Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea adresată Judecătoriei Roman şi înregistrată la data de 11.07.2023 sub nr. x/2023, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. a solicitat desfacerea căsătoriei cu acesta şi revenirea ei la numele anterior căsătoriei.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 851 din 9 aprilie 2024, Judecătoria Roman a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Braşov, reţinând, în esenţă, incidenţa prevederilor art. 915 alin. (1) teza I din C. proc. civ. şi faptul că domiciliul comun al soţilor ar fi fost comuna Feldioara, jud. Braşov, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Braşov, pe raza căruia îşi are în prezent domiciliul pârâtul.
Prin sentinţa civilă nr. 8321 din 7 august 2024, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Roman, reţinând, în esenţă, incidenţa prevederilor art. 915 alin. (1) teza I din C. proc. civ. şi faptul că ultimul domiciliul comun efectiv al soţilor ar fi în comuna Poienari, jud. Neamţ, unde locuieşte în prezent reclamanta.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Braşov a suspendat judecata si a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze acţiunea de divorţ este Judecătoria Roman, pentru următoarele considerente:
Instanţa competentă a soluţiona pricina se stabileşte prin aplicarea prevederilor art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., normă reţinută, de altfel, şi de instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei.
Potrivit acestor dispoziţii legale, cererea de divorţ este de competenţa "judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".
Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.
Astfel, în cauza de faţă, ultima locuinţă comună a părţilor a fost în comuna Poienari, judeţul Neamţ, aspect necontestat de niciuna dintre părţi.
La momentul introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la data de 11.07.2023, reclamanta a arătat că locuieşte în comuna Poienari, Jud. Neamţ, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Roman, susţinând că, până în anul 2003, acesta a fost ultimul domiciliu comun a soţilor, când pârâtul a plecat de acasă.
Chestiunea de drept care a determinat însă ivirea prezentului conflict de competenţă priveşte interpretarea diferită pe care instanţele de judecată aflate în conflict au dat-o noţiunii de ultimul domiciliu comun al soţilor.
Noţiunea de domiciliu este definită de dispoziţiile art. 87 din C. civ., potrivit cărora "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală". În acelaşi sens, al locuinţei declarate ca locuinţă principală, a fost modificată şi norma ce defineşte noţiunea de domiciliu din O.U.G. nr. 97/2005, republicată, privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români (art. 27 alin. (1) - "Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuinţa principală").
De asemenea, art. 91 din acelaşi cod prevede că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.".
Înalta Curte reţine că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este astfel definit în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice.
În plan procesual-civil însă, din raţiuni care ţin de verificarea şi informarea efectivă a părţilor cu privire la existenţa şi desfăşurarea procesului, înţeleasă ca o condiţie a dreptului la un proces echitabil, interesează domiciliul ca situaţie de fapt, astfel că dovada acestuia se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă, pentru ca, într-adevăr, să se poată stabili în mod real localitatea unde persoana fizică îşi are locuinţa efectivă, care, uneori, poate fi şi într-o altă localitate decât aceea menţionată în actul de identitate.
În speţă, Înalta Curte constată însă că părţile nu au avut domiciliul comun efectiv la adresele din cărţile de identitate, ci au locuit, în realitate, în comuna Poienari, jud. Neamţ.
Prin urmare, se reţine că, la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, menţiunile cuprinse în cărţile de identitate ale părţilor nu corespund cu locuinţa comună efectivă a acestora pe timpul căsătoriei.
În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 915 alin. (1) teza I din C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile legale mai sus-menţionate, precum şi cu situaţia de fapt ce rezultă din actele procedurale şi înscrisurile de la dosar, se constată că ultimul domiciliul comun de fapt al soţilor a fost în comuna Poienari, jud. Neamţ, unitate administrativ-teritorială aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Roman.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.