Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea de chemare in judecată înregistrată la 3 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat să se pronunţe o hotărâre prin care să se recunoască Hotărârea din 7 aprilie 2022, 203 C 14/21 v-20 pronunţată de Judecătoria de sector Graz-Vest, secţia 203 din Republica Austria definitivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 1095 C. proc. civ.
II. Hotărârea Tribunalului Suceava:
Prin sentinţa nr. 543 din 24 aprilie 2023, Tribunalul Suceava a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
În motivare, instanţa a arătat că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu reiese că numitul B. refuză recunoaşterea Hotărârii din data de 7 aprilie 2022, nr. 203C 14/21v - 20 pronunţată de către Judecătoria de sector Granz Vest, secţia 203, din Graz, Republica Austria, astfel încât a apreciat că devin incidente dispoziţiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ. care reglementează competenţa Tribunalului Bucureşti.
III. Hotărârea Tribunalului Bucureşti:
Prin sentinţa civilă nr. 1301 din 5 decembrie 2023, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
În considerente, instanţa a reţinut că pârâtul are domiciliul şi locuieşte în Paşcani, astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând Tribunalului Iaşi.
Prin încheierea din 11 ianuarie 2024, instanţa a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 1301 din 5 decembrie 2023, în sensul că se va trece menţiunea:
"Constată ivit conflictul negativ de competenţă. Dispune trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului astfel ivit."
Prin încheierea din 6 februarie 2024, tribunalul a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea din 11 ianuarie 2024, în sensul că în mod eronat s-a trecut:
"Constată ivit conflictul negativ de competenţă. Dispune trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului astfel ivit."
IV. Hotărârea Tribunalului Iaşi:
Învestit prin declinare, Tribunalul Iaşi a pronunţat sentinţa civilă nr. 906 din 9 mai 2024, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Instanţa a reţinut că nu prezintă relevanţă faptul că pârâtul figurează în baza DEPABD cu domiciliul legal în municipiul Paşcani, atât timp cât domiciliul său în fapt este pe teritoriul statului austriac, aspect confirmat şi de tatăl acestuia prezent în faţa Tribunalului Suceava la termenul din 24 aprilie 2023.
Aşadar, faţă de obiectul cererii prin care se solicită recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri pronunţate de un stat membru UE, având în vedere faptul că ambele părţi au domiciliile în fapt pe teritoriul statului austriac şi faptul că nu există niciun element de legătură al dosarului cu Tribunalul Iaşi, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
V. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Iaşi şi Tribunalul Bucureşti, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei în care s-a ivit conflictul negativ de competenţă îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A. de recunoaştere pe teritoriul României a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de Judecătoria de sector Graz-Vest, secţia 203 din Republica Austria, instanţă care a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantă şi pârâtul B..
În ceea ce priveşte procedura internă privind recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine, aceasta este reglementată prin dispoziţiile art. 1095-1102 C. proc. civ., în acest demers judiciar având calitate procesuală activă partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, scopul acestei proceduri fiind, conform art. 1096 alin. (1) C. proc. civ., ca hotărârea străină să beneficieze de autoritate de lucru judecat.
Referitor la instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze o astfel de cauză, art. 1099 C. proc. civ. prevede următoarele:
"(1) Cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de către tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti."
În conformitate cu textul legal anterior redat, se constată că, în cazul cererii de recunoaştere pe teritoriul României a unei hotărâri străine, competenţa teritorială a instanţei se determină, ca regulă, în raport cu domiciliul sau sediul celui care refuză recunoaşterea, urmând ca, în ipoteza de excepţie privind imposibilitatea de determinare a acestei instanţe, competenţa teritorială să aparţină Tribunalului Bucureşti. Se observă, totodată, că textul de lege nu prevede în mod explicit persoana împotriva căreia se îndreaptă cererea de recunoaştere a hotărârii străine, aceasta urmând a fi determinată de către instanţă, prin raportare la situaţia concretă dedusă judecăţii, ţinând cont de cadrul procesual stabilit de către reclamant.
În cauză, partea care refuză, prin ipoteză, recunoaşterea hotărârii pronunţate de Judecătoria de sector Graz-Vest, secţia 203 din Republica Austria, este cealaltă persoană care a figurat ca parte în cadrul acţiunii de divorţ soluţionate prin pronunţarea hotărârii străine, respectiv pârâtul B..
Astfel cum reiese din copia tradusă, legalizată şi apostilată a hotărârii a cărei recunoaştere se solicită, pârâtul se află internat într-un spital din Graz, Austria, aspect confirmat şi de către tatăl acestuia, prezent în faţa Tribunalului Suceava la termenul din 24 aprilie 2023.
Întrucât această parte nu figurează cu domiciliul în România, devin aplicabile dispoziţiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ., prin care este atrasă competenţa teritorială a Tribunalului Bucureşti, care este una subsidiară, stabilită pentru situaţia în care este imposibilă stabilirea instanţei române competente să soluţioneze cererea de recunoaştere a hotărârii străine.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.