Şedinţa publică din data de 5 iunie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
La data de 31.07.2020 reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Dobrosloveni prin Primar a chemat în judecată pârâtele Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea/revocarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat în data de 06.05.2020, a sumelor şi măsurilor stabilite prin acesta şi, pe cale de consecinţă, anularea/revocarea tuturor înscrisurilor ce au legătură cu Procesul-verbal contestat, privitor la proiectul "Sistem de alimentare cu apă şi canalizare în comuna Dobrosloveni, jud. Olt", contract x/08.09.2016.
Prin sentinţa nr. 207 din 9 octombrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 564 din 16 aprilie 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova şi constadând ivit conflictul negativ de competenţă a suspendat soluţionarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Prin decizia nr. 3427 din data de 9 iunie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1949 din 28 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
S-a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Dobrosloveni, în contradictoriu cu pârâţii Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Hotărârea instanţei de fond a fost criticată pentru încălcarea regulilor de procedură, respectiv a dispoziţiilor art. 204 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 22 din C. proc. civ., în sensul că în mod greşit s-a apreciat că ar fi operat o modificare a acţiunii sub aspectul obiectului cauzei, care s-ar fi produs după primul termen de judecată.
S-a arătat, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea/revocarea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 06.05.2020, a sumelor şi măsurilor stabilite prin acesta şi, pe cale de consecinţă, anularea/revocarea tuturor înscrisurilor ce au legătură cu procesul-verbal contestat.
La primul termen de judecată, respectiv la data de 09.10.2020, instanţa a interpelat reclamanta cu privire la anularea/revocarea tuturor înscrisurilor ce au legătură cu procesul-verbal contestat, reprezentantul convenţional arătând că acest capăt de cerere se referă la înscrisurile care au fost efectuate, care au efect izvorât din acest proces-verbal contestat, menţionând că un răspuns (decizia de soluţionare a contestaţiei prealabile înregistrată la AFIR sub nr. x/09.07.2020) este un document subsecvent.
A susţinut recurenta reclamantă că la termenul de judecată din data de 09.10.2020, prin reprezentant convenţional, a arătat că a înţeles să conteste şi decizia de soluţionare a contestaţiei prealabile înregistrate la AFIR sub nr. x/09.07.2020, pe care l-a considerat document subsecvent.
În consecinţă, precizarea scrisă formulată după terminarea şedinţei de judecată, reprezintă în realitate o consolidare scrisă a manifestării de voinţă exprimată verbal în şedinţa de judecată şi nu o modificare a acţiunii prin completarea obiectului acesteia, în realitate neoperând o modificare a obiectului cererii de chemare în judecată, ci o lămurire a acestuia în ceea ce priveşte petitul menţionat, caz în care nu sunt incidente dispoziţiile art. 204 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ.
Totodată, s-a arătat că hotărârea instanţei de fond este dată cu încălcarea regulilor de procedură, respectiv a dispoziţiilor art. 6 din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 şi art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., întrucât, în contextul în care reclamanta a arătat că contestă şi decizia de soluţionare a contestaţiei prealabile, soluţionarea cauzei deduse judecăţii după peste doi ani de zile de la momentul primului termen de judecată, prin invocarea inadmisibilităţii cererii în raport de precizările formulate la data de 09.10.2020, constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil al reclamantei, aceasta fiind lipsită de posibilitatea de a contesta în prezent, pe cale separată, decizia de soluţionare a contestaţiei.
Pentru toate aceste motive, s-a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea disjungerii şi soluţionării pe cale separată a precizărilor formulate.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata - pârâtă Agenţia Naţională pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A susţinut intimata pârâtă că O.U.G. nr. 66/2011 stabileşte în mod imperativ faptul că actele administrative care sunt suspuse controlului judiciar pe calea contenciosului administrativ sunt deciziile de soluţionare a contestaţiilor, soluţia Curţii de Apel Bucureşti fiind legală şi temeinică, în condiţiile în care reclamanta a înteles să atace doar procesul-verbal de constatare a neregulilor.
