Şedinţa publică din data de 30 mai 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
1.1. Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 12.08.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, anularea Deciziei nr. 50895/21.05.2021 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 25.03.2021.
1.2. Prin cererea completatoare depusă la data de 16.03.2022, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Galaţi a solicitat anularea actelor administrative atacate şi obligarea autorităţii pârâte la restituirea contravalorii debitului stabilit, actualizat cu indice inflaţiei de la data restituirii efective.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2086 din 9 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii cererii adiţionale, a respins cererea adiţională ca tardiv formulată şi a respins acţiunea formulată de către reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Galaţi, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva hotărârii judecătoreşti menţionate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Galaţi, prin care, invocând incidenţa motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei atacate şi, în rejudecarea cauzei, anularea actelor administrative atacate.
În susţinerea căii de atac exercitate, urmare unei succinte prezentări a situaţiei de fapt şi a considerentelor hotărârii atacate, recurenta reclamantă a apreciat, printr-un prim set de argumente, subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., că, deşi instanţa de fond a făcut trimitere la efectuarea unei verificări documentare a proiectului cod SMIS 48400, inclusiv la controale realizate la faţa locului, din cuprinsul sentinţei recurate ar lipsi motivarea respingerii argumentelor reclamantei referitoare la faptul că, în realitate, astfel de controale nu au fost realizate anterior emiterii titlului de creanţă de autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene.
De asemenea, recurenta a arătat că ar lipsi orice evidenţiere, în sentinţa atacată, a înscrisurilor prin care s-a materializat presupusul control la faţa locului, precum şi că prima instanţă nu ar fi analizat argumente esenţiale expuse în cererea de chemare în judecată, printre care şi faptul că actele administrative atacate ar fi avut la bază verificări efectuare în perioada 2017-2018, când proiectul era încă în perioada de durabilitate, iar nu informaţii documentare actualizate, care ar proba deplin faptul că proiectul este funcţional.
Evocând prevederile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., recurenta - reclamantă, a argumentat în sensul că prima instanţă nu a arătat, în considerentele hotărârii, motivele pentru care a respins o serie de aspecte deduse judecăţii, mai precis argumentele reclamantei referitoare la neefectuarea unei verificări în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011.
A mai subliniat recurenta că, inclusiv prin punctul de vedere al experţilor din cadrul autorităţii de management cu privire la funcţionalitatea aplicaţiilor implementate în cadrul proiectului, s-a reţinut necesitatea efectuării unei vizite la faţa locului, pentru clarificarea aspectelor privind funcţionalitatea aplicaţiilor implementate, însă instanţa de fond ar fi omis să se pronunţe asupra probe administrate, printre care şi Nota privind vizita de monitorizare la faţa locului a proiectelor SMIS 48400, SMIS 45453, SMIS 48418, Raportul la vizita de monitorizare referitoare Ia durabilitatea proiectului nr. 2750/24.03.2017 şi altele asemenea.
Printr-un alt set de argumente, evocând prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, recurenta a argumentat în sensul că instanţa de fond a ignorat faptul că ar reveni autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, prin structurile de control proprii, obligaţia ca, atunci când primesc o suspiciune de neregulă, să efectueze propriile verificări/investigaţii în scopul stabilirii existenţei unei nereguli, iar nu autorităţii de audit, care are doar competenţa de a formula recomandări în cazul constatărilor determinate de posibila nerespectare a reglementarilor comunitare şi/sau naţionale. Or, în opinia recurentei, autoritatea pârâtă nu şi-a respectat această obligaţie, titlul de creanţă fiind emis fără o astfel de verificare.
Argumentul conform căruia sentinţa instanţei de fond ar fi avut la bază verificări efectuare în perioada 2017-2018, când proiectul era încă în perioada de durabilitate, iar nu informaţii documentare actualizate, care ar proba deplin faptul că proiectul este funcţional a fost evocat de recurenta - reclamantă şi în susţinerea cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. că actele atacate şi, implicit,
Recurenta a mai arătat că inclusiv din cuprinsul Raportului de durabilitate nr. 5 (final), transmis autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene cu adresa înregistrată sub nr. x/26.01.2021, ar rezulta că, în perioada de implementare şi de durabilitate au fost atinşi atât indicatorii de realizare şi de rezultat prevăzuţi în cererea de finanţare, fiind evident că, în realizate, contrar concluziilor la care a ajuns Curtea de Apel Bucureşti, nu a existat o verificare a suspiciunii de neregulă, astfel cum este prevăzut de O.U.G. nr. 66/2011.
