Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2024
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată în data de 24.03.2021 sub nr. de dosar x/2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B.-corect B. obligarea pârâtei- evaluator:
- să-i răspundă la sesizarea referitor la cerinţele standardului privind calitatea personalului, dacă este legală şi benefică mutarea sa din compartimentul Imunologie după o experienţa de 26 de ani pentru menţinerea unor chimiste fără niciun fel de cunoştinţe şi referitor la restrângerea drastică a practicării şi a atribuţiilor profesiei sale de asistent medical principal, până la nivel de infirmieră, prin anexele arbitrare şi ilegale la fişa postului, profesia de asistent medical fiind reglementată prin H.G. nr. 144/2008 şi legea nr. 200/2004, iar restrângerea sau interdicţia practicării acestei profesii, nefiind posibilă legal decât prin hotărârile instanţei de judecată, în conformitate cu art. 37-1 din Legea nr. 278/2015 -să depună la dosar ultimele două rapoarte de evaluare ale laboratorului pentru a se constata modul în care acesta a respectat prevederile standardului privind calitatea personalului, precum şi obligarea evaluatorului la plata de daune materiale şi morale.
A cerut să se constate vătămarea drepturilor sale, prin refuzul nejustificat al evaluatorului, factor determinant în funcţionarea laboratorului, de soluţionare a petiţiei unui salariat evaluat anual cât şi de soluţionare în conformitate cu standardul precizat anterior, referitor la condiţiile profesionale şi experienţa pe care trebuie să le îndeplinească personalul executant pentru compartimentul Imunologie, prin afirmaţiile evaluatorilor din ultima vizită la laborator, aceştia favorizând şi autentificând actuala politică ilegală, arbitrară şi neprofesionista de personal, a conducerii spitalului şi laboratorului.
Prin sentinţa civilă nr. 4658/14.07.2021, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială a secţiei a II-a de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea.
Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1509/26.10.2021 a admis excepţia propriei necompetente teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, unde dosarul şi-a păstrat numărul initial x/2021.
Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 33/2022 pronunţată la 04 aprilie 2022, a respins, ca neîntemeiate, excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale active, invocate de pârâtă şi a respins, ca nefondată, acţiunea precizată, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B..
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate şi să se dispună admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Recurenta-reclamantă a precizat că in conformitate cu prevederile art. 488 din noul C. proc. civ., instanţa de fond si-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti prin încălcarea prevederilor art. 51 din Constituţia României, întrucât în cazul său Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002, care prevede termenul maxim de răspuns la petiţii de 30 de zile, iar răspunsul la petiţii este obligatoriu si nu facultativ si că, nu trebuie primit orice răspuns, aşa cum a decis judecătorul fondului.
A mai arătat că instanţa a stabilit şi acceptat nejustificat şi nelegal lipsa răspunsurilor punctuale concrete şi la obiect ale părţii în dosarul in cauza, la fiecare din solicitări.
Recurenta a menţionat şi faptul că sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea si aplicarea greşită a normelor de drept material, in contradictoriu cu aceeaşi instanţă Curtea de Apel Bacău şi a practicii judiciare unitare, deoarece într-o speţă asemănătoare, referitoare la lipsa răspunsului Ministerului Sănătăţii la o petiţie a sa, s-a pronunţat prin obligarea acestuia sa-i raspundă conform legilor in vigoare
3. Apărările formulate
Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamantei A. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Din lecturarea susţinerilor recurentei-reclamante, rezultă că aceasta nu a invocat nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ. şi nu a evidenţiat niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra dispoziţia legală menţionată.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).
Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Recurenta, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a aduce în discuţie argumentele prezentate în faţa instanţei de fond în cuprinsul acţiunii, susţinând că nu i s-a răspuns la petiţia formulată în forma în care trebuia, iar judecătorul fondului a acceptat acest fapt cu încălcarea drepturilor sale.
Criticile de nelegalitate presupun, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.
Or, judecătorul fondului a expus considerentele pentru care a apreciat că acţiunea este neîntemeiată, respectiv a menţionat că, din "probatoriul administrat a dovedit că nu a existat un refuz nejustificat, pârâta formulând în termenul legal de 30 de zile răspuns la petiţia reclamantei şi efectuând chiar o evaluare extraordinară pornind de la aspectele sesizate în petiţie", "(...) evaluarea extraordinară a Laboratorului de analize medicale unde lucrează A., prilej cu care a putut verifica respectarea condiţiilor de acreditare inclusiv sub aspectul competentei personalului. Contestarea mutării de la un loc de muncă la altul, prin încălcarea dispoziţiilor legislaţiei muncii, poate face obiectul exclusiv al unui litigiu de muncă, faţă de care pârâta este un terţ deoarece nu are statutul de angajator al reclamantei."
În cauză recurenta-reclamantă nu a combătut în niciun fel cele reţinute de instanţă, susţinând doar că "instanţa de fond si-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti prin încălcarea prevederilor art. 51 din Constituţia României, întrucât în cazul său Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002, prevede termenul maxim de răspuns la petiţii de 30 de zile." şi "sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea si aplicarea greşită a normelor de drept material, in contradictoriu cu aceeaşi instanţă Curtea de Apel Bacău şi a practicii judiciare unitare, deoarece într-un acelaşi tip de speţa, referitoare la lipsa răspunsului Ministerului Sănătăţii la o petiţie a mea, s-a pronunţat prin obligarea acestuia sa-mi raspunda conform legilor in vigoare".
Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, şi nu de a reanaliza situaţia de fapt şi a reaprecia probele.
O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ. şi nu permite exercitarea controlului de legalitate a hotărârii recurate, astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 33/2022 din 4 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 9 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.