Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, la data de 21 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună ieşirea din indiviziune asupra bunului imobil situat în Bucureşti şi asupra bunului imobil situat în Bucureşti, str. x (fosta str. x), nr. 2A, bunuri aflate în masa de împărţit a defunctului C., decedat la data de 17 februarie 2018, şi atribuirea în natură a bunurilor imobile către pârât şi obligarea acestuia la plata sultei corespunzătoare către reclamantă, în funcţie de cotele succesorale, respectiv în cota de 1/2.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1142 C. civ. şi art. 980-995 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 7978 din data de 7 octombrie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă: a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B.; a dispus ieşirea părţilor din indiviziune asupra imobilului situat în Bucureşti, str. x, compus din teren în suprafaţă de 134,50 mp conform actelor de proprietate, respectiv 130 mp conform măsurătorilor cadastrale având număr cadastral x şi construcţie edificată în baza autorizaţiei de construire nr. x din data de 22 iunie 2009 eliberată de Primăria Sectorului 5 Bucureşti, având număr cadastral x şi a imobilului situat în Bucureşti, str. x (fostă str. x), sector 5 compus din teren în suprafaţă de 134,50 mp conform actelor de proprietate, respectiv 129,36 mp conform măsurătorilor cadastrale având număr cadastral x; a atribuit reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilele mai sus menţionate, respectiv imobilul situat în Bucureşti, str. x, compus din teren în suprafaţă de 134,50 mp conform actelor de proprietate, respectiv 130 mp conform măsurătorilor cadastrale având număr cadastral x şi construcţie edificată în baza autorizaţiei de construire nr. x din data de 22 iunie 2009 eliberată de Primăria Sectorului 5 Bucureşti, având număr cadastral x şi imobilul situat în Bucureşti, str. x (fostă str. x), sector 5 compus din teren în suprafaţă de 134,50 mp conform actelor de proprietate, respectiv 129,36 mp conform măsurătorilor cadastrale având număr cadastral x; a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 449.337 de RON, cu titlu de sultă, în termen de 12 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 20.190,08 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei civile nr. 7978 din data de 7 octombrie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, pârâtul B. a formulat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 13 februarie 2023.
La data de 01 martie 2023, apelantul-pârât B. a formulat a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferentă apelului declarat, înregistrată sub număr de dosar x/2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Prin cererea de reexaminare petentul B. a arătat că nu putea satisface termenul celor trei zile prevăzut de O.U.G. nr. 80/2013 pentru formularea cererii de reexaminare. Petentul a precizat, de asemenea că nu i s-a explicat modul de calcul şi baza legală pentru a i se impune taxa de timbru în cuantum de 7.681,79 RON.
Prin aceeaşi cerere, petentul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 80/2013 şi a solicitat suspendarea judecării cererii de reexaminare până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
I.2. Hotărârile pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 11.04.2024 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă. A fost respinsă cererea de suspendare a judecării cererii de reexaminare, ca neîntemeiată. A fost admisă excepţia tardivităţii cererii de reexaminare, invocată din oficiu, respingându-se cererea de reexaminare, formulată de petentul B., ca tardiv formulată.
I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă
Împotriva încheierii de şedinţă pronunţată la data de 11.04.2024 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2019, petentul B. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2019/a4, la data de 25 aprilie 2024.
Prin decizia civilă nr. 394R din data de 28 mai 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins recursul formulat de recurentul-pârât B., împotriva încheierii de şedinţă din data de 11.04.2024 Tribunalul Bucreşti în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimata-pârâtă A., ca nefondat.
I.4. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 394R din data de 28 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, IV-a civilă a declarat recurs pârâtul B..
II. Motivele de recurs.
Prin cererea de recurs, recurentul a invocat, referitor la caracterul definitiv al hotărârii Decizia nr. 321 din anul 2017 pronunţată de Curtea Constituţională a României care a explicat că din punct de vedere juridic procedura recursului în materia respingerii exceptiei de neconstitutionalitate are "fizionomie juridica proprie", nu este recurs în înţelesul propriu al noului C. proc. civ. ci preia direct principiile generale ale dreptului.