Totodată, recurenta a învederat că, prevalându-se exclusiv de raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Galaţi, Curtea de Apel Bucureşti, fără a ţine cont de întregul material probator administrat în cauză, ar fi reţinut eronat, cu încălcarea prevederilor art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011 că, la nivel de funcţionalitate, obiectivul ar fi îndeplinit parţial, concluzionând că nu au relevanţă apărările reclamantei privind aducerea la îndeplinire a anumitor activităţi care fac parte din procedura de implementare, întrucât ce trebuia dovedit era atingerea obiectivului principal, mai precis existenţa unui proiect funcţional.
În opinia recurentei prima instanţă nu a analizat cauza şi din prisma principiului proporţionalităţii, statuat prin art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, care impune ca aplicarea corecţiilor financiare să fie realizată în mod proporţional cu gradul de implementare a indicatorilor de proiect.
Făcând trimitere la obiectul cererii de finanţare, mai precis la aspectele de la pct. 2.3 Descrierea proiectului, recurenta a arătat că, din cuprinsul titlului de creanţă, rezultă că aceasta vizează presupusa neîndeplinire a indicatorilor de proiect, iar nu a obiectivelor proiectului, situaţie în care ar deveni incidente prevederile art. 7 pct. (19) din contractul de finanţare.
A mai subliniat recurenta că nelegalitatea sentinţei de fond ar rezulta inclusiv din faptul că, la pct. 2.7 - "Indicatori", din aceeaşi cerere de finanţare, au fost stabiliţi indicatorii de realizare şi de rezultat, atât la sfârşitul perioadei de implementare, cât şi la sfârşitul perioadei obligatorii de menţinere a investiţiei, indicatori îndepliniţi, după cum ar rezulta din Raportul de durabilitate final.
Drept urmare, recurenta a arătat, că, în mod contrar considerentelor din hotărârea atacată, în cauza ar fi fost respectate atât prevederile H.G. nr. 678/2015, în condiţiile în care proiectul ar fi fost finalizat şi dat în uz până la data de 1 noiembrie 2016, cât şi prevederile art. 60 din Regulamentul 1083/2006 şi cele ale Deciziei Comisiei C (2015)2771 din 30 aprilie 2015.
Printr-un alt set de argumente, recurenta a învederat că prima instanţă a omis să se pronunţe asupra susţinerilor recurentei potrivit cărora, în considerarea obiectivului proiectului şi văzând indicatorii din cererea de finanţare, Consiliul Judeţean Galaţi a încheiat cu Ministerul pentru Societatea Informaţională Contractul de finanţare nr. x/04.02.2014 pentru implementarea proiectului finanţat din Fondul European pentru Dezvoltare Regionala SMIS 48400 - Galaţi - servicii publice pentru cetăţeni", domeniul major de intervenţie fiind dezvoltarea şi creşterea eficientei serviciilor publice electronice, perioada de implementare a proiectului fiind până la data de 31.12.2015, conform actului adiţional nr. x/03.11.2015.
Proiectul, realizat de către Consiliul Judeţean Galaţi ca lider de proiect, în parteneriat cu 15 UAT - uri din judeţul Galaţi, avea ca obiectiv principal creşterea performanţei actului administrativ prin eficientizarea activităţilor interne, a calităţii serviciilor publice online aduse cetăţeanului cu ajutorul unui sistem informatic integrat implementat la nivelul instituţiilor publice din judeţul Galaţi, care să gestioneze Registrul Agricol în format electronic şi să realizeze un management intern performant.
În cadrul proiectului, aplicaţiile sunt utilizate de către Consiliul Judeţean Galaţi pentru vizualizarea datelor centralizate de toate primăriile partenere din cadrul acestui proiect, Consiliul Judeţean Galaţi având şi posibilitatea de a introduce şi prelucra datele proprii şi a vizualiza datelor centralizate de primăriile partenere în cadrul proiectului "Administraţie pentru cetăţeni -Servicii eficiente si de calitate", SMIS 48453, pentru a exista posibilitatea integrării ulterioare a acestora la nivelul întregului judeţ.
