Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea de chemare in judecată înregistrată la 16 ianuarie 2024 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, petentul A., în calitate de tutore al persoanei beneficiare a tutelei speciale - B., a solicitat instanţei să constate descărcarea sa de gestiune pentru anul 2023.
II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti:
Prin sentinţa nr. 2375 din 14 februarie 2024, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara.
În motivare, a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare revine instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Reţinând că în cazul litigiilor privitoare la persoane normele de competenţă teritorială au caracter exclusiv, iar noţiunea de "domiciliu" la care fac trimitere art. 89 şi art. 91 C. civ. trebuie interpretată în sens larg, de locuinţă unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Hunedoara, având în vedere că la data introducerii cererii de chemare în judecată, potrivit referatului de anchetă socială întocmit de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sector 4 Bucureşti, persoana ocrotită locuia în localitatea Ghelari, jud. Hunedoara.
III. Hotărârea Judecătoriei Hunedoara:
Învestită prin declinare, Judecătoria Hunedoara a pronunţat sentinţa civilă nr. 2177 din 25 aprilie 2024, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că în cererile având ca obiect tutelă specială, nu poate fi avută în vedere o locuinţă temporară, ci domiciliul stabil din cartea de identitate, iar din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că persoana ocrotită domiciliază la adresa din municipiul Bucureşti.
A reţinut, de asemenea, că prin sentinţa civilă nr. 7978/2023 pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti în dosarul nr. x/2023, instanţa a înlocuit măsura punerii sub interdicţie instituită prin sentinţa civilă nr. 1989/2009 pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti în dosarul nr. x/2009, cu măsura tutelei speciale asupra intimatei B., pe o perioadă de 5, ca atare instanţa de tutelă este Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, instanţă care s-a pronunţat deja asupra luării măsurii tutelei speciale.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.:
"dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenta instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".
În speţă, instanţele aflate în conflict au apreciat în mod concordant că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Conflictul negativ de competenţă a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite" de către instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cauzei.
Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii deduse judecăţii este "tutelă-dare de seamă", relevante fiind următoarele norme de drept substanţial prevăzute de C. civ. în Capitolul II, Secţiunea a 5-a - "Controlul exercitării tutelei":
Art. 151 - (1) Instanţa de tutelă va efectua un control efectiv şi continuu asupra modului în care tutorele şi consiliul de familie îşi îndeplinesc atribuţiile cu privire la minor şi bunurile acestuia.
(2) În îndeplinirea activităţii de control, instanţa de tutelă va putea cere colaborarea autorităţilor administraţiei publice, a instituţiilor şi serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului sau a instituţiilor de ocrotire, după caz.
Darea de seamă
Art. 152 - (1) Tutorele este dator să prezinte anual instanţei de tutelă o dare de seamă despre modul cum s-a îngrijit de minor, precum şi despre administrarea bunurilor acestuia.
(2) Darea de seamă se va prezenta instanţei de tutelă în termen de 30 de zile de la sfârşitul anului calendaristic.
(3) Dacă averea minorului este de mică însemnătate, instanţa de tutelă poate să autorizeze ca darea de seamă privind administrarea bunurilor minorului să se facă pe termene mai lungi, care nu vor depăşi însă 3 ani.
(4) În afară de darea de seamă anuală, tutorele este obligat, la cererea instanţei de tutelă, să dea oricând dări de seamă despre felul cum s-a îngrijit de minor, precum şi despre administrarea bunurilor acestuia.
Descărcarea tutorelui
Art. 153 - Instanţa de tutelă va verifica socotelile privitoare la veniturile minorului şi la cheltuielile făcute cu întreţinerea acestuia şi cu administrarea bunurilor sale şi, dacă sunt corect întocmite şi corespund realităţii, va da descărcare tutorelui.
În conformitate cu textele legale anterior redate, darea de seamă reprezintă o obligaţie legală a tutorelui, constând în întocmirea unei situaţii periodice, în termenele şi condiţiile stabilite de lege, atât cu privire la persoana ocrotită, cât şi cu privire la bunurile acesteia, iar sarcina de a controla în mod constant modul în care tutorele îşi exercită atribuţiile revine instanţei de tutelă, respectiv instanţei care a instituit tutela.
În speţă, prin sentinţa civilă nr. 1989/2009 pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti în dosarul nr. x/2009, instanţa a dispus punerea sub interdicţie a bolnavei B., fiind numit în calitate de tutore A..
De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 7978/2023 pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti în dosarul nr. x/2023, instanţa a înlocuit măsura punerii sub interdicţie instituită prin sentinţa civilă nr. 1989/2009 pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti în dosarul nr. x/2009, cu măsura tutelei speciale asupra intimatei B., pe o perioadă de 5.
Având în vedere cele constatate, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanţă care a dispus măsura instituirii tutelei şi căreia îi revine competenţa de a efectua controlul efectiv şi continuu asupra modului în care tutorele îşi îndeplineşte atribuţiile, în conformitate cu procedura reglementată de C. civ. sub denumirea "darea de seamă".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.