Şedinţa publică din data de 5 iunie 2024
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Contestaţia judiciară
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2024, la data de 25 ianuarie 2024, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea parţială a art. 1 şi art. 3 din Hotărârea nr. 1492 din 28 noiembrie 2023 a CSM, secţia pentru procurori, în ceea ce priveşte validarea rezultatelor concursului pentru numirea în funcţia de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi numirea în această funcţie conform anexei 2, anularea tuturor actelor administrative subsecvente celor atacate, precum şi obligarea intimatului la reluarea procedurii concursului pentru numirea în funcţia de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
2. Apărările formulate în cauză
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes a contestatoarei în susţinerea contestaţie formulate, iar pe fondul cererii, a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, faţă de împrejurarea că hotărârea atacată este temeinică şi legală.
Cu privire la excepţia lipsei de interes, intimatul a arătat că reclamanta nu justifică un interes în promovarea acţiunii, având în vedere faptul că, aşa cum aceasta precizează în cerere, prin Decretul Preşedintelui României nr. 1715/28.11.2023, a fost eliberată din funcţie prin pensionare, iar o eventuală anulare a actului administrativ contestat nu i-ar mai aduce niciun folos practic. Astfel, o consecinţă a anulării art. 1 şi art. 3 din Hotărârea nr. 1492/28.11.2023 emisă de secţia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce priveşte validarea rezultatelor concursului pentru funcţia de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi numirea domnului procuror B. în această funcţie, o reprezintă reluarea procedurii de concurs pentru toţi candidaţii care au optat pentru funcţia de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, însă, reclamanta nu mai poate susţine concursul deoarece nu mai deţine funcţia de procuror, fiind eliberată din funcţie prin pensionare.
Referitor la posibilitatea invocată de reclamantă de a se reîncadra în funcţia de procuror conform art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a învederat intimatul că nici din această perspectivă nu se justifică interesul în formularea acţiunii, întrucât reîncadrarea în funcţia de procuror a foştilor procurori eliberaţi din funcţie prin pensionare, este doar o vocaţie, iar nu un drept recunoscut acestora. Totodată, a menţionat faptul că aceasta reprezintă o procedură distinctă de ocupare a locurilor vacante la instanţe şi parchete care nu pot funcţiona din cauza numărului mare de posturi vacante şi a volumului mare de activitate ori din alte cauze obiective, iar reîncadrarea contestatoarei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava prezintă un grad scăzut de probabilitate, întrucât, pe de o parte, nu este declanşată nicio procedură de reîncadrare a foştilor procurori în prezent, iar, pe de altă parte, nu este certă existenţa locurilor vacante la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava disponibile pentru o eventuală procedură prevăzută de art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022.
3. Alte aspecte procesuale
În raport de dispoziţiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, intimatul a depus la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii celor două hotărâri contestate în cauză.
Contestatoarea A. a depus note de şedinţă, prin care a răspuns apărărilor formulate de intimatul Consiliului Superior al Magistraturii, atât în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, cât şi celor care au vizat fondul contestaţiei, susţinând că acestea sunt nefondate.
Relativ la excepţia lipsei de interes, a susţinut că este neîntemeiată, în raport de dispoziţiile art. 1 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în materia contenciosului subiectiv care presupun vătămarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat, interesul, condiţie generală de exercitare a acţiunii civile, constituie situaţia premisă pentru sesizarea instanţei de judecată în considerarea faptului că, potrivit Legii contenciosului administrativ, poate acţiona în instanţă persoana vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act emis de o autoritate publică.
Faţă de faptul că prin cererea introductivă a invocat vătămarea dreptului/vocaţiei sale de a ocupa o funcţie de conducere în urma unei evaluări transparent, obiectiv şi imparţiale, afirmarea acestei vătămări este suficientă pentru a justifica interesul său în promovarea acţiunii, iar existenţa sau inexistenţa vătămării invocate constituie o chestiune de fond, neputând fi circumscrisă unei excepţii procesuale peremptorii.