S-a arătat că modul de formulare a cererii de chemare în judecată nu o poate absolvi pe reclamantă de respectarea dispoziţiilor legale incidente, o eventuală eroare putând fi corectată în condiţiile art. 204 din C. proc. civ., respectiv, modificarea acţiunii până la primul termen de chemare în judecată.
Cum recurenta - reclamantă s-a raportat exclusiv la procesul-verbal de constatare, iar nu şi la decizia de soluţionare a contestaţiei, soluţia primei instanţe este legală şi temeinică.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Argumente de fapt şi de drept relevante
Având în vedere că pe calea recursului se invocă încălcarea unor norme de procedură privind momentul până la care se poate preciza obiectul acţiunii, respectiv, a dispoziţiilor art. 204 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că motivele invocate se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cărora:
"prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".
Observă Înalta Curte că prin cererea de chemare în judecată recurenta reclamantă a solicitat anularea/revocarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat în data de 06.05.2020, a sumelor şi măsurilor stabilite prin acesta şi, pe cale de consecinţă, anularea/revocarea tuturor înscrisurilor ce au legătură cu Procesul-verbal contestat, privitor la proiectul "Sistem de alimentare cu apă şi canalizare în comuna Dobrosloveni, jud. Olt", contract x/08.09.2016.
La termenul de judecată din data de 9 octombrie 2020 intimata pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus concluzii scrise prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de dispoziţiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ doar deciziile de soluţionare a contestaţiilor, acţiunea fiind astfel inadmisibilă în condiţiile în care reclamanta a atacat doar procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare.
La acelaşi termen de judecată, Curtea de Apel Craiova a pus în discuţia reclamantei clarificarea obiectului cererii de chemare în judecată, reprezentantul acesteia precizând, în raport şi de excepţia invocată, că un răspuns este un document "subsecvent", întrucât a depus acţiunea pe 31.07.2020 şi, chiar în aceaşi zi, la sfârşitul programului a venit răspunsul din partea pârâtei AFIR.
Reţine Înalta Curte că instanţa a rămas în pronunţare a supra excepţiei necompetenţei materiale, consemnând că după terminarea şedinţei de judecată apărătorul reclamantei a depus prin Serviciul Registratură precizări prin care a indicat decizia de soluţionare a contestaţiei atacate.
În soluţionarea cererii de chemare în judecată, Curtea de Apel Bucureşti, învestită în urma regulatorului de competenţă, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în temeiul art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, în condiţiile în care reclamanta a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare şi nu şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei, apreciind că precizarea depusă după terminarea şedinţei reprezintă o modificare a acţiunii formulată după primul termen de judecată, cu încălcarea dispoziţiilor art. 204 din C. proc. civ., soluţie criticată pe calea prezentului recurs.
Constată Înalta Curte că, în mod greşit, s-a procedat la soluţionarea în primă instanţă a acţiunii, cu încălcarea dispoziţiilor art. 204 din C. proc. civ.
În acest sens se reţine că reclamanta a formulat acţiune în contencios administrativ solicitând anularea procesului-verbal de stabilire a de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat în data de 06.05.2020 precum şi anularea tuturor înscrisurilor care au legătură cu procesul-verbal contestat.
Reţine Înalta Curte că în mod corect prima instanţă a reţinut că O.U.G. nr. 66/2011 reglementează o procedură administrativă obligatorie de contestare a titlurilor de creanţă emise în temeiul art. 21 alin. (20), inclusiv a actului asimilat reprezentat de nesoluţionarea în termen a contestaţiei (art. 46), procedură care se finalizează prin decizia emisă în temeiul art. 50, ce poate fi atacată în contencios administrativ potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.
În interpretarea normelor care reglementează procedura de soluţionare a contestaţiilor administrative împotriva titlurilor de creanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în mod constant că procedura contestaţiei prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011 are caracterul unei proceduri administrative obligatorii, cu caracteristica sui generis a atacării în faţa instanţei de contencios fiscal a deciziilor emise în soluţionarea contestaţiilor.
