Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.01.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Ministerul Transporturilor, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi, a solicitat anularea Deciziei nr. III/9/27.07.2020 şi a Încheierii III/40/16.12.2020, precum şi a măsurilor de la punctul 1, 2 şi 3 din Decizia nr. III/9/27.07.2020.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2010 din data de 28 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Transporturilor, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României şi a anulat în parte decizia nr. III/9/27.07.2020 şi încheierea nr. III/40/16.12.2020 doar în ceea ce priveşte măsura dispusă la punctul 2 lit. a) din decizia nr. III/9/27.07.2020 şi soluţia dată contestaţiei formulate de reclamant împotriva măsurii de la punctul 2 lit. a) din decizia nr. III/9/27.07.2020, menţinând în rest actele contestate.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei menţionate anterior, a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei de fond şi în rejudecare, respingerea în totalitate a acţiunii formulate de reclamantul Ministerul Transporturilor, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată, după prezentarea stării de fapt, că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică fiind dată cu încălcarea/aplicarea dispoziţiilor de drept material, pentru următoarele considerente esenţiale:
1. Abaterea care a stat la baza măsurii dispuse la pct. 2 a din Decizia nr. 9/27.07.2020, se referă la neurmărirea şi neaplicarea clauzelor contractuale referitoare la calcularea penalităţilor şi a daunelor interese datorate ministerului pentru livrarea cu întârziere/nelivrarea echipamentelor contractate.
S-a constatat că, în data de 07.04.2020 reclamanta a încheiat cu S.C. A. S.R.L. contractul subsecvent de furnizare nr. x/07.04.2020 LOT nr. x Sistem de încălzire pacient prin pătură cu flux de aer, contract care a fost semnat de cele două părţi în data de 13.04.2020. Potrivit clauzelor contractuale, furnizorul S.C. A. S.R.L. s-a angajat să livreze spitalelor nominalizate la pct. 21.1. din contract, un număr de 74 buc echipamente în valoare totală de 1.332.000 RON fără TVA, respectiv 1.585.080 RON cu TVA (21.420 RON cu TVA/buc de echipament).
Or, din analiza documentelor, datelor şi informaţiilor care au fost prezentate echipei de control de către autoritatea contractantă, respectiv din Situaţia materialelor şi echipamentelor achiziţionate de MTIC în perioada stării de urgenţă şi recepţionate de unităţile sanitare din subordinea MTIC până la data de 11.06.2020" (anexa nr. 7) au rezultat că până la data finalizării controlului firma S.C. A. S.R.L. a livrat doar 48 buc din aceste sisteme, nefiind livrate un număr de 26 sisteme de încălzire pacient prin pătură cu flux de aer la Spitalul Clinic nr. 1 CF Witting Bucureşti, Spitalul Clinic nr. 1 CF Timişoara şi Spitalul Clinic nr. 1 CF Iaşi
Spitalului Clinic nr. 1 CF Witting Bucureşti i-au fost livrate cele 7 buc de sistem de încălzire pacient prin pătură cu flux de aer, în valoare totală de 126.000 RON fără TVA, respectiv 149.940 RON cu TVA, cu procesul-verbal de predare-primire nr. x din data de 04.06.2020 (anexa nr. 20), cu întârziere de 7 zile faţă de termenul stabilit prin contract de maxim 45 zile (27.05.2020).
Pentru livrarea cu întârziere a celor 7 buc de sistem de încălzire pacient prin pătură cu flux de aer autoritatea contractantă nu a calculat penalităţi de 1% pe zi din valoarea echipamentelor medicale nelivrate în termenul contractual, în sumă totală de 10.495,8 RON (149.940 RON x l % x 7 zile) - conform art. 21.5 din contract.
Totodată pentru nelivrarea celor 26 buc de echipamente, MTCI nu a procedat la aplicarea prevederilor art. 21.5 şi respectiv 17.1 alin. (2) din Contractul subsecvent de furnizare nr. x/07.04.2020 LOT nr. x Sistem de încălzire pacient prin pătură cu flux de aer, respectiv nu a calculat daunele-interese şi penalităţile de întârziere.
