Şedinţa publică din data de 30 mai 2024
Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin contestaţia înregistrată la data de 5 august 2010, sub nr. x/2010, pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, contestatorii A. şi B. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimaţii Primăria municipiului Braşov, municipiul Braşov, reprezentat legal de primar, şi Primarul municipiului Braşov, ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunţe o sentinţă prin care să se anuleze Dispoziţia de primar nr. 4187/23.04.2010, să admită notificarea, astfel cum a fost ulterior precizată, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 şi, pe cale de consecinţă, să dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 2.500 mp, situat în Poiana Braşov, înscris în cartea funciară nr. x Braşov, sub numerele topografice x şi y, şi să instituie în sarcina părţilor intimate obligaţia de a suporta cheltuielile generate de prezentul proces.
Ca urmare a celor dispuse de instanţa de judecată prin încheierea şedinţei publice din data de 28 februarie 2011, contestatorul B. a depus la dosarul cauzei precizări, prin care a solicitat instanţei ca prin sentinţa civilă pe care o va pronunţa să restituie ambilor contestatori, în natură, suprafaţa de 1.149,59 mp, iar, pentru suprafaţa de 686,36 mp, ce este afectată de o parcare auto, precum şi pentru suprafaţa de 660,99 mp, care este împădurită, municipiul Braşov să le dea în compensaţie un alt imobil situat, în principal, în Poiana Braşov, iar, în subsidiar, în municipiul Braşov.
La termenul de judecată din 31 octombrie 2016, la dosar a fost depusă o cerere formulată de contestatorul A., prin reprezentantul său convenţional, prin care s-a solicitat instanţei să introducă în proces moştenitorii contestatorului B., indicaţi ca fiind C. şi D..
2. Sentinţa Tribunalului Braşov, secţia I civilă
Prin sentinţa civilă nr. 113 din 11 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Braşov a fost admisă, în parte, contestaţia, astfel cum a fost ulterior precizată, formulată de contestatorii A., cetăţean al Statelor Unite ale Americii, şi B., cetăţean al statului Israel, care a decedat pe parcursul desfăşurării procesului, demersul său judiciar fiind continuat de succesoarele sale în drepturi, C. şi D., ambele cetăţeni israelieni, în contradictoriu cu intimaţii municipiul Braşov, reprezentat legal de primar, şi Primarul municipiului Braşov şi, în consecinţă: a fost anulată dispoziţia nr. x/23.04.2010, ce a fost emisă de intimatul municipiul Braşov, prin reprezentantul său legal; s-a stabilit că părţile contestatoare sunt îndreptăţite la restituirea în natură, sub forma constituirii unui drept special de folosinţă, în cotă de 1/2 parte, contestatorul A., şi în cote de 1/4 parte, fiecăreia dintre contestatoarele C. şi D., a suprafeţei de 1.239 mp din suprafaţa reală a imobilelor înscrise în cartea funciară nr. x Braşov, sub numerele topografice z şi x, aceea de 1.641 mp; s-a stabilit că părţile contestatoare sunt îndreptăţite să primească, în cotele mai sus indicate, pentru suprafaţa de 402 mp, din suprafaţa reală a imobilelor anterior identificate, măsuri reparatorii în echivalent sub forma punctelor, ce urmează a fi stabilite în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013; a fost respins restul pretenţiilor formulate de contestatori, în contradictoriu cu intimaţii municipiul Braşov şi Primarul municipiului Braşov; au fost obligate părţile contestatoare să plătească domnului expert E. suma de suma de 5.700 de RON, cu titlu de onorariu; au fost obligaţi intimaţii municipiul Braşov şi Primarul municipiului Braşov să achite contestatorilor, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 6.900 RON; a fost anulată contestaţia, astfel cum a fost ulterior precizată, formulată de contestatorii A. şi B., care a decedat pe parcursul desfăşurării procesului, demersul său judiciar fiind continuat de succesoarele sale în drepturi, C. şi D., în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Braşov.
3. Decizia Curţii de Apel Braşov, secţia civilă
Prin decizia nr. 106 din 1 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a fost admis apelul formulat de reclamanţii A., C. şi D., în contradictoriu cu intimaţii Primarul municipiului Braşov şi Municipiul Braşov, prin Primar; a fost schimbată, în parte, sentinţa civilă nr. 113/S/11.04.2023, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în sensul în care s-a stabilit că părţile contestatoare sunt îndreptăţite să primească, în cotă de 1/2, contestatorul A., şi în cotă de 1/4 parte, fiecare dintre contestatoarele C. şi D., pentru suprafaţa de 687 mp, măsuri reparatorii în echivalent sub forma punctelor, ce urmează a fi stabilite în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate care nu contravin prezentei decizii; a fost respins apelul formulat de apelanţii pârâţi Primarul municipiului Braşov şi Municipiul Braşov, prin Primar, împotriva aceleiaşi sentinţe civile, ca neîntemeiat.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, au declarat recurs pârâţii Primarul Municipiului Braşov şi Municipiul Braşov - prin Primar, susţinând, în esenţă, că instanţa de apel nu a luat în considerare aspectele invocate vizând imposibilitatea punerii în executare a sentinţei atacate, reţinând că printre petitele cererii de apel nu se regăsesc şi unele care să implice pronunţarea în sensul celor susţinute de apelanţi.
Arată că atât sentinţa, cât şi decizia pronunţate în cauză nu pot fi puse în aplicare întrucât la restituirea în natură loturile nu au fost identificate din punct de vedere cadastral, iar în ceea ce priveşte acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, nu s-a dispus radierea dreptului de proprietate al apelanţilor reclamanţi, care ar rămâne proprietari tabulari, dar ar beneficia de acordarea despăgubirilor stabilite prin hotărârea atacată.
5. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimaţii A., D. şi C. au invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reţine următoarele:
Recurenţii supun căii de atac a recursului decizia nr. 106 din 1 februarie 2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pronunţată în dosarul având ca obiect contestaţia prin care s-a solicitat anularea Dispoziţiei de primar nr. 4187/23.04.2010, admiterea notificării precizate, formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 şi, pe cale de consecinţă, restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 2.500 mp, situat în Poiana Braşov, înscris în cartea funciară nr. x Braşov, sub numerele topografice x şi y.
Potrivit art. XXVI din Legea nr. 202/2010, "Dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (...) se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare în primă instanţă dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Se reţine că acţiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la 5 august 2010, dată la care era în vigoare Legea nr. 202/2010, care prevedea, la art. XII, modificarea alin. (3) al articolului 26 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, în sensul că "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel".
Conform normelor tranzitorii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale precitate reiese că hotărârea atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar al recursului, fiind definitivă la momentul soluţionării apelului şi irevocabilă conform art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.
Se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor obligaţia îndeplinirii actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.
Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Ca atare, în raport de dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia civilă nr. 106 din 1 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, nu este supusă recursului.
În consecinţă, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul formulat în cauză, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Braşov şi Municipiul Braşov - prin Primar împotriva deciziei civile nr. 106 din 1 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 mai 2024.