Făcând trimitere la notificarea nr. x/14.05.2015 şi la adresa nr. x/05.08.2015 a Organismului Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, dar şi la Rapoartele de Audit Tehnic întocmite de către furnizori, recurenta a învederat că au fost livrate şi instalate toate echipamentele ce fac obiectul acestui proiect, au fost efectuate instalările şi configurările echipamentelor de reţea, au fost livrate şi instalate produsele software din cadrul proiectului, au fost instalate şi configurate produsele software descrise în secţiunile 5.2.1 şi 5.2.2, au fost efectuate sesiunile de instruire a personalului din primării în cadrul proiectelor şi s-a reţinut adecvarea echipamentelor hardware furnizate cu specificaţiile caietelor de sarcini.
A mai arătat recurenta că rapoartele de audit financiar final ar certifica faptul că toate cheltuielile s-au efectuat cu respectarea prevederilor contractului de finanţare şi ale legislaţiei în vigoare, că erau eligibile şi au fost încadrate corect pe capitolele din buget şi pe activităţile proiectului, precum şi faptul că înregistrarea lor în sistemul contabil al beneficiarului s-a făcut conform contractului de finanţare şi în conformitate cu legislaţia.
Cu privire la concluzia potrivit căreia aplicaţiile informatice stabilite prin proiect (Registrul agricol si celelalte module) ar fi neutilizabile sau utilizate parţial, recurenta a învederat că instanţa de fond nu a înţeles să arate în care dintre obiectivele şi indicatorii de proiect s-ar încadra concluzia de mai sus, aspect pentru care eronat s-ar fi reţinut că proiectul nu este operaţional, complet şi dat în folosinţă, câtă vreme, în opinia recurentei, ar trebuie făcută distincţie între funcţionalitatea proiectului (necontestată de echipa de control) şi utilizarea aplicaţiei de către beneficiari.
A mai arătat recurenta că, în timpul implementării proiectelor au fost organizate sesiuni de lucru de către furnizor, la care au fost invitaţi reprezentanţi din cadrul UAT -urilor partenere în proiect, pentru a li se prezenta soluţiile informatice ce vor fi implementate la nivelul fiecărei primării. Furnizorii au finalizat etapele de dezvoltare a sistemului informatic, de implementare şi de testare a acestuia, au fost puse în funcţiune toate echipamentele livrate şi instalate licenţele software şi cele de componente ale sistemului informatic integrat, furnizorul realizând următoarele subactivităţi: dezvoltarea bazei de date, proiectarea soluţiei informatice de Registru Agricol, dezvoltarea integrării de sistem, dezvoltarea portalului, configurarea sistemului şi interconectarea (configurarea bazei de date, configurarea Registrului Agricol, configurarea portalului, interconectarea modulară), testarea modulară, testarea integrată.
Totodată, recurenta a arătat că, având în vedere că aplicaţiile sunt funcţionale la nivelul serverelor configurate în sediile CJ Galaţi, pentru utilizarea lor sunt necesare conexiuni de internet cu viteza de download constantă, la nivelul fiecărui UAT partener, astfel încât să fie eliminate întârzierile în afişarea paginilor aferente aplicaţiilor. În cazul în care vitezele de download sunt variabile, pot fi generate sincope în utilizarea aplicaţiilor, astfel încât, întârzierile de afişare şi de descărcare s-ar datora exclusiv conexiunii la reţeaua de Internet, servicii care nu sunt asigurate de Consiliul Judeţean Galaţi şi care nu au fost finanţate în cadrul acestor proiecte.
A mai subliniat recurenta că, în primii ani de sustenabilitate ai proiectelor, s-a constatat gradul scăzut de utilizare a aplicaţiilor şi adaptabilitatea redusă a forţei de muncă, sens în care s-au transmis notificări partenerilor prin care liderul de proiect a solicitat acestora menţinerea în funcţiune şi utilizarea echipamentelor achiziţionate în cadrul proiectului, fiind organizată, în anul 2018, o nouă rundă de sesiuni de instruire pentru responsabilii Registru Agricol ce au avut drept obiectiv inclusiv exerciţii de simulare a utilizării aplicaţiilor şi folosirea noilor instrumente introduse de optimizarea acestor aplicaţii în perioada 2016-2018.
De asemenea, în anul 2017, deşi nu a fost o măsura prevăzută în cadrul proiectelor, Consiliul Judeţean Galaţi a angajat 2 persoane cu studii de specialitate în IT ce au avut ca atribuţii asigurarea sprijinului pentru utilizarea aplicaţiilor pentru toate UAT-urile partenere, fiind incluse în cadrul contractelor de mentenanţă şi servicii de optimizare.