Pentru luna mai 2020, entitatea nu a calculat şi înregistrat în evidenţa contabilă penalităţile şi daunele interese datorate de furnizor pentru nelivrarea celor 26 de echipamente, după cum urmează:
- penalităţi conform art. 21.5 - în cuantum de 22.276,8 RON (26 echipamente x 21.420 RON/buc x 4 zile x l %);
- daune-interese conform art. 17.1 alin. (2) - în cuantum de 63.403,2 RON (1.585.080 RON x 4 zile x 1%).
b. Valoarea abaterii constatate, aferent eşantionului verificat, valoarea totală a penalităţilor contractuale şi a daunelor-interese necalculate, nefacturate conform clauzelor Contractului subsecvent de furnizare nr. x/07.04.2020 şi neînregistrate în evidenţa contabilă, este în sumă totală de 96.175,8 RON, din care:
- suma de 10.495,8 RON (7 buc x 21.420 RON/buc x 7 zile x 1%) - penalităţi pentru livrarea cu întârziere, conform art. 21.5 din Contract;
- suma de 22.276,8 RON (26 buc x 21.420 RON/buc x 4 zile x 1%) - penalităţi aferente echipamentelor medicale nelivrate până la data de 31.05.2020, conform art. 21.5 Contract;
- suma de 63.403,2 RON (1.585.080 RON x 4 zile x 1%) - daune-interese conform art. 17.1 alin. (2) din Contract.
2. În raport de situaţia de fapt, potrivit clauzelor contractuale, aşa cum au fost înserată şi în cuprinsul hotărârii, achizitorul avea dreptul de a aplica penalităţi contractuale şi daune-interese pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale privind livrarea echipamentelor medicale.
In acest sens, art. 17.2 alin. (2) din contractul subsecvent de furnizare nr. x/07.0442020, prevede că: "Pentru nerespectarea termenului de livrare/a cantităţilor ofertate în perioada de derulare a contractului subsecvent sunt aplicabile următoarele:
- Daunele-interese vor fi considerate penalităţi şi vor fi plătite de către furnizor în cuantum de 1% pe zi de întârziere din valoarea contractului subsecvent aferent respectivului produs. (...)"
Totodată, părţile contractante au înserat la art. 21.5 clauza potrivit căreia, "Orice depăşire a termenului maxim de livrare specificat la pct. 21.1 dă dreptul achizitorului de a aplica penalităţi de întârziere, în procent de 1% pe zi din valoarea echipamentelor medicale nelivrate."
Instanţa de fond în mod nelegal a reţinut că, "furnizorul datorează doar penalităţi de întârziere, conform pct. 21.5 din contractul subsecvent de furnizare nr. x/07.04.2020." şi că " Doar în caz de neexecutare efectivă a obligaţiei de livrare (a echipamentelor medicale) ar fi putut fi solicitate penalităţile prevăzute de ambele clauze contractuale (penalităţile prevăzute atât la art. /pct. 17.2 alin. (2), cât la art. /pct. 21.5 din contractul subsecvent de furnizare nr. x/07.04.2020".
Or, din modul de derulare a contractului, astfel cum a fost reţinut în actul de control, furnizorul nu şi-a executat obligaţiile asumate prin contract şi nu au fost prezentate documente care să justifice neexecutarea obligaţiilor sens în care a fost creat un prejudiciu autorităţii contractante prin întârzierea livrării sau nelivrarea produselor necesare spitalelor pentru combaterea efectelor pandemiei.
Or, acest prejudiciu a fost cuantificat la momentul încheierii contractului, în cadrul clauzelor privind daunele-interese.
