Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
La data de 12.06.2023 s-a înregistrat la Curtea de Apel Piteşti cererea prin care reclamantul Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, a chemat în judecată pe pârâţii: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi S.C. L. S.R.L., solicitând instanţei să dispună:
- obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 10.717.871,73 RON reprezentând TVA şi impozit aferent, prejudiciu total adus bugetului consolidat al statului, la care se adaugă accesoriile aferente debitului, până la data stingerii sumei datorate, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală;
- în conformitate cu prevederile art. 952 şi urm. din C. proc. civ., coroborat cu art. 213 Codul de procedură fiscală instituirea măsurii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile şi imobile ale pârâţilor;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâţii A., B., C., E., G., H., I. şi S.C. L. S.R.L., prin întâmpinare, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, au invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, solicitând declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Totodată, au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Piteşti de a soluţiona prezenta cauză, având în vedere faptul că pârâţii A., C., E., I. aveau la data înregistrării cererii de chemare în judecată, dar şi în prezent, adresele de domiciliu în Bucureşti şi nicidecum la adresele indicate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 125F-cont din 23 octombrie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocate prin întâmpinare, şi a declinat competanţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că în prezenta acţiune, având un obiect patrimonial, pentru determinarea competenţei materiale va fi aplicabil criteriul valoric prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., respectiv art. 95 pct. 1 C. proc. civ., observându-se că se instituie un criteriu de departajare sub aspectul competenţei materiale, în raport cu valoarea pretenţiilor, sens în care urmează să fie soluţionate în primă instanţă de către judecătorie cererile cu o valoare de sub 200.000 RON, şi de către tribunal, în primă instanţă, cererile cu o valoare de peste 200.000 RON.
Întrucât prin cererea de chemare în judecată se solicită repararea unui prejudiciu de peste 10.000.000 RON, în raport cu prevederile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu art. 98 alin. (1), s-a apreciat că revine tribunalului competenţa de soluţionare a cauzei.
A mai reţinut instanţa că litigiul nu poate fi considerat unul de contencios administrativ, motiv pentru care nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Totodată, a reţinut instanţa că nu se poate considera că respectivul litigiu ar fi de competenţa judecătorului sindic ca urmare a deschiderii procedurii de insolvenţă faţă de pârâta S.C. L. S.R.L., având în vedere că judecătorul-sindic are o competenţă limitată la cererile, contestaţiile şi acţiunile prevăzute de art. 45 din Legea nr. 85/2014 sau, după caz, dacă procedura s-a deschis sub legea anterioară, la cererile, contestaţiile şi acţiunile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 85/2006. Normele legii insolvenţei prin care se reglementează competenţa judecătorului-sindic sunt norme speciale şi primesc aplicare potrivit principiului lex specialia generalibus derogant.
Sub aspectul competenţei teritoriale, s-a constatat că în materia acţiunii în răspundere delictuală legiuitorul a optat pentru o competenţă alternativă, în sensul că pe lângă instanţa de judecată, în a căreia rază teritorială domiciliază sau îşi are sediul pârâtul (art. 107 alin. (1) C. proc. civ.), cererea poate fi formulată conform art. 113 pct. 9 C. proc. civ. la instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
A constatat curtea de apel că, în aplicarea art. 112 C. proc. civ., reclamantul şi-a exercitat dreptul de opţiune prevăzut de ar. 116 C. proc. civ., în sensul că a precizat că instanţa competentă este Tribunalul Argeş, opţiune care s-a păstrat chiar dacă cererea a fost formulată la Curtea de Apel Piteşti.
Învestită prin declinare, Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 46/2024 din 02 februarie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâţi prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti.
În motivare, instanţa a reţinut faptul că, în raport cu valoarea obiectului cererii, de peste 200.000 RON, şi cu domiciliul în Municipiul Bucureşti al pârâţilor persoane fizice A., B., C., E., I., Tribunalul Bucureşti are competentă materială şi teritorială de a judeca în primă instanţă prezenta cerere.
A mai subliniat faptul că, deşi articolul 116 din C. proc. civ. prevede că în caz de pluralitate de instanţe competente reclamantul are un drept de opţiune între instanţele competente, manifestarea de voinţă a acestuia, astfel cum rezultă din cerere introductivă cât şi din răspunsul la întâmpinare, nu a fost în sensul învestirii Tribunalului Argeş ci una necompetentă respectiv Curtea de Apel Piteşti.
Primind dosarul, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 608 din 17 mai 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Argeş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, sunt avute în vedere dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, precum şi cele ale art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente. Aşadar, în caz de pluralitate de instanţe competente reclamantul are un drept de opţiune între acestea, manifestarea de voinţă putând fi expresă sau tacită, ce rezultă din opţiunea acestuia de a sesiza una dintre instanţele competente.
A constatat, totodată, că sesizarea Curţii de Apel Piteşti, deşi o instanţă necompetentă material, arată fără echivoc opţiunea reclamantului de a învesti teritorial instanţele de pe raza acestei curţi de apel.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte constată că, în speţă, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Argeş, care, la rândul său, a apreciat a fi necompetent să soluţioneze cauza şi a declinat competenţa Tribunalului Bucureşti, care, ulterior, s-a dezînvestit în favoarea Tribunalului Argeş.
Prioritar, Înalta Curte reţine că prezentul conflict negativ de competenţă vizează competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, din punct de vedere material cele trei instanţe fiind de acord că aceasta aparţine tribunalului, în raport cu obiectul pricinii, care nu se circumscrie litigiilor din materia contenciosului administrativ, şi cu valoarea pretenţiilor solicitate, care se situează peste plafonul de 200.000 RON, reglementat de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.
Cât priveşte competenţa teritorială a tribunalului, regula de drept comun în această materie este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.
Regula înscrisă în art. 107 din C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.
Totodată, potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia".
Aşadar, în cazul în care sunt chemaţi în judecată mai mulţi pârâţi, cum este situaţia în speţa de faţă, cererea de chemare în judecată se poate introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre aceşti pârâţi, alegerea aparţinând reclamantului.
În cauză, reclamantul a ales să sesizeze instanţa de la domiciliul unora dintre pârâţii din jud. Argeş, şi, în consecinţă, prin alegerea făcută de acesta, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe, însă cu condiţia ca acestea să fie deopotrivă competente, a stabilit în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea instanţei competente material din circumscripţia Curţii de Apel Piteşti.
Odată realizată opţiunea, instanţa competentă, în speţă Tribunalul Argeş, nu avea posibilitatea de a se dezînvesti, prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâţilor, cum dimpotrivă nici reclamantul nu putea reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.
Faţă de argumentele expuse, şi în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.