Şedinţa publică din data de 21 mai 2024
Asupra cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele litigiului:
1. Obiectul cauzei (fondul - dosar nr. x/2018):
Prin cererea înregistrată la 9 august 2018 pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc sub dosar nr. x/2018, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Staţiunea de cercetare-dezvoltare pentru Cartof, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Târgu Secuiesc şi Comisia judeţeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor au solicitat instanţei:
- a constata că suprafaţa 7,2 ha teren agricol de folosinţă arabil situat în hotarul extravilan al mun. Târgu Secuiesc, localizată pe parcela x, Tarla 122, aflat în posesia pârâtei nr. l. parte din lotul înscris în CF nr. x Târgu Secuiesc nr. cad. x cu suprafaţă totală de 454100 mp este terenul individualizat spre a fi restituit reclamanţilor;
- a dispune lotizarea terenului înscris în CF nr. x Târgu Secuiesc, nr. cad. x. suprafaţa de 454100 mp în două loturi: lotul nr. x în suprafaţă de 7,20 ha, corespunzător parcelei x Tarla 122, lot ce urmează să le fie atribuit în proprietate, lotul nr. x, care să rămână cu situaţia de CF neschimbată care nu prezintă interes în prezenta cauză;
- a obliga pe pârâta 2 să-i pună în posesie, să întocmească şi să elibereze pe numele reclamantului C. şi pe numele reclamanţilor A. şi B., în calitate de succesori în drepturi prin moştenire după solicitantul D. - actele de punere în posesie pentru terenul arabil de 7,20 ha, identic cu lotul nr. x şi să înainteze la pârâta nr. 2 documentaţia necesară emiterii titlului de proprietate.
- a obliga pe pârâta 3 să emită Titlul de proprietate în favoarea reclamanţilor cu privire la acest terenul agricol de 7,20 ha, conform petitului precedent;
- a dispune intabularea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 7.20 ha, identic cu lotul nr. x pe numele reclamanţilor în cotele de 1/2 parte pentru reclamantul C. şi de câte 1/4 parte pentru reclamanţii A. şi B.:
- a obliga pe pârâta nr. 1 să le predea în posesie şi proprietate efectivă şi deplină pe suprafaţa de teren de 7.20 ha sus-menţionat;
2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc:
Prin sentinţa civilă nr. 695 din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Târgu Secuiesc au fost respinse, ca neîntemeiate, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii invocate de Comisia judeţeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, iar pe fond a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Staţiunea de cercetare-dezvoltare pentru cartof, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Târgu Secuiesc şi Comisia judeţeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
3. Decizia pronunţată de Tribunalul Covasna:
Prin decizia civilă (definitivă) nr. 296/A din 31 mai 2022 pronunţată de Tribunalul Covasna, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii reclamanţi A., B. şi C., în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Staţiunea de cercetare-dezvoltare pentru cartof, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Târgu Secuiesc şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor împotriva sentinţei civile nr. 695 din 15 octombrie 2021 pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii A., B. şi C. au formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei, admiterea apelului formulat împotriva sentinţei nr. 695 din 15 octombrie 2021 pronunţate de Judecătoria Târgu Secuiesc şi schimbarea în totalitate a sentinţei apelate, în sensul admiterii integrale a acţiunii, astfel cum a fost formulată şi susţinută în faţa primei instanţe, în consens cu expertiza judiciară realizată de expertul E..
4. Revizuire (dosar nr. x/2022):
Prin decizia nr. 485/AP din 20 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a fost respinsă cererea de revizuire a deciziei nr. 296/A din 31 mai 2022 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2018, formulată de revizuenţii A., B. şi C..
5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
Împotriva deciziei civile nr. 485/AP din 20 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, revizuenţii A., B. şi C. (decedat ulterior, calitatea procesuală fiind preluată de moştenitorii F., G., H., I. şi J.) au declarat recurs.
