Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 19 martie 2024 pe rolul Judecătoriei Chişineu Criş, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să dispună radierea autoturismului ce încă figurează în proprietatea sa, deşi l-a vândut pârâtului la data de 12 noiembrie 2021.
II. Hotărârea Judecătoriei Chişineu Criş:
Prin sentinţa nr. 66 din 21 februarie 2024, Judecătoria Chişineu Criş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
În motivare, instanţa a reţinut că, raportat la obiectul cererii, în speţă este incidentă regula generală în materie de competenţă teritorială a instanţelor prevăzută de dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., prin care competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul.
Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, constatând că domiciliul pârâtului B. este în Satu Mare, strada x, judeţul Satu Mare, instanţa a concluzionat că revine Judecătoriei Satu Mare competenţa de soluţionare a cauzei.
III. Hotărârea Judecătoriei Satu Mare:
Învestită prin declinare, Judecătoria Satu Mare a pronunţat sentinţa nr. 2926 din 26 iunie 2024, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chişineu Criş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că dispoziţiile generale reglementate de art. 107 C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială de ordine privată, iar potrivit prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.
Prin urmare, Judecătoria Chişineu Criş, chiar dacă nu este instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul pârâtului, nu putea să invoce din oficiu necompetenţa teritorială, competenţa fiind câştigată tocmai prin faptul neinvocării excepţiei de către pârât prin întâmpinare.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, "instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă verifică modul în care atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate."
Procedând la o astfel de verificare în cauza dedusă judecăţii, se constată următoarele:
Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.
Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: "1. când sunt încălcate normele privind competenţa generală - când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale - când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competenţa teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura."
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.
Aşadar, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege, normele de competenţă teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părţile pot deroga.
Litigiul de faţă are ca obiect o obligaţie de a face - obligarea pârâtului la radierea autoturismului ce încă figurează în proprietatea reclamantului, deşi a fost vândut pârâtului.
Faţă de obiectul cererii introductive, competenţa teritorială a instanţei chemată să soluţioneze acest tip de cauze este stabilită de regula generală cuprinsă în dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
În cauză, fără a ţine seama de această normă de competenţă teritorială de ordine privată, reclamantul A. a înţeles să înregistreze cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Chişineu Criş, deşi pârâtul B. are domiciliul în Satu Mare, strada x, judeţul Satu Mare, iar competenţa de soluţionare a cauzei ar fi revenit Judecătoriei Satu Mare.
Dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
Din interpretarea acestui articol reiese că, în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenţei la una dintre instanţele competente, instanţa astfel învestită neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată.
Verificând actele din dosar, se constată că pârâtul nu a formulat întâmpinare prin care să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Chişineu Criş, astfel încât, efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă constă în stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate de reclamant (consolidarea în mod definitiv a competenţei instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea).
În consecinţă, faţă de caracterul de ordine privată al normelor de competenţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chişineu Criş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chişineu Criş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.