Potrivit C. civ., daunele-interese moratorii se pot cumula cu executarea în natură a obligaţiei sau cu plata de daune-interese compensatorii, întrucât prin simpla întârziere în executare se produce un prejudiciu, indiferent dacă ulterior se execută sau nu.
Astfel, dispoziţiile art. 1539 C. civ., prevăd că, "Creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligaţiei principale, cât şi plata penalităţii, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligaţiilor la timp sau în locul stabilit."
In acest din urmă caz, creditorul poate cere "atât executarea în natură a obligaţiei principale cât şi plata penalităţilor în cazul în care "penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligaţiilor la timp".
Aşadar, spre deosebire de daunele-interese compensatorii care sunt despăgubiri în bani care se plătesc creditorului pentru a repara prejudiciul ce i-a fost cauzat prin neexecutarea totală sau parţială ori executarea necorespunzătoare a obligaţiilor de către debitor, daunele-interese moratorii sunt despăgubirile în bani, echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin întârzierea executării obligaţiei de către debitor.
În acest context, potrivit clauzei prevăzute la art. 17.2 alin. (2) din Contractul subsecvent, daunele-interese în perioada de derulare a contractului sunt aplicabile "pentru nerespectarea termenului de livrare/a cantităţilor ofertate", devenind astfel incidente dispoziţiile art. 1539 C. civ.
3. Instanţa de fond a apreciat că "măsura dispusă la punctul 2 lit. a) din decizia nr. 111/9/27.07.2020 ar fi trebuit să fie nuanţată." în contextul în care a reţinut faptul că la data efectuării controlului de către auditorii pârâtei, cele 26 de pături cu flux de aer nu fuseseră încă livrate către reclamant.
Or, măsura dispusă de Curtea de Conturi prevede în mod clar că, "Stabilirea, facturarea, înregistrarea şi recuperarea penalităţilor de întârziere şi a daunelor interese datorate conform clauzelor contractuale, până la îndeplinirea integrală a obligaţiilor prevăzute în sarcina furnizorului, conform contractului subsecvent de furnizare nr. x/07.04.2020 Lot nr. x Sistem de încălzire pacient prin pătură cu flux de aer, în condiţiile legii."
Aşadar, în contextul în care Curtea de Conturi a stabilit în sarcina entităţii obligaţia recuperării penalităţilor de întârziere şi a daunelor interese datorate conform clauzelor contractuale, până la îndeplinirea integrală a obligaţiilor, raţionamentul instanţei conform căruia, "pârâta Curtea de Conturi nu a luat în considerare situaţia unei livrări efectuate la scurt timp după efectuarea controlului (cum este cazul în speţă), când furnizorul nu mai poate fi sancţionat decât cu penalităţile de întârziere de la art. /pct. 21.5 din contract." apare ca fiind nefondat.
Instanţa de fond a apreciat în mod nelegal că, "Curtea de Conturi a interpretat în mod greşit clauzele contractului subsecvent de furnizare şi nu a ţinut cont de contextul speţei în condiţiile în care, dispoziţiile art. 1270 C. civ. prevăd că: "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante."
Or, atâta timp cât părţile au căzut de acord cu privire la clauzele stipulate în contract în sensul că: "Pentru nerespectarea termenului de livrare/a cantităţilor ofertate în perioada de derulare a contractului subsecvent sunt aplicabile următoarele: (...) Daunele-interese vor fi considerate penalităţi şi vor fi plătite de către furnizor în cuantum de 1% pe zi de întârziere din valoarea contractului subsecvent aferent respectivului produs. (...) (art. 17.2 alin. (2) şi "Orice depăşire a termenului maxim de livrare specificat la pc. 21.1 dă dreptul achizitorului de a aplica penalităţi de întârziere, în procent de 1% pe zi din valoarea echipamentelor medicale nelivrate."(art. 21.5), abaterea reţinută de Curtea de Conturi nu poate fi anulată pe motiv că au fost interpretate în mod eronat clauzele contractului.