Împrejurarea că situaţia sa profesională s-a modificat de la data la care au fost validate rezultatele concursului şi până la data promovării nu este de natură să justifice susţinerile pârâtului privind lipsa interesului deoarece, astfel cum s-a statuat în doctrina juridică, "faptul că interesul a trecut nu trebuie confundat cu faptul că a trecut situaţia de fapt sau de drept generatoare a litigiului", iar "o împrejurare de fapt sau de drept trecută poate face să subziste un interes actual de a acţiona" (M. Tăbârcă - Drept procesual civil, ediţia a III-a, vol. I, pag. 222).
Pe de altă parte, nici din perspectiva finalităţii demersului judiciar dedus judecăţii a opinat că nu sunt întemeiate susţinerile pârâtului, întrucât dreptul său de a fi reîncadrată în funcţia de procuror este consacrat expres de dispoziţiile art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 şi este ocrotit de lege pe o perioadă de trei ani, perioadă în care, conform acestei reglementări, poate fi reîncadrată pe orice funcţie de execuţie vacantă atât la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava (la care funcţiona la data pensionării), cât şi la oricare din cele 12 unităţi de parchet arondate.
Deşi pârâtul pretinde că nu ar există nicio certitudine în privinţa locurilor vacante disponibile în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi nici în privinţa declanşării unei proceduri de reîncadrare a procurilor pensionaţi, situaţia posturilor vacante de procurori întocmită şi afişată lunar de CSM pe site-ul instituţiei relevă fără putinţă de tăgadă faptul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi unităţile arondate se confruntă cu o gravă lipsă de personal, situându-se, în ultimii doi ani, pe locurile 2-3 la nivel naţional în ceea ce priveşte deficitul de personal şi funcţionând cu un grad de ocupare a posturilor cu puţin peste 50%, aşa încât posibilitatea reîncadrării sale în funcţia de procuror nu este una iluzorie, ci una reală, justificată de un context factual confirmat chiar prin acte ce emană de la instituţia pârâtă.
În continuare, în ipoteza reîncadrării sale pe o funcţie de execuţie la oricare din unităţile arondate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a arătat că are dreptul de a candida pentru ocuparea funcţiei de Procuror General al acestui parchet deoarece îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 151 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2022 (respectiv are gradul profesional de procuror de curte de apel, cu o vechime mai mare de 10 ani în funcţia de procuror), cu precizarea că dispoziţiile art. 151 alin. (3) (care impun condiţia funcţionării cel puţin un an la instanţa la care este vacantă funcţia de conducere) sunt aplicabile doar judecătorilor, nu şi procurorilor. Totodată, a învederat că este lipsită de relevanţă împrejurarea că în prezent funcţia pentru care a candidat este ocupată deoarece, pe de o parte, ocuparea funcţiei s-a realizat în temeiul hotărârii contestate în cauza de faţă, a cărei anulare se impune reluarea procedurii de concurs, iar, pe de altă parte, această funcţie poate fi vacantată şi în oricare din modalităţile prevăzute de art. 201 din Legea nr. 303/2022 (demisie, pensionare, transfer etc.).
5. Procedura de soluţionare a contestaţiei
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 194-200 coroborat cu art. 201 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 201 alin. (3) - (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 5 iunie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi de temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise şi, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut cauza spre soluţionare, cu prioritate, asupra excepţiei lipsei de interes invocate prin întâmpinare de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei
Examinând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că este întemeiată, sens în care urmează a o admite, pentru considerentele ce se vor succede în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce reprezintă legea generală în raport cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes".
Interesul trebuie să fie, în conformitate cu prevederile art. 33 C. proc. civ. "determinat, legitim, personal, născut şi actual" şi reprezintă folosul practic, imediat şi direct, urmărit de partea care declanşează procedura judiciară. Această condiţie trebuie să existe nu numai la momentul promovării unei acţiuni în justiţie, ci şi pe tot parcursul soluţionării ei, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac.
Acţiunea în contencios administrativ, categorie căreia i se circumscrie şi contestaţia de faţă formulată în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.