În cuprinsul cererii de recurs, invocând incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-revizuenţi au arătat că, deşi nu există identitate totală de părţi, obiect şi cauză între procesul care a constituit obiectul dosarului nr. x/2018 şi cele patru dosare anterioare la care s-au raportat, ca să opereze efectul pozitiv al lucrului judecat, nici nu este indispensabilă subzistenţa triplei identităţi, ci este suficientă, ca într-o judecată ulterioară să fie pusă în discuţia părţilor o problemă definitiv tranşată.
În susţinere, au invocat drept practică judiciară decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 927 din 15.04.2016, decizia nr. 2787 din 12.06.2014 şi decizia nr. 2304 din 22.10.2015), respectiv hotărâri pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Bejan c. României, cauza Pilot Service c. României, cauza Amurăriţei c. României, cauza Marck împotriva Belgiei, cauza Stanca Popescu şi alţii c. României, Driha c. României, Păduraru contra României, Statos Pintio contra Portugaliei, Baranowski c. Poloniei, Sovtransanto Holding c. Ucrainei).
Ţinând cont de dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., de jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în domeniu, nu există niciun motiv sustenabil pe baza căruia s-ar putea motiva şi explica pentru ce anume nu s-a ţinut cont de dispoziţiile şi considerentele hotărârilor anterioare, cu toate că în alineatul nr. 5 al filei nr. 11 din decizia atacată însăşi Curtea de Apel Braşov recunoaşte că efectul pozitiv al lucrului judecat "presupune că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, care are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, reglementarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat având drept scop prevenirea contrazicerilor dintre considerentele hotărârilor judecătoreşti."
În decizia recurată s-a reţinut că:
"chiar dacă valorificarea aspectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu presupune întrunirea condiţiilor excepţiei autorităţii de lucru judecat (tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), pentru a se reţine contrarietatea în sensul invocat de revizuenţi, este necesar ca între hotărârea a cărei revizuire se cere şi hotărârile definitive pronunţate anterior între aceleaşi părţi, să existe o identitate de chestiune litigioasă".
Contrar susţinerii Curţii de Apel Braşov, recurenţii-revizuenţi apreciază este îndeplinită condiţia identităţii de chestiune litigioasă (aspect litigios, problemă tranşată) şi că nu există niciun raţionament palpabil şi fundament legal, bazat pe litera şi spiritul legii pentru care această sintagmă de "chestiune litigioasă" ar trebui interpretată într-un sens restrictiv sau prin adăugarea de noi condiţii faţă de cele prevăzute de legiuitor.
În continuare, recurenţii-revizuenţi reiterează punctual considerentele concrete ale hotărârilor anterioare cu care apreciază că intră în conflict ultimele soluţii pronunţate de Judecătoria Târgu Secuiesc şi de Tribunalul Covasna, astfel cum au fost prezentate şi în faţa Curţii de Apel Braşov, menţionând că toate aceste hotărâri au fost privite ca nerelevante de către instanţe în cadrul ultimului proces (Judecătoria Târgu Secuiesc - în fond, Tribunalul Covasna - în apel şi Curtea de Apel Braşov - în faza revizuirii), Curtea de Apel Braşov ajungând la o concluzie şi mai eronată decât Tribunalul Covasna, dat fiind că, citând în mod selectiv din considerentele instanţele de apel, a considerat că potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 "terenurile date în administrarea instituţiilor şi unităţilor de cercetare-dezvoltare de drept public şi de utilitate publică sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile şi nu pot fi scoase din proprietatea publică şi din administrarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din agricultură şi silvicultură decât prin lege".
Cu toate că prin decizia Tribunalului Covasna şi prin încheierea Judecătoriei Târgu Secuiesc au fost foarte clar descrise demersurile de efectuat, prin decizia nr. 296/2022 Tribunalul Covasna a stabilit o altă procedură de urmărit, nesocotind că atât dispozitivul, cât şi considerente instanţelor anterioare deja au intrat în autoritatea de lucru judecat.