Cu privire la concluzia potrivit căreia migrarea datelor ar fi incompletă, recurenta a enumerat o serie de activităţi ce ar fi fost întreprinse şi a mai arătat că aplicaţiile informatice sunt implementate, sistemul informatic permiţând interoperabilitatea cu sisteme informatice externe.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea, drept temeinică şi legală, a hotărârii recurate.
În justificarea apărărilor formulate, intimatul a arătat, urmare unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, că, din analiza considerentelor hotărârii atacate, ar reieşi că instanţa de fond a analizat motivele invocate de către reclamantă, astfel încât nu s-ar putea reţine incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ., hotărârea atacată îndeplinind exigenţele de motivare reclamate ca fiind lipsă de către recurentă.
A mai arătat intimatul că, în virtutea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, precum şi a faptului că motivarea nu este o problemă de volum, ci de esenţă, de conţinut, instanţa nu era ţinută a analiza punctual fiecare critică din cererea de chemare în judecată formulată, ci de a arăta prin considerentele hotărârii atacate motivele care au stat la baza soluţiei luate, exigenţă care ar fi fost îndeplinită în speţă.
Intimatul a apreciat că prima instanţă a analizat probele care au fost administrate, a stabilit împrejurările de fapt esenţiale în cauză, a evocat normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, soluţia exprimată prin dispozitiv fiind susţinută şi judicioasă.
Totodată, intimatul a argumentat şi în sensul caracterului nefondat al criticilor recurentei subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., învederând, în esenţă, aceleaşi apărări evocate şi în faţa instanţei de fond.
A mai arătat intimatul că, în analiza actelor administrative atacate, ar trebuie avută în vedere natura specifică a proiectului supus analizei, dată de finanţarea acestuia din fonduri europene nerambursabile, fapt ce necesită o analiză atât a prevederilor de ordin contractual stipulate în cererea şi contractul de finanţare, cât şi a legislaţiei specifice fondurilor europene, menită să protejarea intereselor financiare ale Uniunii şi să se asigure de faptul că bugetul UE este cheltuit în mod cuvenit.
În opinia intimatului, criticile recurentului privind neefectuare unui control la faţa locului de către echipa de control din cadrul Ministerului şi cele privind faptul că decizia intimatului a fost luată pe baza unor constatări din perioada de 2017-2018, fără a ţine cont de informaţiile actualizate, sunt lipsite de relevanţă atât timp cât, inclusiv prin Raportul de expertiză tehnică în specialitate informatică întocmit în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Galaţi, în cadrul procedurii de asigurare dovezi, s-a constat faptul că din perspectiva rezultatului, aşa cum a fost stabilit în cererea de finanţare, aplicaţiile au un grad mediu de funcţionalitate de 71,78%, analiza expertului fiind făcută la nivelul anilor 2021-2022.
Referitor la criticile privind faptul că nici în cuprinsul procesului-verbal, dar nici în sentinţa atacată nu au fost evidenţiate care dintre obiectivele contractului de finanţare nu au fost atinse, făcând trimitere la prevederile Contractului de finanţare nr. x/04.02.2014, intimatul a arătat că obiectivul principal al proiectului a fost creşterea performanţei actului administrativ prin eficientizarea activităţilor interne, a calităţii serviciilor publice on-line aduse cetăţeanului cu ajutorul unui sistem informatic integrat implementat la nivelul instituţiilor publice din judeţul respectiv, care să gestioneze Registrul Agricol în format electronic şi să realizeze un management intern performant. În acelaşi sens, intimatul a subliniat că, din verificările documentare efectuate şi din analiza documentelor rezultate la finalul controalelor realizate la faţa locului de către structuri interne şi externe cu atribuţii în acest sens (OIPSI, DG REGIO şi OLAF) în perioada 2017-2018, sau desprins următoarele rezultate:1. Aplicaţiile informatice sunt implementate; 2. Aplicaţiilor informatice stabilite prin proiect (Registrul agricol şi celelalte module) sunt neutilizate sau utilizate parţial; 3. Migrarea datelor este incompletă, prin urmare, sistemul informatic nu permite sau permite parţial transferul datelor sau al documentelor dintr-o aplicaţie în alta în cadrul aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale sau de la unitatea administrativ-teritorială către utilizatori externi; 4. Interoperabilitatea limitată şi integrarea limitată a sistemului IT; 5. Componenta externă a aplicaţiei nu este utilizată, în cadrul fiecărui proiect există şi un modul de tip "portal"/"front office" dedicat utilizatorilor externi precum locuitorii unităţilor administrativ- teritoriale, în acest caz rata de utilizare a acestor module fiind foarte scăzută.
