarea probei cu expertiza medicală, respectiv opinia unui specialist în domeniul medical pentru dovedirea faptului că s-a aflat într-o stare de capacitate de muncă redusă ca urmare a efectelor îndelungate ale infectării cu virusul SARS-COV-2, în luna februarie 2022.
Această probă nu era pertinentă în cauză, în sensul că nu avea legătură deplină cu obiectul procesului disciplinar, dat fiind că teza probatorie propusă de recurent viza dovedirea stării sale de capacitate de muncă redusă ca urmare a efectelor îndelungate ale infectării cu virusul SARS-COV-2, în luna februarie 2022, în condiţiile în care cercetarea disciplinară a vizat inclusiv hotărâri judecătoreşti neredactate în termenul legal care datau din anii 2020 şi 2021.
De altfel, nici cerinţa concludenţei probei cu expertiza nu era îndeplinită din moment ce instanţa disciplinară a reţinut în hotărârea finală că „problemele personale şi de sănătate invocate de domnul judecător A nu sunt de natură să înlăture răspunderea disciplinară şi nu justifică în mod real situația de fapt reținută şi care nu a fost contestată de către domnul judecător, în condițiile în care termenele prevăzute de lege pentru redactarea hotărârilor au fost depășite în cazul unui număr considerabil de hotărâri şi cu perioade foarte mari de timp.”
În plus, art. 330 alin. (1) teza I C. proc. civ. prevede că atunci „când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau 3 experţi”. Or, recurentul nu a prezentat în calea de atac elemente noi prin care să demonstreze necesitatea încuviinţării acestei probe.
Prin urmare, criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu pot fi primite, astfel încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva încheierii din 8 noiembrie 2023.
Cu privire la recursul declarat împotriva hotărârii nr. 26J din 22 noiembrie 2023, recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., însă nu a formulat critici care să se subsumeze motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. referitor la încălcarea autorităţii de lucru judecat, acest motiv fiind invocat strict formal.
Înalta Curte mai reţine că recurentul a criticat hotărârea nr. 26J din 22 noiembrie 2023 numai cu privire la individualizarea sancţiunii disciplinare aplicate, acesta precizând în cuprinsul cererii de recurs, în raport de care se determină limitele controlului judiciar realizat în calea de atac, că solicită aplicarea unei sancţiuni disciplinare mai uşoare, deoarece retrogradarea din gradul profesional de curte de apel în cel de tribunal reprezintă o sancţiune prea drastică.
În acest sens susţine, în esenţă, că pentru sancţiunile disciplinare anterioare s-a împlinit termenul de 3 ani instituit de art. 273 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, intervenind radierea de drept, astfel încât acestea nu puteau fi avute în vedere la individualizarea sancţiunii disciplinare aplicate în cauză.
Aceste critici se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Norma de drept material invocată de recurent în susţinerea acestui motiv de casare este cea de la art. 273 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, care prevede că „sancţiunile disciplinare se radiază de drept în termen de 3 ani de la data executării, dacă judecătorului sau procurorului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în acest termen.”
Spre deosebire de Legea nr. 303/2004, care nu prevedea instituţia radierii sancţiunilor disciplinare, în noul act normativ în vigoare reprezentat de Legea nr. 303/2022 este reglementată expres această instituţie, care îndeplineşte funcţia de reabilitare a magistraţilor sancţionaţi disciplinar anterior.
Astfel, dacă magistratului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în termen de 3 ani de la data executării sancţiunilor disciplinare anterioare, acestea din urmă se radiază de drept.
Efectul radierii de drept a sancţiunilor disciplinare aplicate anterior constă în ştergerea tuturor consecinţelor juridice care decurg din aplicarea acestora.
Ca atare, sancţiunile disciplinare pentru care a operat de drept radierea nu mai pot fi avute în vedere nici la individualizarea unei noi sancţiuni disciplinare aplicate după împlinirea termenului de 3 ani instituit de art. 273 alin. (3) din Legea nr. 303/2022.
Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că la individualizarea sancţiunii disciplinare constând în „retrogradarea din gradul profesional de curte de apel în gradul profesional de tribunal și continuarea activității la Tribunalul Specializat X” au fost avute în vedere inclusiv sancţiunile disciplinare anterioare aplicate recurentului pentru acelaşi tip de abatere disciplinară prin hotărârile nr. 18J din 24 mai 2017 şi nr. 2J din 16 ianuarie 2019 ale Secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, rămase definitive prin nerecurare.
Sancţiunile disciplinare aplicate prin aceste hotărâri au constat în diminuarea indemnizaţiei de încadrate lunare brute cu 10% pe o perioadă de 2 luni, respectiv cu 15% pe o perioadă 3 luni. Or, pentru aceste sancţiuni disciplinare a operat radierea de drept în temeiul art. 273 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, întrucât de la data executării lor şi până la împlinirea termenului de 3 ani nu a fost aplicată o nouă sancţiune disciplinară recurentului.
În aceste condiţii, instanţa disciplinară nu putea avea în vedere la individualizarea sancţiunii disciplinare aplicate recurentului hotărârile nr. 18J din 24 mai 2017 şi nr. 2J din 16 ianuarie 2019 ale Secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii.
La reindividualizarea sancţiunii disciplinare ce urmează a fi aplicată recurentului trebuie însă avute în vedere gravitatea abaterii disciplinare săvârşite, care reprezintă principalul criteriu consacrat expres de art. 273 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, atitudinea magistratului pe parcursul procedurii disciplinare şi circumstanţele personale ale acestuia.
În concret, gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de recurent rezultă din ponderea semnificativă de 298 hotărâri judecătoreşti neredactate în termenul legal la data începerii cercetării disciplinare (22 decembrie 2022), precum şi durata excesivă a întârzierilor înregistrate de acesta.
Pe parcursul procedurii disciplinare nu a fost înregistrată o scădere semnificativă a hotărârilor judecătoreşti restante nici la data finalizării cercetării disciplinare (6 martie 2023), când recurentul a figurat cu un număr de 293 hotărâri judecătoreşti restante şi nici la data soluţionării acţiunii disciplinare (22 noiembrie 2023), când acesta a înregistrat un număr de 251 hotărâri judecătoreşti restante.
Totuşi, în faţa instanţei de recurs, recurentul a depus o adresă semnată de prim-grefierul Tribunalului Specializat X în care se menţionează că domnul judecător nu mai figurează cu hotărâri judecătoreşti neredactate în termenul legal.
Referitor la circumstanţele personale, recurentul susţine că starea sa de sănătate a fost afectată pe termen lung de infectarea cu virusul Sars-Cov-2 în luna februarie 2022, dar acest aspect nu poate avea un efect semnificativ la individualizarea sancţiunii disciplinare, pentru că înregistra deja un număr semnificativ de restanţe în redactarea hotărârilor judecătoreşti înainte de această dată.
În aceste condiţii, se impune aplicarea unei sancţiuni mai uşoare decât cea aplicată de către instanţa disciplinară, însă suficient de severă pentru a atrage atenţia judecătorului asupra consecinţelor săvârşirii abaterii disciplinare reţinute în sarcina sa şi pentru a-l responsabiliza pe viitor cu privire la îndeplinirea în termenele prescrise de lege a îndatoririlor sale profesionale specifice unei funcţii de prestigiu în sistemul judiciar.
Pentru aceste considerente, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurentul A împotriva hotărârii nr. 26J din 22 noiembrie 2023, pronunţată de Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/J/2023, pe care o va casa în parte în ceea ce privește sancțiunea aplicată și, rejudecând, în temeiul art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022, va aplica domnului judecător A sancţiunea disciplinară constând în diminuarea indemnizaţiei de încadrare brute lunare cu 25% pe o perioadă de un an pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din aceeaşi lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A împotriva încheierii din 8 noiembrie 2023, pronunţată de Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/J/2023.
Admite recursul declarat de recurentul A împotriva hotărârii nr. 26J din 22 noiembrie 2023, pronunţată de Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/J/2023.
Casează în parte hotărârea atacată în ceea ce privește sancțiunea aplicată și, rejudecând, în temeiul art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare, aplică domnului judecător A sancţiunea disciplinară constând în diminuarea indemnizaţiei de încadrare brute lunare cu 25% pe o perioadă de un an pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din aceeaşi lege.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 iunie 2024.