Şedinţa publică din data de 02 iulie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 92/F din data de 19 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, formulată de persoana solicitată A..
S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 109 alin. (1) rap. la art. 104 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 15.05.2024 de către Judecătoria Districtuală din Szeged, Biroul de Investigaţie în dosarul nr. x. Bny. 694/2024 privind pe persoana solicitată A. şi s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Ungaria în vederea efectuării urmăririi penale, cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autorităţile judiciare din Ungaria, pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 19.06.2024 la 18.07.2024, inclusiv şi s-a revocat măsura arestului la domiciliu dispusă prin încheierea de la data de 09.062024.
S-a constatat că persoana solicitată nu şi-a dat consimţământul la predare şi s-a prevalat de regula specialităţii conform art. 117 din Legea nr. 302/2004.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută la data de 08.06.2024 şi s-a aflat în arest la domiciliu în perioada 09.06.2024 - 19.06.2024.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că la data de 09.06.2024 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, a înaintat dosarul nr. x/2024, având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Ungaria la data de 14.05.2024, împotriva lui A., cetăţean român şi moldovean, pentru săvârşirea infracţiunilor de apartenenţă la un grup infracţional organizat, spălarea produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni, criminalitatea informatică, fapte prevăzute de C. pen. maghiar în secţiunile 375 şi 399, în calitate de autor, reţinându-se un număr de trei infracţiuni comise în perioada 01.06.2023 - 31.08.2023, în Ungaria, pentru a dispune, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile.
În sesizare s-a arătat că la data de 30.05.2024 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitarea autorităţilor judiciare din Ungaria, transmisă prin intermediul Biroului SIRENE, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.05.2024 faţă de A., cetăţean român şi moldovean, urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate anterior.
În fapt, s-a arătat că persoana căutată era şeful unei organizaţii criminale ierarhice cu scopul de a obţine venituri prin comiterea de fraude folosind sistemul informaţional şi spălare de bani în scopul ascunderii veniturilor ilegale. Membrii grupului infracţional organizat au folosit B. şi C. pentru a comunica între ei în secret şi contactau victimele declarând că sunt angajaţi ai băncii şi îi convingeau să instaleze D. pe computerul lor. Folosind aplicaţia D., aceştia au obţinut datele bancare ale victimei şi şi-au transferat banii în alte conturi bancare, care au fost înregistrate pe numele unor marionete ale grupului infracţional organizat. O altă metodă era trimiterea de linkuri către victime falsificând site-urile serviciilor de livrare existente, determinând victimele să creadă că trebuia să-şi dea datele bancare pentru a-şi primi comenzile.
S-a mai arătat că marionetele/pionii erau şi ei coordonaţi de liderii grupului infracţional organizat, ridicând banii din conturi sau cumpărând alte monede după cum le ordonau liderii grupării infracţionale. Prin această metodă au obţinut în mod ilegal cel puţin 32843,813 HUF (cca. 84220 Euro).
S-a reţinut că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul semnalării, au corespondent în legislaţia română în dispoziţiile art. 250 şi 367 C. pen. şi art. 49 din Legea nr. 129/2019.
Prin încheierea de la data de 09.06.2024 instanţa a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu pentru o perioadă de 15 zile. Totodată, pentru continuarea procedurii potrivit art. 104 din aceeaşi lege, s-a amânat judecarea cauzei şi s-a fixat un nou termen de judecată în vederea emiterii unei adrese către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea prezentării mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Ungaria şi a traducerii acestuia în limba română.
La data de 18.06.2024 a fost depus la dosar mandatul european de arestare, în limba română şi în limba maghiară.
Persoana solicitată, personal, a precizat că nu este de acord cu predarea către autorităţile maghiare şi a arătat că există un motiv de refuz al predării, întrucât mandatul european de arestare conţine neclarităţi, iar în Ungaria există un risc sistemic de încălcare a dreptului la un proces echitabil, aşa cum reiese, în opinia apărării, din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Analizând sesizarea privind persoana solicitată şi dispoziţiile legale, instanţa de fond a constatat că aceasta este întemeiată.
Din analiza mandatului european de arestare Curtea de apel a reţinut că acesta a fost emis de Judecătoria Districtuală din Szeged, Ungaria, Biroul de Investigaţie, urmare a emiterii unui mandat naţional de arestare de către Biroul Naţional de Investigaţii al Poliţiei, Departamentul de Terorism şi Criminalitate Economică, Unitatea de Investigaţii Speciale, la data de 25 aprilie 2024, mandat care a fost completat prin hotărârea nr. 29022/634-1296/2023 bu. din data de 09 mai 2024, mandatul de arestare fiind aprobat de către Parchetul Districtual Szeged, în vederea efectuării urmăririi penale.