Astfel, în opinia intimatului, obiectivul proiectului cu privire la existenta unui program de evidenţă şi centralizare automată a datelor din registrele agricole existente într-o primărie nu a fost atins, proiectul fiind nefuncţional. Or, în condiţiile în care obiectivul principal al proiectului (implementarea acestuia), nu a fost atins, intimatul a considerat că susţinerile reclamantului privind emiterea titlului de creanţă cu încălcarea prevederilor contractului de finanţare sunt neîntemeiate.
Cu privire la susţinerile recurentei vizând funcţionalitatea modulelor din cadrul proiectului, intimatul a arătat că recurenta se află într-o eroare de înţelegere a obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare. A mai precizat intimatul că gradul de atingere a indicatorilor de rezultat nu a reprezentat temei pentru neregula constatată, aşa cum în mod eronat a reţinut beneficiarul, iar, întrucât un proiect reprezintă o sumă de activităţi, într-un timp dat şi cu resurse limitate, în vederea atingerii unor obiective şi a obţinerii unui impact scontat, solicitarea recurentului de a considera îndeplinite obiectivele proiectului când doar o parte din aplicaţiile dezvoltate sunt utilizate, iar migrarea datelor este incompletă, ar fi, în opinia intimatului, lipsită de orice temei, cu atât mai mult cu cât în justificarea cererii sale de finanţare s-a argumentat necesitatea tuturor aplicaţiilor ce urmau a fi dezvoltate.
În acest sens, intimatul a arătat că un proiect este considerat nefuncţional în situaţia în care fie nu este complet, fie este complet, dar nu este utilizat. Un proiect este în folosinţă dacă este operat potrivit scopului său, astfel încât, ceea ce recurentul ar susţine prin criticile sale referitoare la migrarea datelor, la implementarea aplicaţiilor informatice şi la interoperabilitatea limitată nu ar fi de natură a demonstra că proiectul în cauză poate fi considerat a fi unul funcţional, întrucât nu toate componentele sale sunt în uz şi nu se poate vorbi de o atingere a obiectivelor proiectului, astfel cum acestea au fost asumate prin contractul de finanţare, motiv pentru care, şi sub acest aspect, recursul ar fi nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 27 noiembrie 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 30 mai 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia instanţei de recurs asupra căii de atac formulate
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Galaţi este fondat, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, examinând memoriul de recurs depus în cauză, Înalta Curte observă că, prin acesta, recurenta - reclamantă nu a formulat critici care să vizeze soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei tardivităţii cererii adiţionale şi de respingere a acesteia ca tardiv formulată, astfel încât o atare soluţie a intrat în puterea lucrului judecat, urmând a fi menţinută de către instanţa de control judiciar.
Examinând, în continuare, criticile subsumate de recurentă cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., Înalta Curte le găseşte fondate, câtă vreme, din analiza considerentelor sentinţei recurate nu rezultă că instanţa de fond şi-ar fi îndeplinit obligaţiile reglementate de art. 22 alin. (2) prima teză şi alin. (6) C. proc. civ. şi nici pe cea reglementată de art. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Înalta Curte subliniază că judecătorului căii de atac îi revine sarcina să verifice raţionamentul judecătorului fondului, căruia îi incumbă să soluţioneze procesul în primă instanţă, iar, pentru exercitarea controlului judiciar, premisele raţionamentului trebuie să fie accesibile din lectura hotărârii, prin prisma expunerii situaţiei de fapt şi a probelor concrete care o susţin, respectiv prin prisma analizei în drept corespunzătoare situaţiei factuale stabilite.
Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Galaţi a învestit instanţa de contencios administrativ cu verificarea legalităţii Deciziei nr. 50895/21.05.2021 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 25.03.2021, emise de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, prin care a fost stabilit în sarcina recurentei - reclamante un debit în valoare de 4.705.060,79 lei‚ urmare verificărilor efectuate cu privire la Proiectul "E-GALAŢI SERVICII PUBLICE PENTRU CETĂŢENI", cod SMIS 48400.
