Şedinţa publică din data de 4 iunie 2024
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată la 20 noiembrie 2023 în cadrul dosarului de recurs nr. x/2023, pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de Contencios consemnată prin încheierea de şedinţă din data de 17 noiembrie 2023 şi intimaţii-reclamanţi au formulat o cerere de recuzare a domnilor judecători A., B. şi C., membri ai completului de judecată R3CAF, raportat la refuzul instanţei de a aplica prevederile art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013 care statuează că cererea de intervenţie se timbrează, precum şi la refuzul instanţei de a cita părţile care doresc să intervină în proces, amputându-le astfel dreptul de a participa la un proces echitabil, garanţii minimale care nu pot fi supuse discuţiei, în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 raportat la art. 44 C. proc. civ.
De asemenea, prin cererea depusă la data de 20 noiembrie 2023, intimaţii-reclamanţi au formulat cerere de recuzare a domnilor judecători A., B. şi C., membri ai completului de judecată R3CAF, din cadrul Curţii de Apel Oradea care au fost învestiţi cu soluţionarea recursului declarat de către recurenţii Primarul Municipiului Satu Mare şi D.., împotriva sentinţei civile nr. 304/23 august 2023 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2023, prin care s-a dispus suspendarea executării a trei autorizaţii de construire în baza cărora se edificau trei blocuri de locuinţe, având în vedere că imparţialitatea domniilor lor este vădit ştirbită, ceea ce rezultă din nesocotirea unor norme procedurale elementare care au avut ca scop admiterea recursului. Ca atare, solicită ca prin încheierea pe care se va pronunţa, în temeiul prevederilor art. 51 alin. (5) C. proc. civ., să dispună admiterea cererii de recuzare. Se solicită ca, în temeiul prevederilor art. 51 alin. (6) C. proc. civ., ca niciunul dintre actele îndeplinite de către domnii judecători recuzaţi să nu fie păstrate şi, în temeiul prevederilor art. 51 alin. (1) C. proc. civ., să oblige completul de judecată învestit cu soluţionarea cererii de recurs să asculte intimaţii la momentul soluţionării cererii de recuzare.
Prin încheierea pronunţată la 22 noiembrie 2023, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a domnilor judecători A., B. şi C., membri ai completului de judecată R3CAF, formulată de intimaţii-reclamanţi E., F., G. Şi H., I., J., K. Şi L. Şi K., M., N., O., Şi P., Q., R., S., T., U. şi V., cu privire la soluţionarea recursului care face obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Oradea.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei încheieri, reclamanţii E., G., K., O., S., I., M., Q., U., H., L., P., T., F., J., N., R. şi V. au formulat recurs şi invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea cererii de recuzare.
În susţinerea recursului reclamanţii au prezentat amplu istoricul speţei, modul de derulare a sedinţelor de judecată, prezentând opinii doctrinare şi diferite texte legale apreciate ca fiind incidente cauzei, a reiterat argumentele prezentate în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă, fără a aduce efectiv critici încheierii atacate, menţionând suplimentar următoarele aspecte.
Încheierea atacată este profund nelegală, motivarea acesteia conţinând o vădită confuzie între dispoziţiile judiciare adoptate de completul de judecată care, afirmative, nu pot fi cenzurate şi dispoziţiile procedurale imperative încălcate de completul de judecată a cărui recuzare am cerut-o, cu bună ştiinţă şi cu motivări care vin să contrazică însăşi esenţa unui proces Civil, adică dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, oralitatea, contradictorialitatea.
Se arată că, în condiţiile în care instanţa de recurs a încălcat vădit prevederile legale procedurale imperative indicate şi a negat, practic, dreptul intervenienţilor de a participa în proces şi la procedurile pe care aceasta le implică, este lipsit de orice echivoc că se află în faţa unei instanţe de judecată lipsite de imparţialitate. Motivele care au condus la un asemenea derapaj nu le sunt cunoscute şi nu este de competenţa reclamanţilor nici să le investigheze. Însă, ceea ce îşi permit să susţină este că în mod cu totul de neînţeles instanţa de recurs nu a vrut nici să lectureze cererea de intervenţie accesorie care a fost depusă, nici să dispună citarea intervenienţilor, în scopul ascultării lor şi nici să stabilească taxa judiciara de timbru datorată de către aceştia, ignorând cu intenţie stabilire taxei judiciare de timbru prevăzute de lege în sarcina lor (n.red. chestiune care ar fi determinat amânarea cauzei), în condiţiile în care nici măcar nu avea cunoştinţă de conţinutul cererii de intervenţie accesorii depuse la dosarul cauzei.