Observă instanţa de control judiciar că, deşi în curtea de apel a reţinut corect incidenţa acestor dispoziţii legale, în mod greşit a dat eficienţă susţinerilor pârâtei privind inadmisibilitatea acţiunii, apreciind fără temei că precizarea formulată reprezentantul recurentei - reclamante în faţa Curţii de Apel Craiova, depusă după ridicarea şedinţei de judecată, reprezintă o modificare tardivă a pretenţiei deduse judecăţii, cu toate aspectele care deriva din aceasta, inclusiv în ceea ce priveşte nerespectarea termenului prevăzut de art. 204 din C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 204 din C. proc. civ.: (1) Reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. (...)
(3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor.
Se observă, contrar celor reţinute de prima instanţă, că nu putem vorbi despre o modificare a acţiunii după primul termen de judecată, având în vedere, sub un prim aspect, că cererea de chemare în judecată a fost redactată sub forma a două capete de cerere, anularea procesului-verbal şi anularea tuturor înscrisurilor ce au legătură cu procesul-verbal (conform declaraţiei reprezentantului la acel moment nefiind în posesia deciziei de soluţionare a contestaţiei), împrejurare din care se poate deduce intenţia de a ataca actele emise în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, iar nu de a obliga pârâta la soluţionarea contestaţiei.
Totodată, prin precizările orale, formulate în condiţiile art. 204 din C. proc. civ., la primul termen de judecată, reprezentantul reclamantei, ca răspuns la solicitările instanţei şi la excepţia inadmisibilităţii, a arătat că a contestat şi răspunsul la contestaţia administrativă, pe care l-a apreciat ca fiind un document "subsecvent", Înalta Curte reţinând că excepţia inadmisibilităţii a fost depusă direct în şedinţa de judecată iar nu prin întâmpinare, nefiindu-i comunicată.
Este adevărat că reclamanta şi-a întreprins demersul judiciar într-un mod neriguros prin raportare la dispoziţiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, considerând decizia de soluţionare a contestaţiei ca fiind un act subsecvent, accesoriu procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei, însă instanţa de contencios administrativ este îndrituită să califice cadrul procesual în raport de dispoziţiile legale incidente în acord cu prevederile art. 22 din C. proc. civ.
Ţinând seama de succesiunea actelor administrative stabilită de legiuitor şi de procedura de contestare a acestora, Înalta Curte apreciază că raportul de drept impunea stabilirea corectă a cadrului procesual, în acord şi cu voinţa reală a părţii ce rezultă din modul de formulare a cererii de chemare în judecată şi a concluziilor orale. În aceste repere, "Precizarea" formulată în scris şi depusă în ziua şedinţei de judecată, ulterior rămânerii în pronunţare, nu reprezintă o modificare a acţiunii formulate cu depăşirea limitei procesuale impuse de dispoziţiile art. 204 din C. proc. civ., ci individualizarea documentului pe care reclamanta a înţeles, de asemenea, să-l conteste, respectiv "Decizia de soluţionare a contestaţiei formulate de com. Dobrosloveni jud. Olt, înregistrată la AFIR cu nr. 10400 din 9.06.2020", în coondiţiile în care, aşa cum s-a arătat, excepţia a fost pusă in discuţia părţilor direct în şedinţa de judecată.
Constată Înalta Curte că nu ne aflăm în situaţia unei modificări a pretenţiei deduse judecăţii, judecătorul fondului fiind dator să solicite reclamantei lămuriri privind denumirea corectă a actelor atacate, în vederea unei juste şi complete dezlegări a raportului litigios, prin luarea în considerare a tuturor etapelor procedurii, iar nu prin abordarea lor trunchiată, care nu este în măsură să asigure un act de justiţie eficient.
Având în vedere că prin cererea de chemare în judecată se contestă decizia de soluţionare a contestaţiei emisă de AFIR, în raport de considerentele expuse în prezenta hotărâre, se constată că soluţia dispusă asupra inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată este pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept procesual.
Prin urmare, se apreciază că hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu respectă exigenţele procedurale impuse de textele de lege menţionate, fiind lovită de nulitate în condiţiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., astfel încât, în vederea respectării principiilor ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţii şi ţinând cont de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie, se impune casarea în parte a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a analiza cererea de chemare în judecată pe fond.
6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Dobrosloveni împotriva sentinţei nr. 1949 din 28 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 5 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.