În justificarea acţiunii în contencios administrativ formulate, reclamanta a evocat, în principal, drept aspecte de nelegalitate a actelor atacate, următoarele chestiuni:
- Procesul-verbal nr. x din 25.03.2021 ar fi fost emis cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în condiţiile în care echipa de control nu ar fi efectuat o verificare proprie a aspectelor sesizate prin raportul emis de OLAF; în acest sens reclamanta a evocat, drept critică principală, inclusiv faptul că decizia pârâtului a fost emisă pe baza unor constatări din perioada 2017-2018, ce nu au aparţinut autorităţii competente în gestionarea fondurilor europene, când proiectul era încă în perioada de durabilitate, fără a se ţine cont de informaţiile actualizate;
- titlul de creanţă reprezentat de Procesul-verbal nr. x din 25.03.2021 ar fi fost emis cu încălcarea contractului de finanţare, în condiţiile în care, în opinia reclamantei, în cuprinsul Procesului-verbal, echipa de control nu ar fi înţeles să arate care dintre obiectivele stabilite prin cererea de finanţare nu au fost atinse;
- întreaga finanţare ar fi fost retrasă în mod nelegal şi netemeinic, echipa de control nerespectându-şi obligaţia de a face aplicabilitatea principiului proporţionalităţii, statuat de prevederile O.U.G. nr. 66/2011
- contractul de finanţare ar fi fost respectat, implementarea proiectului fiind realizată cu îndeplinirea obiectivului stabilit prin cererea de finanţare.
Prin sentinţa ce formează obiectul recursului, instanţa de fond a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantă, reţinând, dintr-o primă perspectivă, că raportul de inspecţie emis de OLAF are aceeaşi valoare probatorie ca şi actele redactate de inspectorii naţionali, că recomandările cuprinse în acesta trebuie, în mod obligatoriu, să fie implementate şi că, pe baza recomandărilor cuprinse în raport, Autoritatea de Management a procedat la efectuarea verificării documentare a proiectului cod SMIS 48400, constatând la rândul său încălcarea prevederilor contractului de finanţare.
Cu toate acestea, în considerentele hotărârii atacate nu pot fi decelate elemente care să conducă spre concluzia că prima instanţă ar fi examinat, în mod concret şi argumentele reclamantei ce vizau faptul că la baza constatărilor autorităţii de management ar fi stat constatări din perioada 2017-2018, când proiectul era încă în perioada de durabilitate, iar nu informaţiile actualizate, cu atât mai mult cu cât Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x a fost emis la data de 25.03.2021.
De asemenea, Înalta Curte observă că nici în planul analizei realizate de prima instanţă asupra modului de implementare a proiectului din perspectiva obiectivului stabilit prin cererea de finanţare, nu rezultă, din cuprinsul sentinţei recurate, dacă prima instanţă a valorificat doar aspecte de fapt ce se circumscriu exclusiv verificărilor realizate în perioada 2017-2018 de către structuri interne şi externe cu atribuţii în acest sens (OIPSI, DG REGIO şi OLAF) sau şi informaţii şi documentele ulterioare acestui moment cu relevanţă în identificarea gradului de implementare a proiectului (administrate drept probe în dosarul cauzei).
Existenţa unui raport OLAF nu exonerează autorităţile române de obligaţia de a verifica efectiv modul de implementare a proiectului, luând în considerare situaţia reală din perioada derulării controlului, cu respectarea exigenţelor unei bune administrări, în condiţiile în care, consacrând admisibilitatea, ca probă în faţa autorităţilor şi instanţelor naţionale, a constatărilor OLAF, Regulamentul (CE) nr. 883/2013 nu le conferă un caracter absolut, de neînlăturat; dimpotrivă, conform tezei finale a art. 11 alin. (2) din Regulament, acestea sunt supuse aceloraşi reguli de apreciere ca şi cele aplicabile rapoartelor administrative redactate de inspectorii autorităţilor naţionale, având aceeaşi valoare probatorie.
În acest context, Înalta Curte consideră că, în cauza pendinte, situaţia de fapt nu a fost integral lămurită de către prima instanţă, în sensul art. 22 alin. (2) prima teză C. proc. civ.
