Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 23.08.2023 sub nr. unic de dosar x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 1.402,03 RON, reprezentând debit principal, la care se adaugă dobânda legală de la data introducerii cererii de valoare redusă până la data plăţii, cu restituirea cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 10785 din 14 noiembrie 2023, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Botoşani, reţinând, în esenţă, incidenţa art. 121 din C. proc. civ. şi faptul că domiciliul pârâtului din evidenţele DEPABD este situat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Botoşani.
Prin sentinţa civilă nr. 764 din 10 aprilie 2024, Judecătoria Botoşani a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Iaşi, reţinând, în esenţă, incidenţa art. 121 din C. proc. civ. şi faptul că domiciliul efectiv al pârâtului este situat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Iaşi.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Botoşani a suspendat judecata si a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze acţiunea de faţă este Judecătoria Iaşi, pentru următoarele considerente:
În drept, conform art. 1028 alin. (2) din C. proc. civ., competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 121 teza I din C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, acest din urmă text legal instituind un caz de competenţă teritorială exclusivă, de la care părţile nu pot deroga, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., excepţia de necompetenţă putând şi trebuind să fie invocată inclusiv de judecător, conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ.
Instanţele aflate în conflict au reţinut în concordanţă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., însă chestiunea care a determinat declinările reciproce de competenţă a privit interpretarea diferită, atribuită noţiunii de domiciliu în situaţia particulară din speţă. Judecătoria Botoşani s-a raportat la domiciliul de fapt al pârâtului, iar Judecătoria Iaşi a dat prevalenţă domiciliului care figurează înscris în actul de identitate.
Astfel cum este reglementat în art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde acesta declară că îşi are locuinţa principală.
Art. 91 din acelaşi act normativ prevede că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".
Înalta Curte reţine că noţiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege enunţate mai sus vizează, în sens procesual, locuinţa unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare şi pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei. Aşadar, această noţiune trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanţă nu atât locuinţa statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuieşte efectiv.
Din actele dosarului, rezultă că pârâtul îşi are domiciliul de fapt pe raza municipiului Iaşi, actele de procedură fiindu-i comunicate personal pârâtului la domiciliul din circumscripţia teritorială a Judecătoriei Iaşi (conform dovezii de comunicare de la dosar Jud. Botoşani), în timp ce actele de procedură comunicate la adresa din judeţul Botoşani s-au întors cu menţiunea destinatar mutat de la adresă s-a au fost afişate prin depunerea la cutia poştală.
Astfel, în scopul determinării competenţei teritoriale, instanţa va ţine seama de locuinţa efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesităţile probatorii şi la respectarea dreptului la u proces echitabil, prin posibilitatea pârâtului de a lua efectiv la cunoştinţă de actele de procedură din dosar şi respectarea dreptului la apărare, circumstanţe în raport de care domiciliul menţionat în cartea de identitate, respectiv în Municipiul Botoşani, apare ca fiind lipsit de relevanţă.
Cum pârâtul locuieşte efectiv în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Iaşi, aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii.
În raport cu considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.