Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 01.09.2023 sub nr. x/2023 reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.794,47 RON reprezentând debit principal; a sumei de 1,86 RON reprezentând penalităţi de întârziere; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, de la data introducerii cererii de valoare redusă și până la data plății; obligarea pârâtei la plata sumei de 595,24 RON reprezentând daune reziliere/taxe reziliere şi echipamente, precum și a sumei de 200 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4387 din 6 iunie 2024, Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 121 și art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., precum și faptul că reclamanta are calitatea de profesionist, iar pârâta - cu domiciliul în raza de competenţă a Judecătoriei Tulcea- are calitatea de consumator.

Totodată, instanța a constatat că părţile nu au convenit asupra competenţei unei alte instanţe, în condiţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

2.2. Învestită prin declinare, prin sentinţa nr. 1636 din 24 iulie 2024, Judecătoria Tulcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, a constatat conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reținut că din conținutul dispoziţiilor art. 1028 alin. (1) şi alin. (2), art. 121 și art. 126 alin. (2) C. proc. civ. reiese că în privința cererilor de valoare redusă privind pe un consumator, legiuitorul a stabilit competenţa teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului (consumatorului).

Astfel cum rezultă din încheierea de ședință pronunțată în data de 15.05.2024 în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Bacău, în baza art. 131 C. proc. civ. a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință și temeiul de drept în baza căruia s-a declarat competentă.

În raport cu dispoziţiile art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (2) C. proc. civ. și Decizia nr. 31/2019 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prima instanţă sesizată a devenit competentă ca urmare a încheierii interlocutorii pronunţate sub aspectul competenţei.

III. Considerentele ĂŽnaltei CurĹŁi de CasaĹŁie Ĺźi JustiĹŁie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportate la prevederile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Se constată că Judecătoria Bacău şi Judecătoria Tulcea şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, cea de-a doua instanţă reţinând că Judecătoria Bacău nu putea invoca din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă, după ce s-a declarat competentă general, material şi teritorial să soluţioneze dosarul.

Ambele instanţe, în stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, s-au raportat la dispoziţiile art. 121 și art. 126 alin. (2) C. proc. civ. - norme de competenţă teritorială exclusivă-, precum și la calitățile părților (profesionist, respectiv consumator).

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă verifică modul în care atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate.

Procedând la o astfel de verificare în cauza dedusă judecăţii, se constată următoarele:

Astfel cum prevăd dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția de necompetență se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competența generală - când procesul nu este de competenţa instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale - când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competența teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa altei instanțe de judecată.

În acelaşi timp, se reţine că textul art. 130 şi art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenţei de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenţei de către instanţă, la "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Din actele și lucrările dosarului reiese că la primul termen de judecată (15 mai 2024) Judecătoria Bacău a reţinut că procedura de citare este legal îndeplinită, iar în baza dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ., a constatat că este competentă general, material şi teritorial să judece pricina raportat la art. 1028 C. proc. civ., a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a reținut cauza spre soluţionare, fiind amânată pronunțarea la data de 28.05.2024. La acel termen, instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 06.06.2024.

Faţă de această succesiune a actelor de procedură efectuate de Judecătoria Bacău, Înalta Curte reține că excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată la primul termen de judecată când părțile au fost legal citate şi au putut formula concluzii (15 mai 2024), ci a fost analizată ulterior, la termenul din 6 iunie 2024, când instanța nu se mai putea dezînvesti.

Efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă de ordine publică constă în stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate, fiind consolidată în mod definitiv competenţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ĂŽN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.