Totodată, se constată că, prin cererea de chemare în judecată, recurenta - reclamantă a evocat, drept argument principal, şi faptul că, prin măsura de retragere a întregii finanţări, echipa de control nu şi-ar fi respectat obligaţia de a aplica principiul proporţionalităţii, statuat de prevederile O.U.G. nr. 66/2011. Or, examinând considerentele sentinţei recurate, instanţa de control judiciar observă că nu pot fi identificate verificări ale situaţiei de fapt pe care prima instanţă să le fi realizat din perspectiva unui atare argument principal de nelegalitate evocat de reclamantă.
În concluzie, în cauză, nu rezultă efectuarea de către instanţa de fond a unei analize efective cu privire la toate argumentele principale de nelegalitate a actelor administrative atacate, astfel cum au fost acestea evocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, iar, în acest context, instanţa de recurs nu se poate pronunţa în concret asupra incidenţei motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în partea sa substanţială evocată de recurenta - reclamantă, cauza nefiind lămurită din perspectiva a tot ceea ce s-a cerut (în sensul art. 22 alin. (6) C. proc. civ.).
Aspectele învederate în paragrafele anterioare configurează şi incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În acest sens se reţine, dintr-o primă perspectivă, că, în considerentele sentinţei recurate, deşi prima instanţă a apreciat că autoritatea pârâtă a respectat deplin procedura de emitere a Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, procedând la efectuarea verificării documentare a proiectului, aceasta nu a prezentat raţionamentul logico - juridic ce a stat la baza acestei concluzii, nearătând în ce anume ar fi constat această verificare şi de ce o atare verificare documentară ar fi fost suficientă. Totodată, instanţa de fond nu a răspuns nici argumentelor reclamantei ce vizau faptul că, în opinia acesteia, nelegalitatea actelor atacate ar fi fost generată şi de lipsa unei cercetări, de către organele de control, a gradului de implementare a proiectului la faţa locului. De asemenea, se reţine că prima instanţă nu a argumentat care au fost considerentele pentru care materialul probator evocat de reclamantă nu a fost valorificat în demersul de adoptare a soluţiei pronunţate.
Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde:/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
Înalta Curte reaminteşte că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă împrejurările de fapt dar şi motivele de drept care au format convingerea instanţei, astfel încât referirea generică la susţinerile părţilor ori la probele administrate, nu este suficientă pentru a satisface standardele normei în discuţie, a cărei încălcare atrage desfiinţarea hotărârii, întrucât aceasta constituie, în realitate, o lipsă a motivării.
De asemenea, nici motivarea sumară a hotărârii nu corespunde exigenţelor textului enunţat, pentru că lipsa de consistenţă a acesteia face imposibilă realizarea controlului judiciar, considerentele hotărârii judecătoreşti trebuind să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare, concise, lipsite de contradicţii, bazate pe incontestabilitate, coroborate între ele şi menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere şi a exclude arbitrariul.
În fine, Înalta Curte reţine că respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din C. proc. civ., art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, dreptul la un proces echitabil constituie o componentă a principiului preeminenţei dreptului într-o societate democratică, nefiind suficient ca legea să recunoască persoanelor drepturi substanţiale în măsura în care acestea nu sunt însoţite de garanţii fundamentale de ordin procedural, de natură a le pune în valoare.
În acest sens, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).
Or, în cauza pendinte, instanţa de fond nu a respectat aceste repere, modalitatea de abordare a motivării sentinţei recurate echivalând cu necercetarea fondului cauzei, de natură a conduce la pronunţarea unei hotărâri lacunare sub aspectul motivelor pe care se sprijină, ceea ce impune, de asemenea, trimiterea cauzei spre rejudecare.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că sunt fondate argumentele subsumate de recurenta - reclamante motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă, cu ocazia rejudecării cauzei.
Faţă de toate aceste considerente, cum potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond. Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă. (…)" [s.n.], în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială, va casa sentinţa civilă nr. 2086 din 9 noiembrie 2022 şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează să analizeze acţiunea reclamantei în raport de obiectul cererii, de motivele invocate în termen şi de temeiurile legale exhibate, conform aspectelor învederate în cuprinsul prezentei hotărâri, precum şi să examineze susţinerile părţilor şi probele administrate în cauză, în vederea asigurării accesului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Galaţi împotriva sentinţei nr. 2086 din 9 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Menţine sentinţa în privinţa soluţiei de admitere a excepţiei tardivităţii cererii adiţionale şi de respingere a acesteia ca tardiv formulată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 30 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.