Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 13 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea H.G. nr. 746/08.06.2022 pentru aprobarea cotei procentuale ce urmează a fi achiziţionată de salariaţii Societăţii "B." - S.A. şi momentul la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de către aceştia, publicată în M. Of. nr. 560 din 8 iunie 2022.
La data de 20 martie 2023 Ministerul Energiei a depus la dosar cerere de intervenţie accesorie în interesul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, prin care a solicitat admiterea acestei cereri şi, pe cale de excepţie, respingerea acţiunii pentru lipsa parcurgerii procedurii prealabile. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată/nefondată.
La termenul de judecată din data de 26 aprilie 2023, Curtea de Apel Ploieşti a pus în discuţie şi a admis în principiu cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de Ministerul Energiei.
2. Hotărârea recurată în cauză
Prin încheierea din 26 aprilie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată invocată de pârâtul Guvernul României, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru tardivitatea introducerii plângerii prealabile invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare, a respins ca neîntemeiată şi excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de intervenientul accesoriu Ministerul Energiei, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes invocată prin întâmpinare de pârâtul Guvernul României şi a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru data de 03 mai 2023.
Prin sentinţa civilă nr. 76 din 03 mai 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului şi intervenientul accesoriu Ministerul Energiei şi, în consecinţă, a anulat Hotărârea Guvernului nr. 746 din 8 iunie 2022 pentru aprobarea cotei procentuale ce urmează a fi achiziţionată de salariaţii Societăţii "B." - S.A. şi momentul la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de către aceştia, luând totodată act că reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Pârâtul Guvernul României a declarat recurs împotriva încheierii din 26 aprilie 2023 şi a sentinţei civile nr. 76 din 03 mai 2023, ambele pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar intervenientul Ministerul Energiei a declarat recurs împotriva aceleiaşi sentinţe.
3.1. Pârâtul Guvernul României a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul-pârât a învederat, în esenţă, că instanţa sesizată cu cererea de anulare a H.G. nr. 746/2022 nu se putea substitui Guvernului României în a aprecia cota procentuală, cât şi momentele la care se va realiza vânzarea acţiunilor, respectiv în a aprecia că acestea nu sunt la latitudinea Guvernului României în speţa dedusă judecăţii.
Tot o încălcare a atribuţiilor puterii judecătoreşti o reprezintă şi susţinerea instanţei de fond conform căreia "în executarea Deciziei nr. 2370/2019, Guvernul României nu mai putea delega Ministerului Energiei aprobarea procedurilor, termenelor şi condiţiilor pentru vânzarea acţiunilor B. S.A., prin ordin al ministrului energiei, ci aceste proceduri, termene şi condiţii trebuiau reglementate prin hotărâre a Guvernului... iar în sarcina Ministerului Energiei puteau fi reglementate sarcini şi atribuţii concrete prin hotărârea Guvernului", instanţa trasând astfel autorităţii publice centrale conduita de urmat în administrarea treburilor publice.
Nu se poate reţine că actul contestat a fost adoptat cu exces de putere, iar instanţa de judecată nu poate restrânge Guvernului României competenţa legală de a adopta, prin H.G. nr. 746/2022, măsurile necesare care să răspundă punerii în executare a Deciziei nr. 2370/2019.
Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut, pe de o parte, că în mod greşit a respins instanţa de fond excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată prin încheierea din 26 aprilie 2023, cu încălcarea dispoziţiilor art. 194 şi art. 196 C. proc. civ., cât şi cu încălcarea principiilor disponibilităţii şi rolului activ, prevăzute la art. 9 şi art. 22 C. proc. civ., prin raportare la art. 4 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte, faptul că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 397 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii şi nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că înţelege să critice soluţia instanţei de fond întrucât aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, dar şi pentru faptul că aceasta cuprinde motive contradictorii, în condiţiile în care din analiza sentinţei atacate se poate constata că aceasta nu îndeplineşte exigenţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., precum şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nefiind indicate motivele pentru care au fost respinse apărările sale, sentinţa fiind motivată doar spre interesul reclamantului.
În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a criticat pentru nelegalitate hotărârea instanţei de fond întrucât aceasta este în opinia sa rezultatul interpretării şi aplicării greşite a normelor de drept material, aplicabile în cauză, respectiv art. 4, art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, cât şi O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 9 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Acesta a considerat că în mod nelegal a fost respinsă excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată prin încheierea de şedinţă din data de 26 aprilie 2023, cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 194 şi art. 196 C. proc. civ. şi art. 4 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Totodată, a apreciat nelegală soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei lipsei de interes, dată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. (1) lit. p) şi r), art. 8 şi art. 81 din Legea nr. 554/2004, cât şi a celor ale art. 32 lit. d) şi art. 33 C. proc. civ.
