Şedinţa publică din data de 4 iunie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 11 august 2023 sub nr. x/2023 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, petenta Comuna Diosig a solicitat admiterea plângerii formulate, anularea Decizia nr. 1745/C8/1796/1798 din 27.07.2023, C.N.S.C. contestate, în sensul respingerii ca netemeinica şi nelegală a contestaţiei formulate de către S.C. A. S.R.L. şi menţinerea ca temeinic şi legal a rezultatului procedurii nr. 13626/23.06.2023 şi pe cale de consecinţă, anularea inclusiv a obligaţiei petentei de a proceda la continuarea procedurii de atribuire.
Prin Decizia nr. 1745/C8/1796/1798 din 27.07.2023, C.N.S.C. a luat act de renunţarea la contestaţia formulată de B. S.R.L., în contradictoriu cu autoritatea contractantă COMUNA DIOSIG (PRIMĂRIA COMUNEI DIOSIG). A admis contestaţia formulată de A. S.R.L. în contradictoriu cu autoritatea contractantă COMUNA DIOSIG (PRIMĂRIA COMUNEI DIOSIG), a anulat Raportul procedurii nr. x/23.06.2023 şi actele subsecvente, respectiv adresele de comunicare a rezultatului procedurii şi a dispus continuarea procedurii de atribuire cu respectarea celor consemnate în considerente, a prevederilor legale şi a documentaţiei de atribuire, în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la comunicarea prezentei.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin decizia nr. 436/CA/2023 din 2 octombrie 2023, Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal în temeiul art. 406 C. proc. civ., a luat act de renunţarea petentei Comuna Diosig, la judecata plângerii formulate împotriva Deciziei Consiliului National de Soluţionare a Contestaţiilor nr. 1745/C8/1796/1798/27.07.2023, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L., şi a obligat petenta să achite intimatei suma de 2500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
3. Cererea de recurs
Împotriva deciziei nr. 436/CA/2023 din 2 octombrie 2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs petenta Comuna Diosig.
În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că hotărârea este netemeinică, cu privire strict la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată din următoarele considerente:
Menţionează că, într-adevăr renunţarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, însă textul alin. (3) al art. 406 C. proc. civ. arată că în acest caz instanţa îl va obliga la cheltuielile de judecată doar că este evident că acestea pot fi luate în calcul prin raportarea angajării lor la până la momentul renunţării la judecată.
Or, întâmpinarea a fost formulată de către reprezentantul pârâtei la data de 16.08.2023, renunţarea la judecată a fost depusă la data de 17.08.2023 iar delegaţia avocaţială depusă doar la 04.09.2023 dovedeşte angajarea sa doar la data de 24.08.2023. Adică ulterior renunţării la judecată.
Câtă vreme întâmpinarea a fost formulată fără implicarea avocatului care urma să fie angajat doar la o săptămână după depunerea cererii de renunţare la judecată, consideră că nu se poate justifica recuperarea unor cheltuieli de judecată care au fost angajate, cunoscându-se faptul că nu va mai avea loc o judecată. De altfel, activitatea avocatului în acest dosar s-a limitat la solicitarea de a se lua act de renunţarea la judecată.
O interpretare contrară a alin. (3) al art. 406 C. proc. civ. ar presupune recunoaşterea unui abuz de drept.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, intimatul S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că, având în vedere manifestarea de voinţă expresă a părţii reclamante, din data de 18 septembrie 2023, anterior primului termen de judecată ce a avut loc la data de 4 septembrie 2023, dată fiind lipsa de opoziţie a părţii pârâte, în raport de dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., instanţa de fond a luat act de renunţarea reclamantei la judecată şi a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dovezilor existente la dosar. S-a reţinut că renunţarea la judecată a avut loc după comunicarea acţiunii către intimată, înainte cu o zi de momentul la care aceasta a depus întâmpinare, fiind angajate astfel cheltuieli de judecată.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond este consecinţa firească a aplicării art. 406 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia, "dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut".
Înalta Curte costată că petenta a renunţat la judecată după comunicarea cererii introductive, astfel că devin active dispoziţiile art. 406 alin. (3) din C. proc. civ., recurenta în mod corect fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Este nefondată critica prin care se susţine că întâmpinarea a fost formulată de intimată, fără implicarea avocatului, care urma să fie angajat doar la o săptămână după depunerea cererii de renunţare la judecată, l dosarul cauzei neexistând dovezi care să susţină aceste afirmaţii.
Consecvent se apreciază că afirmaţiile recurentei sunt simple supoziţii ale acestei părţi de vreme ce nu au fost prezentate minime indicii care să justifice o asemenea critică.
În ce priveşte susţinerea că apărătorul intimatului a solicitat doar a se lua act de cererea de renunţare, aceasta va fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât din cuprinsul dosarului de fond, respectiv încheierile de amânare a judecării cauzei din datele de 04 septembrie 2023, 18 septembrie 2023 şi 2 octombrie 2023 rezultă o altă situaţie de fapt.
Va fi înlăturată şi susţinerea vizând existenţa unui abuz de drept în ipoteza în care nu se dă interpretarea solicită de către recurentă dispoziţiilor alin. (3) al art. 406 C. proc. civ., întrucât demersul iniţiat de intimat nu se încadrează în prevederile art. 15 C. civ.. Recurenta nu a dovedit că scopul solicitării cheltuielilor de judecată de către societatea intimată a fost de "a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe".
Instanţa de recurs constată că din împuternicirea avocaţială depusă la dosarul de fond rezultă că a fost semnată la data de 24.08.2023, că pentru cheltuielile de judecată solicitate au fost prezentate documente justificative, iar onorariul avocatului este proporţional atât cu complexitatea cauzei (dosarul primind mai multe termene de judecată la care apărătorul intimatului a fost prezent), cât şi cu munca acestuia, care nu presupune numai prezenţa fizică la termenele de judecată acordate în cauză.
În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor aplicabile cauzei.
Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta Comuna Diosig împotriva deciziei nr. 436/CA/2023 din 2 octombrie 2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 4 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.