Şedinţa publică din data de 23 mai 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 07.03.2022, reclamantele A., B., C., D., E., F. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj anularea Hotărârii Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Cluj nr. 98/03 noiembrie 2021, şi, pe cale de consecinţă:
- revocarea în parte a Deciziei nr. 350/24 iunie 2021, emisă de către Preşedintele Curţii de Apel Cluj, cu privire la perioada recunoscută pentru plata diferenţelor dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Cluj şi a instanţelor din circumscripţia acesteia - art. 1 - 3 din decizie;
- obligarea Curţii de Apel Cluj la emiterea unei noi decizii de salarizare prin care să se dispună:
1. încadrarea reclamantelor în calitate de personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Cluj şi a instanţelor din circumscripţia acesteia prin stabilirea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlaltor drepturi aferente/a salariului de încadrare brut lunar raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu 01.08.2016 şi în continuare, drepturile salariale recalculându-se în mod corespunzător;
2. să se dispună plata către reclamante a diferenţei între remuneraţia care include VRS de 605.225 RON începând cu data de 01.08.2016 şi în continuare remuneraţia efectiv plătită/actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective;
3. includerea în salariul de bază a VRS 605,225 RON conform deciziei civile nr. 396/22.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2020, Deciziei nr. 87/25.01.2022 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti Ordinul nr. 224/29.10.2020 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. 29/C/19:05.2021- a Preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia, Decizia nr. 273/30.12.2020 a Preşedintelui Curţii de Apel Constanţa, Decizia nr. 76/DE/26.02.2021 a Preşedintelui Curţii de Apel Tg. Mureş; sentinţa civila nr. 1668/12.11.2019 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2019, prin care s-a stabilit salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor din circumscripţie prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016, Deciziei nr. 8/08 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2020, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept cu luarea în considerare şi a sentinţei civile nr. 6920/20.12.2017, rămasă definitivă la data de 09.10.2018, prin Decizia Curţii de Apel Cluj nr. 1334/AJ/09.10.2018, în dosar nr. x/2017, soluţia fiind de obligare a pârâţilor (Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Cluj) să calculeze şi să plătească indemnizaţia de încadrare precum şi sporurile cuvenite la nivelul salariilor de bază şi sporurilor stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi autorităţi, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie de care beneficiază de un nivel de încadrare superior, începând cu data de 09.04.2015, începând cu data de 01.08.2016 şi în continuare.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1326 din data de 22 iulie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a capătului de cerere privind obligarea la plata diferenţelor salariale pentru perioada 01.08.2016-07.03.2019 şi a respins acţiunea în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale solicitate pentru această perioadă ca fiind prescrisă, a respins în rest actiunea formulată de reclamantele A., B., C., D., E., F. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj, ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei au declarat recurs recurentele-reclamante B., F., D., A., E. şi C., solicitând casarea hotărârii, respingerea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a Curţii de Apel Cluj şi a prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile anterioare perioadei de 3 ani de la data introducerii acţiunii, iar pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi motivată.
4. Apărările formulate de intimată
Intimata-pârâtă Curtea de Apel Cluj a depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.
5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu în şedinţa publică din data de 23 mai 2024, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
În aceste condiţii, sentinţa civilă nr. 1326 din data de 22 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menţionat.
Din verificarea actelor dosarului, se constată că sentinţa recurată a fost comunicată reclamantelor la data de 17.03.2023, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar fond, iar cererea de recurs a fost înaintată prin fax la data de 4.04.2023, respectiv prin poştă la data de 5.04.203 (ştampilă plic dosar recurs) cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împlinit la data de 3.04.2023.
Întrucât recurentele au exercitat calea de atac după împlinirea termenului anterior menţionat şi nu au dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu şi va anula ca tardiv recursul promovat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu.
Anulează ca tardiv recursul declarat de recurentele-reclamante B., F., D., A., E. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 1326 din data de 22 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 mai 2024.