Nu în ultimul rând, recurentul-pârât a învederat că prin încheierea de şedinţă din 26 aprilie 2023 a fost în mod nelegal respinsă excepţia inadmisibilităţii pentru tardivitatea formulării plângerii prealabile, în condiţiile în care în mod greşit a reţinut instanţa de fond că actul administrativ contestat în cauză are caracter normativ.
Astfel, chiar dacă a fost publicat în Monitorul Oficial, destinatarii său nu sunt determinaţi, ci determinabili, respectiv salariaţii B. S.A., hotărârea nu cuprinde dispoziţii generale, ci concrete, respectiv aprobarea vânzării unui număr de acţiuni nominative dematerializate emise de B. S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societăţii înregistrat la data vânzării.
Se impune a se observa că această calificare, de act administrativ cu caracter individual şi nu normativ, în ceea ce priveşte H.G. nr. 746/2022 a fost realizată inclusiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2/2023.
Stabilind eronat caracterul actului, în continuare, instanţa de fond a făcut şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7 alin. (1), alin. (11) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul a înaintat la data de 07 decembrie 2022, conform recipisei depusă la dosar, o plângere prealabilă. Or, prin raportare la data publicării H.G. nr. 746/2022 - 08 iunie 2022, demersul reclamantului nu respectă termenul de 30 de zile stabilit de art. 7 alin. (1) sau alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată este depăşit, în speţă, şi termenul de prescripţie de 6 luni, stabilit de aceleaşi dispoziţii legale, termen permis de lege evident sub rezerva dovedirii "motivelor temeinice".
Nu poate fi contestat faptul că reclamantul avea cunoştinţă de actul a cărui anulare o solicită, încă de la publicarea acestuia, în condiţiile în care este evident că a manifestat interes faţă de problematica în discuţie, formulând la data de 17 iunie 2022 acţiune pentru aplicarea sancţiunii amenzii conform art. 24 din Legea nr. 554/2004 - dosar nr. x/2022.
Recurentul-pârât a mai susţinut că şi doctrina şi jurisprudenţa au statuat, în mod constant, că formularea recursului graţios/plângerii administrative prealabile peste termenul legal echivalează cu neexercitarea acestei proceduri care a fost reglementată ca şi condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în materia contenciosului administrativ şi a cărei neîndeplinire se sancţionează cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
3.2. Intervenientul Ministerul Energiei a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.
Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul-intervenient a învederat, în esenţă, în speţa dedusă judecăţii, s-au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, întrucât prin hotărârea pronunţată, instanţa de judecată a intervenit asupra oportunităţii stabilirii de către autoritatea executivă a procentului ce urmează a fi achiziţionat de salariaţi şi momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de către aceştia.
Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-intervenient a arătat, în esenţă, că, analizând obligaţia concretă impusă Guvernului României prin dispozitivul titlului executoriu se observă că instanţa de fond a interpretat greşit normele de drept material sau chiar le-a ignorat având în vedere că instanţa supremă nu a fixat şi nici nu ar fi fost abilitată să fixeze ea însăşi un procent, obligând Guvernul României să adopte o hotărâre pentru punerea în executare a dispoziţiilor art. 9 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997, în vederea vânzării de acţiuni ale B. S.A. până la limita de 8% din capitalul social.
Contrar reţinerilor instanţei de fond, în opinia recurentului-intervenient, se observă că Guvernul României şi-a executat obligaţia sa prin emiterea Hotărârii de Guvern nr. 746/2022 chiar înainte de împlinirea termenului legal de 2 ani prevăzut de Legea nr. 173/2020, aplicarea urmând a se face la împlinirea termenului.
Astfel, pentru îndeplinirea acestei obligaţii ce vizează exclusiv emiterea unui act administrativ, Guvernul României a emis H.G. nr. 746/2022 prin care a stabilit în concret cuantumul procentual din capitalul social al societăţii B. ce urmează a fi vândut salariaţilor şi termenul la care se va efectua această vânzare.
