Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea înregistrată la 6 martie 2023 pe rolul Judecătoriei Sibiu, petentul A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în reprezentarea Direcţiei Generala de Executări Silite Cazuri Speciale Direcţia Operativa de Executare Silita - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Braşov a formulat contestaţie împotriva sechestrului asigurător conform procesului-verbal nr. x/08.12.2023 emis în baza sentinţei penale nr. 264/29.11.2023 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2018, pentru bunurile imobile drept de uzufruct asupra cotei de 800/5216 din teren în suprafaţă de 652 mp, intravilan Sibiu, drept de uzufruct asupra imobilului în cotă de 1/2 casa de locuit înscris în CF x Sibiu, top x deţinute de A..
II. Hotărârea Judecătoriei Sibiu:
Prin sentinţa civilă nr. 1208 din 25 martie 2024 pronunţată de Judecătoria Sibiu, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 954 coroborat de art. 957 C. proc. civ., cererea de ridicare a sechestrului asigurător este de competenţa instanţei care judecă procesul în primă instanţă, regula în materie civilă fiind că instituirea sechestrului asigurator revine instanţei competente să analizeze, în primă instanţă, cererea prin care se tinde la obţinerea titlului executor.
Cum dosarul penal nr. x/2018 a fost soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Olt, rezultă că acestuia îi revine competenţa materială să soluţioneze şi cererea de ridicare/constatare a încetării de drept a măsurii asigurătorii a sechestrului, în aplicarea principiului simetriei formelor juridice. Aceasta întrucât, cererea este una într-o materie specifică (a măsurilor asigurătorii), competenţa în ridicarea măsurii, respectiv constatarea încetării de drept a acesteia, aparţinând, pe raţiuni de identitate (mutatis mutandis), instanţei care a instituit măsura.
III. Hotărârea Tribunalului Olt:
Învestit prin declinare, Tribunalul Olt a pronunţat sentinţa civilă nr. 130 din 15 mai 2024, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sibiu şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivare, instanţa a reţinut că debitorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 213 alin. (14), coroborate cu dispoziţiile art. 260 şi 261 din Legea nr. 207/2015 din Codul de procedură fiscală, respectiv pe dispoziţiile procedurale ale executării creanţelor fiscale, iar Judecătoria Sibiu a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 954 C. proc. civ., privind ridicarea sechestrului asigurător prin raportare la aceea că Tribunalul Olt a fost cel care, prin sentinţă penală, a instituit sechestrul asigurător.
Tribunalul Olt a constatat că în cauză este vorba, aşa cum a susţinut şi debitorul, de creanţe fiscale, a căror executare este reglementată de dispoziţiile speciale ale Codului de procedură fiscală. Sentinţa penală reprezintă titlul executoriu în temeiul căruia a fost emis procesul-verbal nr. x/08.12.2023 de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale, prin Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Braşov, aşadar, printr-o procedură diferită de cea reglementată de dispoziţiile de drept comun prevăzute de art. 952 C. proc. civ.
Împotriva actelor de executare fiscală, potrivit art. 260 Codul de procedură fiscală, debitorul poate formula contestaţie, iar contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege (alin. (3).
În cauză, date fiind dispoziţiile completatoare ale C. proc. civ., instanţa competentă se determină potrivit art. 714 raportat la art. 651 C. proc. civ., fiind judecătoria în a căror circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în speţă Judecătoria Sibiu.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul prezentului regulator de competenţă îl reprezintă conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sibiu şi Tribunalul Olt, în legătură cu soluţionarea cauzei având ca obiect contestaţie împotriva procesului-verbal nr. x/08.12.2023 emis în dosarul de executare nr. x întocmit de ANAF Braşov, contestatorul A. solicitând admiterea contestaţiei, anularea proceselor-verbale şi ridicarea sechestrului asigurator, indicând dispoziţiile art. 213 alin. (14), coroborate cu dispoziţiile art. 260 şi 261 din Legea nr. 207/2015 din Codul de procedură fiscală.
Potrivit dispoziţiilor art. 213 alin. (14) din Codul de procedură fiscală, invocate ca temei de drept în susţinerea contestaţiei, "împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestaţie la executare în conformitate cu prevederile art. 260 şi 261."
Art. 260 din Codul de procedură fiscală dispune că:
"(1) Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.
(2) Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de C. proc. civ., republicat, nu sunt aplicabile.
(3) Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
(4) Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă."
Date fiind dispoziţiile completatoare ale C. proc. civ., instanţa competentă se determină potrivit art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., această din urmă normă stabilind că "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".
Aşa cum reiese din cuprinsul sechestrului asigurător şi al contestaţiei formulate, domiciliul debitorului-contestator este în Sibiu, Str. x, jud. Sibiu.
Având în vedere dispoziţiile legale anterior redate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu - instanţă de executare în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul debitorul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.