Şedinţa publică din data de 29 mai 2024
Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2021, disjunsă din dosarul nr. x/2017, reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 302.907,58 RON aferentă scrisorii standard de informare nr. x/2013 emisă de OIRPOSDRU Sud Vest Oltenia - dosar nr. x/2013, finalizat în sensul respingerii acţiunii CRFPA Dolj.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă
Prin sentinţa civilă nr. 211 din 07 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2021 s-a respins cererea formulată de reclamantul Centrul Regional De Formare Profesională a Adulţilor Dolj, în contradictoriu cu pârâta A., având ca obiect pretenţii-disjuns din dosarul nr. x/2017, pentru suma de 302.907,58 RON aferentă scrisorii standard de informare nr. x/2013 emis de OIRPOSDRU Sud Vest Oltenia - dosar nr. x/2013, ca neîntemeiată.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă
Prin decizia nr. 300 din 26 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a fost respins apelul formulat de către apelantul-reclamant Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj împotriva sentinţei civile nr. 211/07.03.2023, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2021, ca nefondat.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 300 din 26 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în data de 09 ianuarie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10.
În motivarea cererii de recurs formulate, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că nu s-au indicat în mod concret atribuţiile cuprinse în fişa postului a căror îndeplinire defectuoasă a dus la crearea prejudiciului solicitat în prezenta cauză.
Sub acest aspect, a învederat că, plecând de la atribuţiile generale pe care le avea pârâta, aşa cum rezultă din fişa postului, coroborate cu scrisoarea standard de informare nr. x/2013 emise de OIR POSDRU SV Oltenia, a rezultat că pârâta, în calitate de manager de proiect şi director al CRFPA Dolj la acea dată, a săvârşit o faptă ilicită prin angajarea de cheltuieli suplimentare nejustificate.
Totodată, a arătat că între atribuţiile pârâtei s-a regăsit şi activitatea de coordonare şi răspundere pentru realizarea activităţilor în conformitate cu programele AJOFM şi programele proprii privind formarea profesională a adulţilor, aspecte care rezultă în mod neechivoc din probele dosarului.
Concluzionând, recurentul a solicitat admiterea recursului, apreciind că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel nu au intrat în cercetarea fondului, analizând la modul general, teoretic, condiţiile răspunderii civile patrimoniale în persoana pârâtei.
Deşi comunicat în mod legal recursul formulat în cauză, intimata-pârâtă A. nu a formulat întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
II.1. Examinând recursul declarat de recurentul-reclamant Centrul regional de Formare Profesională a Adulţilor, în raport cu excepţia nulităţii, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.
Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanţa de apel, normele de drept procesual şi/sau de drept material situaţiei de fapt deja stabilite.
Scopul recursului transcede interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel).
În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor căii extraordinare de atac a recursului.
În cauză, deşi în memoriul de recurs s-a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., totuşi se constată că acesta a fost invocat doar formal, din moment ce nu au fost învederate argumente prin care să se demonstreze că decizia recurată a fost pronunţată în urma interpretării şi/sau aplicării greşite a normelor de drept material.
Dimpotrivă, argumentele invocate în memoriul de recurs privesc exclusiv temeinicia deciziei civile recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, din moment ce recurentul-reclamant susţine că instanţa de apel trebuia să reţină, în sarcina intimatei-pârâte, în calitate de manager de proiect şi director al C.R.F.P.A. Dolj, săvârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, prin angajarea de cheltuieli suplimentare nejustificate, plecând de la atribuţiile generale pe care aceasta le avea, menţionate în fişa postului, coroborate cu scrisoarea standard de informare nr. x/2013.
Indicarea formală a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate avea nicio relevanţă, în condiţiile în care recurentul-reclamant invocă doar critici prin care urmăreşte, în realitate, ca instanţa de recurs să reanalizeze mijloacele de probă administrate şi să reevalueze situaţia de fapt, ce a fost stabilită în mod definitiv de către instanţa de apel.
Nici afirmaţia recurentului în sensul că instanţele de fond nu au intrat în cercetarea fondului, ci au analizat doar teoretic condiţiile răspunderii civile patrimoniale în persoana pârâtei, nu poate fi primită, în condiţiile în care curtea de apel a făcut verificări concrete în privinţa îndeplinirii condiţiilor de atragere a răspunderii civile delictuale, concluzionând în sensul că simpla menţionare a atribuţiilor pârâtei din fişa postului, care reprezintă atribuţii şi responsabilităţi cu caracter general ale funcţiei de director, fără demonstrarea deficienţelor imputate în exercitarea acestora nu poate conduce per se la constatarea caracterului ilicit al faptei cauzatoare de prejudiciu.
Faţă de cele mai sus reţinute, Înalta Curte constată că instanţa de apel a realizat o verificare judicioasă a criticilor formulate prin cererea de apel, concluzia sa fiind în sensul nedovedirii de către reclamant a săvârşirii de către pârâtă a faptelor ilicite imputate.
Având în vedere că, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale se impune întrunirea cumulativă a condiţiilor referitoare la fapta ilicită, existenţa prejudiciului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţie, constatarea neîntrunirii oricăreia dintre acestea fiind de natură a determina respingerea acţiunii, Înalta Curte urmează a observa că, în raport cu concluzia mai sus reţinută cu privire la inexistenţa faptei ilicite, nu se mai impune examinarea celorlalte condiţii, referitoare la vinovăţie, prejudiciu şi legătura de cauzalitate. În condiţiile în care nici instanţele de fond nu au făcut o astfel de analiză, cu atât mai mult ea este inutilă în recurs, neexistând statuări ale instanţelor anterioare, pe aceste aspecte, care să poată verificate de instanţa de control judiciar.
Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei nulităţii recursului, precum şi efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, şi va anula recursul declarat de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj împotriva deciziei civile nr. 300 din 26 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj împotriva deciziei civile nr. 300 din 26 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 29 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.