Aşadar, având în vedere ca actul administrativ contestat urmăreşte organizarea şi executarea în concret a O.U.G. nr. 49/1997, Guvernul României a respectat limitele acestuia şi a stabilit prin hotărârea contestată un cuantum procentual mai mic, respectând atât obligaţia impusă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi dispoziţiile O.U.G. nr. 47/1997.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-pârât Guvernul României, ca fiind vădit nefondat, reiterând, în esenţă, apărările susţinute în faţa instanţei de fond.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva încheierii din 26 aprilie 2023 şi a sentinţei civile nr. 76 din 03 mai 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi să respingă recursul declarat de intervenientul Ministerul Energiei împotriva aceleiaşi sentinţe, ca rămas fără obiect:
Analizând cu prioritate recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva încheierii din 26 aprilie 2023, Înalta Curte constată că prin acesta au fost aduse critici ce se subsumează cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., critici de nelegalitate care sunt fondate în ceea ce priveşte soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru tardivitatea plângerii prealabile, invocată de pârât prin întâmpinarea formulată în primă instanţă.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea H.G. nr. 746/08.06.2022 pentru aprobarea cotei procentuale ce urmează a fi achiziţionată de salariaţii B. S.A. şi momentul la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de către aceştia, publicată în Monitorul Oficial nr. 560 din 08 iunie 2022.
În preambulul acestui act administrativ normativ s-a făcut referire la dispoziţiile art. 9 din anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997 privind înfiinţarea Societăţii Naţionale a Petrolului "B." - S.A. Bucureşti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 70/1998, cu modificările ulterioare, precum şi la decizia civilă nr. 2.370 din 08 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin art. 1 al H.G. nr. 746/2022 pârâtul Guvernul României a aprobat vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acţiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "B." - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societăţii înregistrat la data vânzării. Totodată, s-a prevăzut ca vânzarea acţiunilor se realizează cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2023.
Prin articolul 2 din H.G. nr. 746/2022 s-a prevăzut ca, în termen de 180 de zile de la data expirării interdicţiei de înstrăinare a acţiunilor deţinute de statul român, prevăzută la art. 1 din Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, cu modificările ulterioare, ministrul energiei aprobă, prin ordin, procedurile, termenele şi condiţiile pentru vânzarea acţiunilor în cota procentuală prevăzută la art. 1 alin. (1), care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În cauză, reclamantul a invocat pretinsa executare necorespunzătoare a deciziei civile 2370/08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin care Guvernul României a fost obligat sa adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G nr. 55/2003, în vederea vânzării de acţiuni ale B. S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ la care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancţiunea unor penalităţi de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunţării deciziei menţionate şi până la executarea obligaţiei.
Având a soluţiona excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru tardivitatea introducerii plângerii prealabile, instanţa de fond a respins această excepţie, reţinând că actul administrativ contestat în cauză are caracter normativ, iar în acest caz plângerea prealabilă poate fi formulată oricând, în raport de prevederile art. 7 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce priveşte soluţia dată excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru tardivitatea introducerii plângerii prealabile.
Sub un prim aspect, în dezacord cu instanţa de fond, nu poate fi reţinut caracterul de act normativ al actului administrativ contestat în cauză şi, implicit, aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 7 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:
"În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând."
Astfel, referitor la caracterul H.G. nr. 746/8.06.2022, nu pot fi reţinute susţinerile intimatului-reclamant potrivit cărora caracterul de act normativ rezidă din împrejurarea că acesta este adresat unui număr nedeterminat de subiecţi, întrucât nu vizează doar reclamanţii şi intervenienţii din dosarul nr. x/2022, ci exercitarea dreptului tuturor salariaţilor B. S.A. de la un anumit moment (neprecizat).
Actele administrative normative conţin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, faţă de o persoană, sau faţă de mai multe persoane, nominalizate expres în conţinutul acestor acte. Cu alte cuvinte, un act administrativ este fie normativ, fie individual, în funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produce.
Or, hotărârea din speţă are caracteristicile unui act administrativ individual, pentru că urmăreşte stabilirea unei situaţii juridice precise în raport cu un număr relativ restrâns şi determinat de subiecţi de drept.
H.G. nr. 746/2022 nu doar că a fost emisă în executarea unei hotărâri judecătoreşti, care prin natura ei vizează un raport juridic cu subiecţi determinaţi, respectiv a deciziei civile nr. 2.370 din 08 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, însă subiecţii acesteia sunt determinaţi prin chiar denumirea actului, privind cotele procentuale ce urmează a fi achiziţionate de salariaţii Societăţii "B." - S.A.