În afara motivului principal de respingere a cererii de revizuire (respectiv faptul că nu ar fi îndeplinită condiţia privitoarea la "chestiunea litigioasă"), Curtea de Apel Braşov a mai arătat şi că "nu se poate reţine puterea de lucru judecat", întrucât dezlegările anterioare nu corespund realităţii "la momentul soluţionării prezentului litigiu (...) data fiind situaţia actuală a terenului". Astfel, a ajuns la concluzia că "situaţia dedusă judecăţii este diferită de cea care a fost avută în vedere la momentul pronunţării hotărârilor definitive invocate, atât din punct de vedere al situaţiei de fapt (terenul fiind în prezent în domeniul public), cât şi al dispoziţiilor legale aplicabile."
Or, nu se poate identifica nimic din presupusa schimbare "a realităţii", de vreme ce şi anterior era vorba despre un teren aflat în proprietate publică statului şi în prezent situaţia este identică, constituind deja în nenumărate rânduri obiectul analizei instanţelor anterioare.
Faptul că un teren se află în proprietatea publică nu reprezintă o "situaţie de fapt", ci şi o stare de drept, iar schimbarea ulterioară a unor dispoziţii legale nu poate schimba în mod retroactiv dreptul anterior câştigat şi recunoscut prin hotărâri definitive şi irevocabile anterioare.
Pe de altă parte, invocarea prevederilor Legii nr. 45/2009 şi a Legii nr. 165/2013, ca dispoziţii legale noi, care deja au fost în vigoare la data pronunţării multora dintre hotărârile judecătoreşti anterioare, nu reprezintă un argument sustenabil.
Curtea de apel ar fi trebuit să stabilească faptul că, din cauza considerentelor potrivnice învederate, ultima hotărâre se impune a fi anulată, dat fiind că se constituie un impediment serios în privinţa valorificării hotărârilor anterioare.
Concluzionând, recurenţii-revizuenţi au arătat că argumentarea instanţei de apel şi a instanţei de revizuire, în sensul că există posibilitatea ignorării deciziei nr. 156/2014 a Tribunalului Covasna, precum şi a celorlalte hotărâri anterioare pentru că "dezlegarea dată nu corespunde realităţii la momentul soluţionării prezentului litigiu", este neîntemeiată şi nesustenabilă, în vreme ce faptul intrării în vigoare ulterioare a Legii nr. 165/2013 nu este susceptibil să schimbe în mod retroactiv situaţia juridică a unui titlu executoriu născut anterior adoptării acestui act normativ, dat fiind că potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României:
"(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."
5. Apărările formulate în cauză:
Intimaţii Comisia judeţeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia locală Târgu Secuiesc pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Staţiunea de cercetare-dezvoltare pentru cartof au depus întâmpinări, comunicate, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recurenţii-revizuenţi au depus răspunsuri la întâmpinări, solicitând respingerea apărărilor prezentate de intimaţi şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.
Prin încheierea din 16 ianuarie 2024 recursul a fost admis în principiu şi s-a stabilit termen, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:
În speţă, prin hotărârea ce face obiect al analizei în recurs a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., curtea de apel reţinând că prin decizia civilă nr. 296/A din 31 mai 2022 pronunţată de Tribunalul Covasna, împotriva căreia a fost îndreptată revizuirea, nu au fost ignorate aspectele privitor la care revizuenţii invocă puterea lucrului judecat, ci chiar au fost analizate, reţinându-se că cele dezlegate anterior nu corespund situaţiei actuale, raportat la cadrul normativ aplicabil, revizuirea fiind respinsă pentru considerentele expuse în cadrul hotărârii.
Înalta Curte subliniază că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Prin urmare, în această cale de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.
Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."
Astfel cum în mod corect a reţinut curtea de apel, invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Raţiunea verificării îndeplinirii acestor condiţii o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.
Una dintre condiţiile impuse pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiţii, nu se mai poate reitera, pe calea revizuirii, aceeaşi excepţie, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme rezultând din hotărârea prin care s-a examinat în cadrul celui de-al doilea proces excepţia puterii de lucru judecat.