S-a constatat că faptele astfel descrise constituie infracţiunile de participarea la un grup infracţional organizat, spălarea produselor infracţiunii şi criminalitate informatică şi au corespondent în dispoziţiile art. 367 şi 250, 360 din C. pen. român şi ale art. 49 din Legea nr. 129/2019.
S-a precizat totodată că prescripţia răspunderii penale va interveni la data de 14.05.2032.
Prima instanţă a constatat că nu este incident niciunul dintre cazurile de refuz de predare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Relativ la susţinerile formulate de persoana solicitată prin apărător, prima instanţă a constatat că mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare ungare, respectiv de către Judecătoria din Szeged, Biroul de Investigaţii, îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, în cuprinsul mandatului european fiind menţionate datele persoanei solicitate care, de altfel, nu a formulat obiecţiuni privind identitatea.
De asemenea, s-a reţinut că în cuprinsul mandatului european de arestare este menţionat mandatul naţional de arestare, respectiv mandatul emis de către Biroul Naţional de Investigaţii al Poliţiei, Departamentul de Terorism şi Criminalitate Economică, Unitatea de Investigaţii Speciale, la data de 25 aprilie 2024, mandat care a fost completat prin hotărârea nr. 29022/634-1296/2023 bu. din data de 09 mai 2024, mandatul de arestare fiind aprobat de către Parchetul Districtual Szeged, cu precizarea că mandatul european de arestare este emis în vederea efectuării urmăririi penale.
S-a constatat că afirmaţia apărării în sensul că se solicită predarea persoanei solicitate pentru executarea mai multor mandate naţionale nu corespunde realităţii, este vorba despre un singur mandat, aprobat de procuror, pentru cele trei infracţiuni descrise în fapt şi în drept în cuprinsul mandatului, respectiv participare la un grup infracţional organizat, spălarea produselor infracţiunii şi criminalitatea informatică.
Contrar celor arătate de apărare, mandatul european conţine, foarte detaliat, atât situaţia de fapt, respectiv acuzaţia care îi este adusă persoanei solicitate, precum şi încadrarea juridică dată faptelor descrise, care are corespondent în legislaţia română.
Cu privire la împrejurarea că în dreptul infracţiunii de "facilitarea intrării şi a şederii ilegale" există o bifă, instanţa constată că aceasta este o eroare, nu a fost în realitate indicată această faptă în cuprinsul acuzaţiei, nu este nici subliniată, nici evidenţiată precum celelalte infracţiuni descrise în mandat, astfel că bifa respectivă este numai o eroare şi ca atare nu face obiectul mandatului. În consecinţă, nu există nicio nelămurire cu consecinţe asupra respectării regulii specialităţii.
S-a reţinut că a mai arătat apărarea că "în mandatul european de arestare există un risc sistemic de încălcare a dreptului la un proces echitabil şi a independenţei sistemului judiciar".
În ceea ce priveşte susţinerea apărării că inculpatului nu i se va respecta dreptul la un proces echitabil, ori că în statul solicitant ar exista o încălcare a independenţei sistemului judiciar, s-a constatat că la dosar a fost depusă o simplă cerere a avocatului ales de studiere a dosarului de urmărire penală şi nu rezultă că aceasta a fost respinsă, nu există dovezi în sensul celor arătate de apărare, iar aceste aspecte nu constituie motiv de refuz al predării.
Cu privire la cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, instanţa de fond a constatat că susţinerile apărării constituie critici aduse mandatului european de arestare, despre care s-a afirmat că nu îndeplineşte condiţiile de fond şi formă, fără a se pune în discuţie, în realitate, interpretarea unuia dintre actele prevăzute la art. 35 paragraful (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Mai întâi, instanţa de fond a constatat că sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu este obligatorie, în această fază procesuală.