Entitatea verificată a recunoscut că furnizorii datorau atât penalităţi, cât şi daune, potrivit contractului subsecvent de furnizare, fapt care a determinat echipei de control să stabilească în sarcina sa obligaţia de a urmări recuperarea acestor sume.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 21- 24, art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României, republicată, Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curţii de Conturi a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 24 iulie 2014, precum şi celelalte dispoziţii legale invocate în întâmpinare.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului şi în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În susţinerea poziţiei procesuale exprimate, intimatul-reclamant a reluat starea de fapt şi, în esenţă, a întărit ideea că auditorii Curţii de Conturi au interpretat discreţionar contractul prin impunerea unei soluţii de calcul eronată, respectiv cumularea de daune interese cu penalităţi/daune interese ajungându-se la o dublă sancţionare a furnizorului cu 2% zi întârziere.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, de apărările formulate prin întâmpinare şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată nefondat recursul pârâtei pentru următoarele considerente:
Obiectul recursului este limitat la soluţia primei instanţe de anulare în parte a deciziei nr. III/9/27.07.2020 şi a încheierii nr. III/40/16.12.2020, în ceea ce priveşte măsura dispusă la punctul 2 lit. a) din decizia nr. III/9/27.07.2020 şi soluţia dată contestaţiei formulate de reclamant împotriva acestei măsuri.
Respectiva măsură priveşte stabilirea, facturarea, înregistrarea şi recuperarea penalităţilor de întârziere şi a daunelor interese datorate conform clauzelor contractuale, până la îndeplinirea integrală a obligaţiilor prevăzute în sarcina furnizorului, conform contractului subsecvent de furnizare nr. x/07.04.2020 Lot nr. x Sistem de încălzire pacient prin pătură cu flux de aer, în condiţiile legii.
Recurenta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând modul de interpretare şi aplicare în cauză a clauzelor contractuale prin raportare la prevederile art. 1539 C. civ.
Prevederile contractuale în cauză stabilesc următoarele:
"Furnizorul are obligaţia de a livra echipamentele medicale care fac obiectul contractului subsecvent în termen de maxim 45 (patruzeci si cinci) de zile de la data semnării contractului subsecvent . . . . . . . . . . . ."
"Pentru nerespectarea termenului de livrare/a cantităţilor ofertate în perioada de derulare a contractului subsecvent sunt aplicabile următoarele: (a) Daunele-interese vor fi considerate penalităţi şi vor fi plătite de către furnizor în cuantum de 1% pe zi de întârziere din valoarea contractului subsecvent aferent respectivului produs. (...)"
"Orice depăşire a termenului maxim de livrare specificat la pct. 21.1 dă dreptul achizitorului de a aplica penalităţi de întârziere, în procent de 1% pe zi din valoarea echipamentelor medicale nelivrate."
Termenul de livrare s-a împlinit la 28.05.2020 iar livrarea echipamentelor medicale prevăzute în contract s-a realizat în perioada 25.05.2020 - 15.06.2020.
Art. 1539 C. civ. prevede că "Creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligaţiei principale, cât şi plata penalităţii, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligaţiilor la timp sau în locul stabilit. În) acest din urmă caz, creditorul poate cere atât executarea obligaţiei principale, cât şi a penalităţii, dacă nu renunţă la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve, executarea obligaţiei."
Această dispoziţie trebuie interpretată şi aplicată împreună cu art. 1538 alin. (2) C. civ., dispoziţie care dă creditorului un drept de opţiune între clauza penală şi executarea silită în natură. Art. 1.539 C. civ. prevede o excepţie de la această regulă, cât timp nu interzice în mod expres cumulul celor două.