Pornind de la aceste consideraţii teoretice, Înalta Curte reţine că în speţă, obiectul contestaţiei îl reprezintă anularea parţială a art. 1 şi art. 3 din Hotărârea nr. 1492/28 noiembrie 2023 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce priveşte validarea rezultatelor concursului pentru numirea în funcţia de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, organizat în perioada august - noiembrie 2023, şi numirea în această funcţie conform anexei 2, începând cu data de 01 ianuarie 2024, precum şi obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la reluarea procedurii concursului pentru numirea în funcţia de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Totodată, Înalta Curte are în vedere faptul că la acest concurs, pentru postul de procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a înscris şi contestatoarea A., care, în urma susţinerii probelor de concurs, a obţinut nota 7,82 la proiectul de management şi 9,20 la proba scrisă, clasându-se pe locul 2, precum şi că, prin Decretul Preşedintelui României nr. 1715/28.11.2023, contestatoarea A. a fost eliberată din funcţie ca urmare a pensionării.
Or, în condiţiile în care demersul judiciar al contestatoarei vizează anularea parţială a art. 1 şi art. 3 din Hotărârea nr. 1492/28 noiembrie 2023 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi reluarea procedurii de concurs pentru toţi canditaţii care au optat pentru funcţia de procuror general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Înalta Curte constată că, la acest moment, aceasta nu justifică un interes în susţinerea cererii, scopul demersului său judiciar nemaiputând fi atins, ca urmare a eliberării sale din funcţia de procuror prin pensionare.
Mai exact, soluţionarea pe fond a cererii nu este de natură a aduce un beneficiu concret contestatoarei întrucât, şi în ipoteza în care soluţia instanţei ar fi favorabilă, participarea sa la un nou concurs pentru funcţia de procuror general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nu ar mai fi posibilă, în condiţiile în care nu mai deţine funcţia de procuror, aceasta fiind o condiţie premisă pentru a participa la concurs.
Cu privire la susţinerea contestatoarei referitoare la faptul că a invocat vătămarea dreptului/vocaţiei sale de a ocupa o funcţie de conducere în urma unei evaluări transparente, obiective şi imparţiale, iar afirmarea acestei vătămări este suficientă pentru a justifica interesul său în promovarea acţiunii, Înalta Curte are în vedere că în materia contenciosului administrativ invocarea unei vătămări ce decurge dintr-un act administrativ nu exclude îndeplinirea condiţiilor generale ale acţiunii civile, printre care şi cea a interesului, fiind nevoie ca demersul judiciar să aibe ca efect obţinerea unui folos practic pentru reclamant, iar vătămarea nu trebuie să fie ipotetică, ci să decurgă efectiv din modalitatea de aplicare a actelor administrative a căror anulare se solicită.
Contestatoarea a mai susţinut prin contestaţia formulată că, în măsura în care s-ar anula concursul pentru ocuparea funcţiei de conducere în discuţie, are posibilitate de a se reîncadra şi de a participa la un eventual nou concurs organizat pentru ocuparea aceleaşi funcţii, împrejurare care este de natură să justifice interesul său legitim în promovarea contestaţiei chiar şi în ipoteza pensionării.
Ulterior, prin notele scrise, a arătat că dreptul său de a fi reîncadrată în funcţia de procuror este consacrat expres de dispoziţiile art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 şi este ocrotit de lege pe o perioadă de trei ani, perioadă în care poate fi reîncadrată pe orice funcţie de execuţie vacantă atât la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava (la care funcţiona la momentul pensionării), cât şi la oricare din cele 12 unităţi de parchet arondate.
Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că reîncadrarea în funcţia de procuror reprezintă o modalitate excepţională de ocupare a posturilor vacante din sistem, care poate fi justificată la parchetele la care nu există posibilitatea reală de ocupare a acestora prin alte modalităţi de ocupare şi care, totodată, implică o analiză de oportunitate din partea Consiliului Superior al Magistraturii, candidaţii neavând un drept de a fi numiţi în funcţie, ci doar o vocaţie care se exercită în condiţiile stabilite de legiuitor.
Temeiul legal al soluţiei pronunţate
În consecinţă, pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că nu s-a justificat existenţa unui interes pentru formularea contestaţiei, urmează a admite excepţia lipsei de interes şi a respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1492 din 28 noiembrie 2023 pronunţate de secţia pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca rămasă fără interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei de interes invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.
Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1492 din 28 noiembrie 2023 pronunţate de secţia pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca rămasă fără interes.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 5 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.