S-a reţinut că în cerere se solicită sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu următoarele întrebări:
- dacă art. 1 alin. (3) din Decizia cadru 2002/584 trebuie interpretat în sensul că, atunci când autoritatea judiciară de executare chemată să decidă cu privire la predarea unei persoane care face obiectul unui mandat european de arestare dispune de elemente care evidenţiază existenţa unor deficienţe sistemice sau generalizate cu privire la respectarea dreptului la un proces echitabil din statul membru emitent, aceasta poate refuza predarea în situaţia în care în mandatul european de arestare sunt menţionate mai multe mandate naţionale de arestare, nu este menţionat clar scopul urmăririi penale/judecăţii sau executării unei pedepse, neputând fi analizate circumstanţele specifice cauzei în ceea ce priveşte respectarea dreptului său fundamental la un proces echitabil în statul emitent;
- în cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, descrierea deficitară a acuzaţiei şi a implicării persoanei solicitate în conduita infracţională şi a proceselor pendinte sau finalizate împotriva persoanei solicitate, raportat la obiectul specific (încadrarea juridică) şi natura infracţiunii pentru fiecare proces penal distinct şi stadiul acestor proceduri, pot reprezenta un motiv de refuz al predării;
- dacă art. 27 alin. (2) şi (3) din Decizia cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia cadru 2009/299/JAI a Consiliului din februarie 2009 trebuie interpretat în sensul că principiul specialităţii enunţat în alin. (2) al acestui articol se opune indicării în mandatul european de arestare a mai multor mandate naţionale şi mai multor infracţiuni diferite care nu sunt detaliate, fără a se realiza o descriere a încadrării raportat la fiecare procedură fără a se cere acordul pentru extinderea urmăririi penale
Instanţa de fond a observat că aspectele menţionate de apărare în cerere nu vizează interpretarea unuia dintre actele prevăzute la art. 35 paragraful (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, (art. 19 par. 3 lit. b) conform căruia Curtea de Justiţie a Uniunii Europene hotărăşte în conformitate cu tratatele: cu titlu preliminar, la solicitarea instanţelor judecătoreşti naţionale, cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea actelor adoptate de instituţii; ci reiterează, în realitate, toate criticile privind condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare formulate, în concret, de persoana solicitată, în cauza de faţă, chestiuni ce au fost analizate anterior, astfel că nu există vreun temei pentru a se dispune sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Împotriva sentinţei penale nr. 92/F din data de 19 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a formulat contestaţie persoana solicitată A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, fiind acordat termen aleatoriul la data de 02 iulie 2024.
În dezbateri, apărătorul ales al contestatorului, privitor la necesitatea sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, a precizat că admisibilitatea cererii vizează interpretarea dreptului unional, respectiv a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare, respectiv obligaţia de a respecta dreptul la un proces echitabil, întrucât legea nu prevede o cale de atac, astfel încât sesizarea devine obligatorie, iar din această cauză, motivele de inadmisibilitate a cererii trebuie restrânse, sens în care a invocat cauzele Aranyoşi şi Căldăraru şi Openbaar Ministerie, dar şi deciziile pronunţate împotriva statului polonez, acest aspect fiind dezvoltat, pe cale jurisprudenţială.
Privitor la fondul cauzei, a susţinut că, în cuprinsul mandatului european de arestare, există neconcordanţe ce creează suspiciunea că predarea unui cetăţean român pe teritoriul Ungariei ar putea să genereze riscul nerespectării dreptului la un proces echitabil. Totodată, a susţinut că faptul că persoana solicitată nu s-a aflat pe teritoriul Ungariei în perioada în care a fost săvârşită infracţiunea de care este acuzat, dar şi situaţia conturilor sale bancare reprezintă aspecte ce susţin existenţa unui risc de încălcare a dreptului la un proces echitabil, în eventualitatea predării sale.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Referitor la cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, formulată de persoana solicitată A., susţinerea apărării a fost în sensul că se încalcă dreptul la un proces echitabil în eventualitatea predării, în considerarea neconcordanţelor din cuprinsul mandatului european de arestare, arătând că se face trimitere la două fapte de fraudă majoră săvârşită prin folosirea unui sistem informatic şi fraudă majoră comisă în calitate de complice şi ca parte a unei organizaţii criminale, contestatorul fiind descris drept liderul organizaţiei, iar ulterior, la încadrarea în drept a faptei, acesta fiind calificat drept complice. De asemenea, s-a arătat că, ulterior, în cuprinsul mandatului european de arestare este menţionată fapta de spălare a produselor infracţiunii, facilitarea intrării şi şederii ilegale şi participarea la un grup infracţional organizat, aspecte cu privire la care, în faţa Curţii de Apel, s-a susţinut că ar putea reprezenta neconcordanţe generate de traducerea eronată a actului, chestiuni ce nu pot fi confirmate în absenţa altor informaţii, pe teritoriul Ungariei contestatorului fiindu-i refuzat dreptul de a consulta dosarul.
Înalta Curte apreciază că, pe de o parte, motivele invocate ţin de fondul cauzei, de acuzaţiile aduse, iar apărările expuse în faţa instanţei (respectiv, că nu i s-a acordat dreptul de a consulta dosarul) îşi vor putea găsi rezolvarea doar la instanţa emitentă, persoana solicitată având posibilitatea de a contesta temeinicia emiterii mandatului de arestare. Aşadar, nu se poate afirma că persoanei solicitate nu i-ar fi respectat dreptul la un proces echitabil în sensul definit de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fiecare stat membru al Uniunii Europene având obligaţia de a asigura un proces echitabil cu toate componentele sale ce rezultă din art. 6 CEDO, nefiind indicate temeiuri concrete pentru justificarea acestei susţineri.