În privinţa acestei excepţii, legiuitorul a prevăzut că, în ipoteza în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligaţiilor la timp sau în locul stabilit, creditorul va avea dreptul atât la executarea silită în natură, cât şi la despăgubirea pentru prejudiciul suferit prin întârzierea în executarea obligaţiei, despăgubire evaluată convenţional sub forma clauzei penale. Cu toate acestea, în teza finală a art. 1.539 C. civ. se prevede şi o excepţie de la această excepţie, în care nu va opera cumulul între executarea în natură şi clauza penală în două ipoteze: dacă creditorul renunţă la acest drept, respectiv la penalităţi, sau dacă acceptă fără rezerve executarea obligaţiei.
Câteva concluzii au fost subliniate în jurisprudenţa instanţelor naţionale:
Atunci când clauza penală a fost prevăzută pentru neexecutarea obligaţiilor, nu poate fi cumulată cu executarea lor în natură şi nici cu eventualele daune-interese compensatorii.
Atunci când clauza penală a fost prevăzută pentru executarea necorespunzătoare (adică, în concepţia legiuitorului, încălcându-se regulile referitoare la timpul şi locul executării obligaţiei), clauza penală se poate cumula cu remediul executării silite în natură.
În sfârşit, primele două reguli legale generează şi o a treia, care este consecinţa lor firească: dacă clauza penală a fost prevăzută pentru neexecutare, ea nu poate fi cumulată cu daunele-interese compensatorii, dar poate fi cumulată cu cele moratorii, dacă există şi întârziere în executarea obligaţiilor.
Când clauza penală a fost stabilită pentru executarea necorespunzătoare (condiţii de timp şi loc), ea se poate cumula cu daunele-interese compensatorii.
În fine, clauza penală se cumulează cu executarea parţială în natură dacă ea a fost stabilită pentru neexecutare, precum şi atunci când a fost stipulată în vederea evaluării anticipate a daunelor-interese moratorii.
Înalta Curte constată că, în speţă, executarea obligaţiilor contractuale a fost îndeplinită în natură, la momentul controlului fiind executată doar parţial cu depăşirea termenului contractual, şi că legiuitorul a reglementat cu claritate şi în mod distinct situaţiile în care sunt datorate daunele moratorii şi daunele compensatorii prin raportare la situaţia executării în natură a obligaţiilor contractuale.
Or, în această situaţie, prin raportare la clauzele contractuale redate în precedent, Curtea de Conturi ar fi trebuit să nuanţeze măsura dispusă, conform prevederilor legale invocate, luând în considerarea şi toate situaţiile de excepţie reglementate de legiuitor, aşa cum corect a sesizat şi prima instanţă.
În lipsa acestor nuanţări, măsura dispusă este nelegală în întregul său, instanţa neputând suplini această lipsă stabilind, în locul administraţiei, măsurile corecte ce s-ar fi impus. În controlul exercitat asupra actelor administrative deduse judecăţii, instanţa de contencios administrativ are de verificat conformitatea acestora cu legea or, măsura dispusă nu răspunde în mod corect şi complet dispoziţiilor art. 1539 C. civ., invocate de recurentă în sprijinul poziţiei sale procesuale.
Faptul că, la data efectuării controlului de către auditorii pârâtei, cele 26 de pături cu flux de aer nu fuseseră încă livrate către reclamant (fiind depăşit termenul contractual de livrare), dar livrarea a avut loc la scurt timp după efectuarea controlului, trebuia avut în vedere în luarea măsurii dispuse pentru a nuanţa măsura dispusă şi pentru a încadra situaţia concretă în ipotezele normei prevăzute de art. 1539 C. civ.
Faptul că pârâta Curtea de Conturi nu a ţinut cont de contextul livrării produselor în pandemie, ce ar fi putut determina întârzierea în executarea contractului, nu este unul relevant în soluţionarea litigiului, nefiind un context nou apărut ulterior încheierii contractului, acesta existând şi la momentul contractării. Cu toate acestea, considerentul instanţei de fond este lipsit de eficienţă iar critica recurentei nu poate determina casarea hotărârii din perspectiva motivului de nelegalitate invocat, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat, prima instanţă realizând o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei civile nr. 2010 din data de 28 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.