Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Şedinţa publică din data de 10 septembrie 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 484/RC, din data de 02.11.2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, cu privire la contestatoarea A., s-au dispus următoarele:

I. A admis recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 247/A din data de 16 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2016.

A casat, în parte, decizia penală recurată, şi în înlăturarea greşitei aplicări a legii, a dispus:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatei A. în pedepsele componente:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzuta de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

- înlătură sporul de 3 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

A menţinut pedepsele de:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 4 ani închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care se adăugă 2 ani şi 8 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse stabilite), în sarcina inculpatei stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare.

A menţinut dispoziţiile referitoare la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

A menţinut dispoziţiile ce vizează modalitatea de executare a pedepsei dispusă în cauză.

A dispus anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce o priveşte pe inculpata A..

A dedus durata executată în baza MEPI nr. 6407 din data de 16.03.2020 de la 03.04.2020 la zi.

A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a formulat contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitând admiterea contestaţiei, anularea actelor efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale, având drept consecinţă anularea hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2016.

În acest sens, a invocat:

- Încălcarea dublului grad de jurisdicţie prevăzut şi garantat prin dispoziţiile art. 2 Protocol 7 CEDO, practic prin încălcarea dreptului la apărare;

- Încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de Constituţia României şi de art. 6 CEDO, atât prin menţinerea unei condamnări pentru acte materiale cu care instanţele de judecată nu au fost învestite şi pentru care nu se efectuase urmărirea penală;

- Încălcarea competenţei materiale şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, în condiţiile în care infracţiunea de abuz în serviciu a unui funcţionar public obligă la competenţa DNA;

- încălcarea dispoziţiilor legale privind compunerea completului de judecată în primă instanţă;

- încălcarea dispoziţiilor legale privind obligativitatea asistenţei juridice a inculpatului audiat fără apărător în cadrul fazei de urmărire penală;

- încălcarea prevederilor legale privind asigurarea publicităţii şedinţelor de judecată din anul 2013, respectiv 11.03.2020, 16.03.2020.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestaţie la executare în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat de către contestatoare, reglementează două posibile incidente ce pot interveni fie la momentul punerii în executare a hotărârii judecătoreşti, fie pe parcursul executării sancţiunii penale - când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În acest context, Înalta Curte constată că obiectul cauzei pendinte îl constituie cererea prin care contestatoarea A. a solicitat anularea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2016, ca urmare a încălcării dispoziţiilor referitoare la dublul grad de jurisdicţie, dreptul la un proces echitabil, competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, compunerea completului de judecată în primă instanţă, obligativitatea asistenţei juridice a inculpatului, publicitatea şedinţelor de judecată.

Evaluând cauza în aceste coordonate, Înalta Curte constată că motivele invocate în cuprinsul cererii nu pot fi subsumate unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ci pun în discuţie însăşi legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, din perspectiva soluţiei date laturii penale a cauzei, contestatoarea solicitând în realitate, modificarea/reformarea deciziei penale de condamnare, sub aspectele punctuale menţionate.

Această finalitate nu poate fi, însă, valorificată prin prisma contestaţiei la executare, instrument jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează exclusiv incidentele limitativ prevăzute de lege în cuprinsul art. 598 alin. (1) C. proc. pen., ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Aşadar, este exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni referitoare la încălcarea dispoziţiilor referitoare la dublul grad de jurisdicţie, dreptul la un proces echitabil, competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, compunerea completului de judecată în primă instanţă, obligativitatea asistenţei juridice a inculpatului, publicitatea şedinţelor de judecată, acestea pun în discuţie, în concret, însăşi autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri, aspect care, în mod evident, excedează obiectului contestaţiei la executare, care se raportează exclusiv la incidentele apărute în timpul executării hotărârii contestate.

De asemenea, contestatoarea a criticat şi împrejurarea că deşi prin decizia penală nr. 484/RC din data de 02.11.2021 pronunţată de Înalta Curte s-a dispus anularea formelor de executare la aceeaşi dată, totuşi noul mandat i-a fost înmânat la data de 04.11.2021, neexistând în acest interval un document care să justifice privarea sa de libertate.

Evaluând cauza din această perspectivă, Înalta Curte constată că urmare a admiterii cererii de recurs în casaţie, prin decizia penală nr. 484/RC din data de 02.11.2021 pronunţată de Înalta Curte, a fost îndeplinită obligaţia de diligenţă a instanţei de a comunica noul mandat emis la data de 02.11.2021, iar împrejurarea că acesta i-a fost înmânat contestatoarei de-abia la data de 04.11.2021, nu presupune de plano că perioada de detenţie executată în acel interval, de 2 zile, este una nelegală. Documentul justificativ pentru perioada executată este tocmai mandatul de executare a pedepsei emis la data de 02.11.2021, înmânarea acestuia pe data de 04.11.2021 de către Penitenciar nu echivalează cu inexistenţa sau detenţia nelegală, ci cu neîndeplinirea obligaţiei de diligenţă de către organele abilitate din Penitenciar.

În acest context, Înalta Curte reţine că cererea formulată de contestatoare, prin prisma motivelor expuse, excedează limitelor în care o instanţă poate fi învestită în cursul executării şi constituie, în fapt, un apel deghizat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 484/RC, din data de 02.11.2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016.

Va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 484/RC, din data de 02.11.2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, rămâne în sarcina statului

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 septembrie 2024.