În finalul au arătat că în cauză s-a produs o încălcare flagrantă a regulilor procedurale, încălcare care a profitat, în mod exclusiv, pârâţilor, conduită ce nu se încadrează în "dispoziţiile judiciare ale completului de judecată" - astfel cum, în mod gresit - s-a reţinut în motivarea încheierii atacate, ci ţine de respectarea regulilor procedurale cu caracter imperativ, precum si de respectarea drepturilor unor persoane care doresc să intervină în sprijinul apărărilor reclamanţilor în etapa recursului.
3. Apărările formulate
Intimat-pârâtă D. S.R.L., a depus întâmpinare, prin care a solicitat în principal constatarea nulităţii căii de atac, întrucât nu sunt aduse critici încheierii recurate, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Preliminar, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata-pârâtă D. S.R.L., Înalta Curte reţine că este neîntemeiată şi urmează să o respingă ca atare, având în vedere că recursul este declarat cu respectarea termenului prevăzut de lege.
Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.
Instanţa de control judiciar constată că recursul promovat de către reclamanţii E., G., K., O., S., I., M., Q., U., H., L., P., T., F., J., N., R. şi V. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Din lecturarea susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, rezultă că aceştia nu au invocat nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ. şi nu a evidenţiat niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra dispoziţia legală menţionată.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).
Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Recurenţii-reclamanţi, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-au limitat la a aduce în discuţie argumentele prezentate în faţa instanţei de fond în cuprinsul acţiunii, solicitând admiterea cererii de recuzare.
Criticile de nelegalitate presupun, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.
Or, instanţa a expus considerentele pentru care a apreciat că cererea este nefondată. Curtea de apel Oradea a menţionat că "dispoziţiile judiciare ale completului de judecată nu pot fi cenzurate în cadrul procesual al instituţiei recuzării, (...), faptul că părţile sunt nemulţumite de măsurile judiciare dispuse nu îndreptăţeşte instanţa care soluţionează cererea de recuzare să prezume existenţa unui interes, în accepţiunea art. 42 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., al judecătorilor desemnaţi să soluţioneze un litigiu, cu privire la pricina pe care o judecă", fiind necesar ca existenţa interesului judecătorului, la care face referire textul legal, să fie probat, nefiind prezumat de lege. Totodată "că simplul fapt al adoptării unor dispoziţii judiciare de către magistraţii judecători învestiţi cu soluţionarea litigiului, nu poate genera, per se, o situaţie de incompatibilitate cu privire la judecătorii desemnaţi în mod aleatoriu să soluţioneze litigiul, în accepţiunea art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. Pe de altă parte, modalitatea de conducere a şedinţei de judecată este un atribut legal al magistratului judecător care prezidează şedinţa de judecată, conform art. 217 C. proc. civ., acesta putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii, a bunei-cuviinţe, respectiv a solemnităţii şedinţei de judecată." Astfel că, având în vedere că "intimaţii-reclamanţi nu au indicat alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor recuzaţi şi nici instanţa nu a identificat alte elemente care să pună sub semnul îndoielii imparţialitatea domnilor judecători, se va reţine că nu se poate presupune în mod legitim, din motivarea cererii de recuzare sau din actele dosarului, că judecătorii recuzaţi ar fi lipsiţi de obiectivitate, pentru a fi incident art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.."
În cauză, recurenţii-reclamanţi nu a combătut în niciun fel cele reţinute de instanţă, susţinând doar că:
"Încheierea atacată este profund nelegală, motivarea acesteia conţinând o vădită confuzie între dispoziţiile judiciare adoptate de completul de judecată care, afirmative, nu pot fi cenzurate şi dispoziţiile procedurale imperative încălcate de completul de judecată a cărui recuzare am cerut-o, cu bună ştiinţă şi cu motivări care vin să contrazică însăşi esenţa unui proces Civil, adică dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, oralitatea, contradictorialitatea.", "nu mică ne-a fost mirarea când, dintr-o nejustificată şi totodată grabă, completul a stabilit" ... "că nu se impunea audierea intervenientului", "o astfel de grosolănie procedurală şi încălcare flagrantă a prevederilor legale nu am mai întâlnit până în prezent şi nu înţelegem ce a determinat instanţa de recurs să procedeze astfel", "instanţa de recurs a încălcat vădit prevederile legale procedurale imperative indicate şi a negat practic dreptul intervenienţilor de a participa la proces şi la procedurile pe care aceasta le implică, este lipsit de echivoc că ne aflăm în faţa unei instanţe de judecată lipsite de imparţialitate", etc.
Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, şi nu de a reanaliza situaţia de fapt şi a reaprecia probele.
O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ. şi nu permite exercitarea controlului de legalitate a hotărârii recurate, astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a respinge excepţia tardivităţii şi va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii recursului.
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanţii E., G., K., O., S., I., M., Q., U., H., L., P., T., F., J., N., R. şi V. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 4 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.