Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cauzei.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 13.12.2023 sub nr. x/2023, contestatoarele Curtea de Apel Ploieşti şi Tribunalul Buzău au formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestaţie la executare prin care au solicitat anularea actelor şi formelor de executare emise în dosarul de executare nr. 652/2023, înregistrat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B.. De asemenea, au solicitat suspendarea executării silite.
În drept, contestatoarele au invocat dispoziţiile art. 712 şi următoarele C. proc. civ. raportat la art. 706 şi 707 C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Judecătoria Buzău, prin sentinţa civilă nr. 2005/2024 din data de 05 aprilie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.
Judecătoria a reţinut, în esenţă, aplicabilitatea în cauză a art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia contestaţia se introduce la instanţa de executare, precum şi art. 651 alin. (1) teza întâi C. proc. civ., conform căruia instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Judecătoria a mai reţinut aplicabilitatea în cauză a art. 127 C. proc. civ., raportat la calitatea de instanţe a contestatoarelor, precum şi de judecător a intimatei, apreciind că acest articol instituie o situaţie de excepţie şi o prezumţie legală de lipsă de aparenţă a imparţialităţii, peste care nu se poate trece prin actul de voinţă al contestatoarei.
S-a mai relevat că principiul unicităţii instanţei de executare consacrat prin decizia nr. 20/2021 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu vizează situaţia din speţă.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 6609/2024 din 27 mai 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Focşani, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competenţă şi a suspendat cauza până la soluţionarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, la primul termen de judecată acordat în dosar, 14 martie 2024, chiar dacă acesta a fost stabilit în vederea soluţionării cererii de suspendare executare silită, Judecătoria Buzău nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale exclusive prin raportare la dispoziţiile art. 651 şi art. 714 C. proc. civ.. Excepţia a fost invocată ulterior, din oficiu, la termenul din 4 aprilie 2024, fiind admisă de către instanţă la 5 aprilie 2024, iar neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ. are drept consecinţă consolidarea competenţei instanţei iniţial învestite.
Instanţa a avut în vedere decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet competent pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat, la paragraful nr. 65, că în situaţia în care excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) C. proc. civ.
Instanţa a mai avut în vedere şi faptul că Judecătoria Buzău a încuviinţat executarea silită prin încheierea din data de 08.11.2023, devenind astfel instanţă de executare potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în competenţa căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al aceluiaşi articol.
Instanţa a mai subliniat şi cele statuate în decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, privind principiului unicităţii instanţei de executare, potrivit căruia, din momentul încuviinţării executării silite, care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale, este determinată instanţa de executare, care este unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.
S-a conchis că, din perspectiva dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare a fost stabilită odată cu pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite de către Judecătoria Buzău la 08 noiembrie 2023 în dosarul nr. x/2023, aceasta fiind competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, independent de calitatea părţilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei este reprezentat de contestaţia la executare prin care s-a solicitat anularea actelor şi formelor de executare emise în dosarul de executare nr. 652/2023 înregistrat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B., precum şi suspendarea executării silite, formulată de contestatoarele Curtea de Apel Ploieşti şi Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata A., conflictul de competenţă fiind determinat de modalitatea în care instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa au apreciat cu privire la incidenţa în cauză fie a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., fie ale dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ. şi a principiului unicităţii instanţei de executare.
Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 651 alin. (1) şi alin. (3) din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 712 alin. (1) din C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, "contestaţia se introduce la instanţa de executare".
Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."
În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."
Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
În considerentele deciziei menţionate, s-a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."
Aşa cum reiese din paragraful 47 din Decizia nr. 20/27.09.2021, ceea ce a trebuit să lămurească instanţa supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviinţată executarea silită de către instanţa de executare, competenţa acesteia mai poate fi reevaluată în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare.
Prin urmare, această decizie este aplicabilă tuturor situaţiilor având ca premise contestaţiile şi incidentele ce trebuie soluţionate în legătură cu o procedură execuţională cu privire la care s-a pronunţat o încheiere de încuviinţare a executării silite.
În ceea ce priveşte momentul invocării excepţiei de necompetenţă, se constată că, în procedura de încuviinţare a executării silite, în situaţia în care ar fi fost sesizată o instanţă necompetentă teritorial cu o cerere de încuviinţare a executării silite, făcând în mod obligatoriu aplicarea dispoziţiilor art. 529 alin. (1) din C. proc. civ., privitoare la verificarea competenţei sub toate aspectele şi în raport cu toate criteriile, această instanţă necompetentă teritorial este ţinută să trimită dosarul instanţei competente, care devine astfel instanţă de executare.
În cauză nu este însă incidentă o astfel de ipoteză, excepţia de necompetenţă nefiind invocată la momentul arătat, astfel încât, încă din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.
În concluzie, întrucât Judecătoria Buzău a încuviinţat executarea silită prin încheierea din data de 08 noiembrie 2023, ea devine instanţă de executare potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în competenţa căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al aceluiaşi articol.
De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 135 din 10 februarie 2022) că, ulterior dezlegărilor date prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanţele de judecată nu vor mai putea face abstracţie de considerentele care au justificat pronunţarea acestei decizii menite să unifice jurisprudenţa divergentă existentă anterior în ceea ce priveşte determinarea instanţei de executare (paragraful 68).
Ca atare, deciziile nr. 20/2021 şi nr. 27/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii sunt aplicabile în cauza pendinte, întrucât ele stabilesc instanţa competentă pentru orice incident intervenit în cursul executării silite, cum este şi cazul contestaţiei la executare.
Prin urmare, Judecătoria Buzău, care a încuviinţat executarea silită, şi-a stabilit astfel calitatea de instanţă de executare, competenţa sa teritorială fiind stabilită la acel moment şi nemaiputând fi pusă în discuţie ulterior, situaţie în care calitatea sa de instanţă de executare nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2024.