În susţinerea recursului, recurentul citează dispoziţiile art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, arătând că nicio instanţă nu s-a pronunţat că în prezenta nu există o legătură cu soluţionarea cauzei de reexaminare a taxei de timbru judiciar, cea pendinte a procesului in apel.
De asemenea recurentul a reiterat excepţia invocată, susţinând faptul că art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 încalcă dispoziţiile art. 56 şi art. 115 din Constituţia României.
Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
II.1. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 20 iunie 2023, sub nr. x/2019/a4.
Prin rezoluţia din data de 16 martie 2023, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimata-reclamantă A., care, a depus întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepţia nulităţii pentru lipsa semnăturii recurentului de pe cererea de recurs. De asemenea a solicitat respingerea recursului formulat ca inadmisibil.
În temeiul art. 490 coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 aprilie 2023, a fost fixat termen de judecată la data de 16 mai 2023, când Înalta Curte, a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii recursului formulat.
III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă
În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate, faţă de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de pârâtul B. împotriva nr. 394R din data de 28 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, IV-a civilă, cu privire la soluţia de respingere, ca nefondat, a recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
În temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului, astfel cum a fost formulată, excepţie de procedură ce face inutilă analiza excepţiilor invocate de recurent precum şi cercetarea în fond a cauzei.
Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în recurs sunt definitive şi nu sunt supuse căii de atac a recursului.
În speţă, decizia civilă nr. 394R din data de 28 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, atacată în cauză, a fost pronunţată de curtea de apel în soluţionarea recursului formulat de pârâtul B. împotriva încheierii de şedinţă din data de 11 aprilie 2024 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2019 prin care a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată de către recurent.
Ca atare, având în vedere prevederile legale anterior menţionate, această decizie, prin care instanţa a soluţionat cererea de recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea unui alt recurs.
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, ar constitui o încălcare a principiului constituţional referitor la folosirea căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţie, şi, corelativ, a principiului legalităţii căii de atac, reglementat prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 36 din 11 decembrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii invocată de către recurent, Înalta Curte constată faptul că prevederile indicate de către recurent nu sunt aplicabile în prezenta cauză.
Astfel, prin decizia mai sus menţionată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că, în aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, sunt supuse căii de atac a recursului."
Aceste dispoziţii se aplică însă doar în cauzele în care o excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată în faza recursului potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, aspect ce rezultă din considerentele acesteia. (paragraful
Or, în prezenta cauză, astfel cum s-a arătat, recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate în faţa Tribunalului Bucureşti în cadrul cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru aferente apelului formulat de către acesta, excepţie ce a fost respinsă prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 11.04.2024 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2019.
Împotriva acestei încheieri, recurentul a formulat recurs, ce a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti prin decizia civilă nr. 394R din data de 28 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă ce face obiectul prezentului recurs.
În acest context, Decizia nr. 36 din 11 decembrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii invocată de către recurent nu este incidentă în cauză deoarece recurentul nu a invocat în faţa instanţei de recurs o altă excepţie de neconstituţionalitate.
În consecinţă, având în vedere cele anterior reţinute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei 11.04.2024 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2019, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca nefondat, a recursului.
Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect face de prisos examinarea altor excepţii invocate de către recurent.
De asemenea în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocată de către recurent prin concluziile orale de la termenul din data de 17 septembrie 2024, astfel cum a fost susţinută, Înalta Curte reţine că nu poate fi supusă analizei prezentei instanţe, în contextul în care, pe de o parte, este formulată într-o cale de atac inadmisibilă, iar, pe de altă parte, nu rezultă care sunt în concret acele dispoziţii legale apreciate de către parte a fi contrare prevederilor constituţionale, recurentul făcând doar referiri generale, pur formale, fără a învesti prezenta instanţă cu o cerere explicită în acest sens, formulată cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează conţinutul unei atare solicitări.
Raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 394R din 28 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.