Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani, în data de 28.04.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Instituţia Prefectului-Prefectura Judeţului Mureş - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Auto, a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea pârâtului B. să solicite autorităţii competente înscrierea dreptului de proprietate asupra autoturismului şi radierea autoturismului de pe numele reclamantului.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 232 din 13 martie 2024, Judecătoria Paşcani a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, reţinând, în esenţă, faptul că sunt incidente prevederile art. 107 din C. proc. civ. şi că pârâtul are domiciliul pe raza jud. Târgu Mureş, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târgu Mureş.
Prin sentinţa civilă nr. 2480 din 26 iunie 2024, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Paşcani, reţinând, în esenţă, că în cauză, competenţa teritorială este de ordine privată şi, prin urmare, în raport cu prevederile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. şi faptul că pârâtul nu a depus întâmpinare şi nici nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale la primul termen la care părţile legal citate puteau pune concluzii, competenţa aparţine primei instanţe sesizate, Judecătoria Paşcani.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Târgu Mureş a suspendat judecata si a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Paşcani, pentru următoarele considerente:
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligaţie de a face, în materie de competenţă teritorială sunt incidente dispoziţiile generale reglementate de art. 107 din C. proc. civ., respectiv o competenţă teritorială de ordine privată, în accepţiunea prevederilor art. 129 alin. (3) din C. proc. civ.. În acest caz, competenţa teritorială nu este una exclusivă, dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ. constituind norma generală în materie de competenţă teritorială, în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului.
Aşadar, pentru determinarea competenţei teritoriale, sunt aplicabile regulile de drept comun prevăzute de art. 107 şi următoarele din C. proc. civ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 130 din C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de felul necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.
Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) din C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.
Întrucât dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., aplicabile în cauză, sunt norme de competenţă relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă în condiţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. - doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că pârâţii nu au depus întâmpinare şi nici nu au invocat excepţia de necompetenţă teritorială la primul termen de judecată la care au fost citaţi şi puteau pune concluzii, iar excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată din oficiu de Judecătoria Paşcani.
Prin urmare, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia a fost înregistrată cererea şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, fără a se putea dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.
În acest sens, se reţine aplicabilitatea în cauză a deciziei nr. 31/2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii care a statuat că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..", reţinându-se în paragrafele 68-72 următoarele:
"68. În al treilea rând, răspunsul la problema de drept contradictorie existentă în jurisprudenţa instanţelor naţionale vizând posibilitatea instanţei căreia i se declină competenţa de a analiza în ce măsură instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa a respectat şi prevederile legale privind condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă nu poate fi decât acela că trebuie acordată această posibilitate instanţei la care se declină competenţa, deoarece, în caz contrar, prevederile legale care reglementează condiţiile şi, mai ales, termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă ar fi lipsite de orice eficienţă.
69. Nu poate fi primit argumentul exprimat în a doua opinie jurisprudenţială în sensul că instanţa în faţa căreia se iveşte conflictul de competenţă s-ar transforma într-o instanţă de control judiciar, deşi declinatorul de competenţă nu este supus niciunei căi de atac, întrucât instanţa trebuie să verifice cui îi aparţine competenţa în cauza concretă dedusă judecăţii.
70. De altfel, legalitatea declinării de competenţă nu este sustrasă controlului, o atare situaţie fiind inacceptabilă din perspectiva cerinţelor statului de drept. Şi aceasta, deoarece instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă verifică modul în care atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate. Faptul că prevederile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. dispun în sensul că hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă niciunei căi de atac nu poate duce la altă concluzie, deoarece s-a eliminat calea de atac împotriva hotărârii de declinare a competenţei cu scopul asigurării celerităţii procesului civil şi având în vedere că declinarea de competenţă nu are caracter obligatoriu pentru instanţa de trimitere, aceasta fiind, la rândul său, îndrituită să îşi verifice competenţa şi, dacă este cazul, să se desesizeze în favoarea instanţei pe care o consideră competentă.
71. Aşadar, instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca din oficiu, în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 din C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală şi poate declina competenţa în favoarea instanţei iniţial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.
72. Pe de altă parte, instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competenţa în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară.".
În consecinţă, prin alegerea exprimată de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată coroborată cu neinvocarea, de către pârâţi, a excepţiei de necompetenţă teritorială, Judecătoria Paşcani a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Paşcani, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.