Raportat la datele speţei, se constată că prin decizia civilă nr. 296/A din 31 mai 2022 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2018 a fost analizată cuprinzător problema autorităţii de lucru judecat, chiar recurenţii-revizuenţi, în motivarea acţiunii ce a făcut obiectul dosarului anteriror menţionat, au invocat hotărârile pronunţate anterior, prin care s-a dispus reconstituirea în favoarea lor, în natură, a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 7,20 ha teren arabil din terenul aflat în administrarea Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare a Cartofului Târgu Secuiesc, susţinând că acţiunea este justificată întrucât există grave tergiversări în soluţionarea cererii. În probaţiune, au solicitat proba cu înscrisuri şi ataşarea dosarelor nr. x/2009 nr. 511/322/2013 şi nr. 2264/322/2016 de la Judecătoria Târgu Secuiesc şi a dosarelor nr. x şi nr. x de la Tribunalul Covasna, în care se regăsesc toate înscrisurile pe baza cărora s-a stabilit definitiv dreptul şi amplasamentul terenului solicitat.
Aşadar, considerentul pentru care, în esenţă, instanţa de revizuire a respins cererea de revizuire, a fost faptul că nu a fost îndeplinită una dintre condiţiile anterior enunţate - aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat şi analizat autoritatea de lucru judecat.
De altfel, nici recurenţii-revizuenţi în cuprinsul cererii de recurs şi nici prin concluziile apărătorului ales, nu au susţinut contrariul, nefiind formulate critici concrete cu privire la acest aspect. Instanţa nu a respins cererea de revizuire cu motivarea că hotărârile nu ar fi contradictorii (nu a analizat acest aspect), ci pentru neîndeplinirea uneia dintre condiţiile de admisibilitate anterior menţionate.
Instanţa de revizuire a redat, în mod sugestiv, pasaje din cuprinsul deciziei a cărei revizuire s-a soluţionat, subliniind faptul că a fost deja dezbătută şi tranşată problema autorităţii de lucuru judecat, Tribunalul Covasna reţinând în considerentele deciziei civile nr. 296/A din 31 mai 2022 că: "având în vedere cronologia actelor emise ulterior deciziei civile nr. 156/R din 10.06.2014 a Tribunalului Covasna, în cauză nu se poate reţine puterea de lucru judecat a acestei hotărâri, întrucât dezlegarea dată nu corespunde realităţii la momentul soluţionării prezentului litigiu."
Astfel cum a fost formulată cererea de recurs, se constată că susţinerile recurenţilor-revizuenţi îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate la adresa deciziei nr. 296/A din 31 mai 2022 pronunţată de Tribunalul Covasna, vizând modul în care tribunalul a apreciat cu privire la lucrul judecat stabilit prin hotărârile pretins potrivnice - acestei instanţe i se impută că a stabilit o altă procedură de urmărit, nesocotind că atât dispozitivul, cât şi considerente instanţelor anterioare deja au intrat în autoritatea de lucru judecat. I se impută, de asemenea, faptul că nu se poate identifica nimic din presupusa schimbare "a realităţii", de vreme ce şi anterior era vorba despre un teren aflat în proprietate publică statului şi în prezent situaţia este identică, constituind deja în nenumărate rânduri obiectul analizei instanţelor anterioare, precum şi faptul că invocarea prevederilor Legii nr. 45/2009 şi a Legii nr. 165/2013, ca dispoziţii legale noi, care deja au fost în vigoare la data pronunţării multora dintre hotărârile judecătoreşti anterioare, nu reprezintă un argument sustenabil.
Or, în calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, şi nu de reformare, nu se poate exercita un control judiciar asupra modalităţii în care o altă instanţă s-a pronunţat cu privire la chestiunea autorităţii de lucru judecat.
Trebuie subliniat că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci, după constatarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.
Cu privire la această chestiune, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni". (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).
Având în vedere toate aceste aspecte, se constată că, în aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., curtea de apel a reţinut că în cuprinsul hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat au fost analizate aspectele referitoare la puterea lucurului judecat, invocate de revizuenţi, astfel încât nu este îndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate ale revizuirii - aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.
Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A., B., F., G., H., I. şi J. împotriva deciziei civile nr. 485/AP din 20 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2024.