În plus, natura de act administrativ cu caracter individual rezultă şi din considerentele Deciziei nr. 2/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a vizat interpretarea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 în raport de obligaţia instituită Guvernului României prin decizia nr. 2.370 din 08 mai 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Aminteşte Înalta Curte că potrivit deciziei menţionate prin care s-a tranşat aspectul că dispoziţiile art. 24 alin. (1) - (3) din Legea nr. 554/2004, "trebuie interpretate în sensul că procedura de executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate de o instanţă de contencios administrativ este aplicabilă inclusiv în situaţia în care obligaţia stabilită prin respectiva hotărâre este aceea de adoptare a unui act administrativ unilateral cu caracter individual", s-a reţinut că "obligaţia unei autorităţi publice de a adopta/emite un act administrativ unilateral cu caracter individual este inclusă în obligaţia impusă autorităţii publice să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative" (par. 103) şi că "obligaţia de a emite un act administrativ individual, indiferent de numărul creditorilor, conţine o obligaţie unică în sarcina autorităţii publice emitente de a emite un singur act administrativ, acest caracter unic răsfrângându-se şi asupra mijlocului de constrângere reprezentat de stabilirea penalităţilor de întârziere." (par. 122).
Stabilind natura de act administrativ cu caracter individual a hotărârii atacate, instanţa de control judiciar constată tardivitatea plângerii prealabile în raport de incidenţa dispoziţiilor alin. (1) ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, în calea de atac a recursului, sau prin susţinerile formulate la fond, nefiind invocate alte apărări referitoare la data luării la cunoştinţă, sau a existenţei vreunui "motiv temeinic" care ar justifica incidenţa tezei finale din dispoziţiile legale reţinute.
Dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că:
"Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului".
Totodată, dispoziţiile art. 193 din C. proc. civ. statuează privind obligativitatea procedurii prealabile, instanţa de recurs constatând că reclamantul A. a anexat cererii de chemare în judecată plângerea prealabilă administrativă din 07 decembrie 2022, transmisă Guvernului României cu scrisoare recomandată, plângere formulată după termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, care a început să curgă de la data de 08 iunie 2022 (data publicării în Monitorul Oficial) şi care s-a împlinit la data de 08 iulie 2022.
În ceea ce priveşte apărările formulate de recurentul-reclamant în cuprinsul concluziilor orale susţinute în faţa primei instanţe şi reiterate prin întâmpinarea formulată în dosarul de recurs, potrivit cu care în cazul acţiunilor întemeiate pe art. 4 al Legii nr. 554/2004 nu este obligatorie plângerea prealabilă, în raport de prevederile art. 7 alin. (5) din acelaşi act normativ, acestea urmează a fi respinse, ca nefiind fondate.
Cu privire la aceste aspecte se impune a se sublinia că, deşi temeiul de drept al cererii de chemare în judecată a fost indicat ca fiind reprezentat de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în virtutea dispoziţiilor art. 22 din C. proc. civ., potrivit cărora revine judecătorului sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente, cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii trebuie soluţionată conform obiectului ce rezultă din conţinutul său, respectiv "acţiune în anularea H.G. nr. 746/08.06.2022", cum de altfel a procedat şi instanţa de fond.
Înalta Curte aminteşte totodată dispoziţiile alin. (3) ale art. 4 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora efectul admiterii excepţiei de nelegalitate îl reprezintă înlăturarea actului administrativ de la soluţionarea unui litigiu ("va soluţiona cauza fără a ţine seama de actul a cărei nelegalitate a fost constatată"), în timp ce prezenta acţiune vizează, ca unic obiect, anularea actului administrativ reprezentat de H.G. nr. 746/08.06.2022, cerere care nu poate fi soluţionată decât în raport de dispoziţiile art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, în cauză se impunea a fi admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru tardivitatea introducerii plângerii prealabile şi respinsă cererea de chemare în judecată în consecinţă, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei", astfel că nu se mai impun a fi analizate nici celelalte critici invocate prin cererea de recurs.
Pentru aceste considerente, în baza art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva încheierii din 26 aprilie 2023 şi a sentinţei civile nr. 76 din 03 mai 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa hotărârile recurate şi, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi cu intervenientul accesoriu Ministerul Energiei, ca inadmisibilă.
În acest context, în condiţiile în care deja a fost admis recursul declarat de pârâtul Guvernului României, fiind dispusă casarea sentinţei civile nr. 76 din 03 mai 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi respingerea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că recursul formulat de intervenientul accesoriu în interesul pârâtului a rămas fără obiect, astfel că se impune respingerea recursului recurentului-intervenient Ministerul Energiei în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva încheierii din 26 aprilie 2023 şi a sentinţei civile nr. 76 din 03 mai 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârile recurate şi, în rejudecare:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi cu intervenientul accesoriu Ministerul Energiei, ca inadmisibilă.
Respinge recursul recurentului-intervenient Ministerul Energiei împotriva sentinţei civile nr. 76 din 03 mai 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără obiect.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2024.