Pe de altă parte, întrebările pe care persoana solicitată intenţiona să le adreseze Curţii de Justiţie, în esenţă, nu au legătură cu obiectul cauzei. Astfel, în ceea ce priveşte existenţa mai multor mandate interne de arestare fără a fi menţionat, în mod clar, dacă motivul predării persoanei solicitate este desfăşurarea urmăririi penale sau a judecăţii ori executarea unei pedepse, se reţine că în mandatul european de arestare se menţionează că a fost emis de Judecătoria Districtuală din Szeged, Ungaria, Biroul de Investigaţie, urmare a emiterii unui mandat naţional de arestare de către Biroul Naţional de Investigaţii al Poliţiei, Departamentul de Terorism şi Criminalitate Economică, Unitatea de Investigaţii Speciale, la data de 25 aprilie 2024, mandat care a fost completat prin hotărârea nr. 29022/634-1296/2023 bu. din data de 09 mai 2024, mandatul de arestare fiind aprobat de către Parchetul Districtual Szeged, în vederea efectuării urmăririi penale.
Totodată, cu privire la neconcordanţa acuzaţiei, se reţine că în mandatul european de arestare au fost indicate infracţiunile de apartenenţă la un grup infracţional organizat, spălarea produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni, criminalitatea informatică, fapte prevăzute de C. pen. maghiar în secţiunile 375 şi 399, faptele fiind descrise în mod clar cu precizarea încadrărilor juridice în dispoziţiile din C. pen. din Ungaria.
Prin urmare, cum s-a reţinut anterior, argumentele care stau la baza sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, nu vizează soluţionarea cauzei de faţă, raportat la obiectul cauzei şi că nu reprezintă aspecte de nelegalitate a mandatului european de arestare, nefiind cauze de refuz obligatoriu sau opţional a executării mandatului.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, formulată de persoana solicitată A..
În ceea ce priveşte fondul cauzei, cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată: Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."
Mandatul european de arestare asigură garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei şi reprezintă instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru administrarea procedurilor penale.
În cadrul acestei proceduri, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.
În cauză, se constată că faţă de persoana solicitată A. la data de 14.05.2024 s-a emis mandatul european de arestare de către autorităţile judiciare din Ungaria pentru săvârşirea infracţiunilor de apartenenţă la un grup infracţional organizat, spălarea produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni, criminalitatea informatică, fapte prevăzute de C. pen. maghiar în secţiunile 375 şi 399, în calitate de autor, reţinându-se un număr de trei infracţiuni comise în perioada 01.06.2023 - 31.08.2023, în Ungaria.
Înalta Curte, efectuând propriul examen al cererii de executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Ungaria, constată că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, care sunt aceleaşi cu cele din decizia cadru, respectiv mandatul european de arestare a fost
De asemenea, se reţine că mandatul european de arestare a fost emis de autorităţile judiciare din Ungaria pe numele persoanei solicitate în vederea cercetării pentru săvârşirea infracţiunilor de participare la un grup infracţional organizat, spălarea produselor infracţiunii şi criminalitate informatică şi au corespondent în dispoziţiile art. 367 şi art. 250, art. 360 din C. pen. român şi ale art. 49 din Legea nr. 129/2019.
De asemenea, se constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi apreciază că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz al executării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, niciuna din cele două ipoteze reglementate atât la alin. (1), cât şi alin. (2) lit. c) nefiind incidente în cauză, întrucât, în cauză, nu a fost emis mandatul european de arestare în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, specificul fazei procesuale pentru care a fost emis mandatul fiind altul, respectiv efectuarea urmăririi penale.
Totodată, instanţa de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii, dispunând predarea cu respectarea dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.
Apărările persoanei solicitate în sensul că urmărirea penală şi judecarea pe teritoriul Ungariei sunt pentru alte fapte decât cele menţionate în cuprinsul mandatului european de arestare ce face obiectul cauzei, că există un risc sistemic de încălcare a dreptului la un proces echitabil şi a independenţei sistemului judiciar întrucât nu i s-a acordat dreptul să studieze dosarul, nu reprezintă motive obligatorii sau facultative de refuz al predării. Înalta Curte notează că mandatul european de arestare a fost emis tocmai pentru efectuarea de cercetări de către autorităţile judiciare din Ungaria, unde persoana solicitată are posibilitatea să-şi facă apărările ce le consideră de cuviinţă pentru combaterea acuzaţiilor care i se aduc.
În concluzie, reţinând în baza propriului examen că în speţă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (1) şi (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
De asemenea, se constată că în mod corect instanţa de fond a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile (de la data de 19.06.2024 la 18.07.2024 inclusiv), revocând măsura arestului la domiciliu dată prin încheierea de la data de 09.062024, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de predare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, formulată de persoana solicitată A..
Va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 92/F din data de 19 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, formulată de persoana solicitată A..
II. Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 92/F din data de 19 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 iulie 2024.