Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 21 decembrie 2022, sub dosar nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, U.M. 02505 Bucureşti, a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17 decembrie 2021, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, în următoarea modalitate:
- obligarea pârâţilor la plata către reclamant a despăgubirilor reprezentând sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din ceea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru dreptul de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia reclamantului şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei;
- obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului;
- obligarea pârâţilor la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantului a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru dreptul de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze, în conformitate cu art. 453 din C. proc. civ.
Pârâta Casa De Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a formulat cerere de chemare în garanţie a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin încheierea de şedinţă din 03 aprilie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a respins, ca neîntemeiată, excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel, invocată de pârâtul Guvernul României;
- a respins excepţia netimbrării acţiunii, invocată de pârâtul Guvernul României;
- a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Casa sectorială de pensii a Ministerului Apărării Naţionale U.M. 02505 Bucureşti;
- a luat act de renunţarea reclamantului la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României şi a respins, ca rămasă fără obiect, excepţia inadmisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României, invocată de pârâta Casa sectorială de pensii a Ministerului Apărării Naţionale U.M. 02505 Bucureşti şi de pârâtul Guvernul României;
- a încuviinţat, pentru ambele părţi, proba cu înscrisurile depuse la dosar şi a respins, ca nefiind utilă cauzei, proba cu efectuarea unei adrese către Casa sectorială de pensii a M.A.I.;
- a amânat pronunţarea în cauză la data de 10 aprilie 2023, până când părţile pot depune concluzii scrise.
Prin sentinţa civilă nr. 54/2023 din 10 aprilie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a respins excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, invocată prin întâmpinare;
- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată prin întâmpinare;
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casei Sectoriale de Pensii a MAI - UM 02505 Bucureşti, invocată prin întâmpinare;
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României în ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, invocată prin întâmpinare;
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea emiterii de către pârât a unui act administrativ prin care să se dispună încetarea reţinerilor din pensie a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru dreptul la pensie, începând cu data pronunţării hotărârii şi în consecinţă, a respins acest capăt de cerere formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu Guvernul României, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;
- a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a MAI - UM 02505 Bucureşti şi a obligat pârâţii să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânzi legale aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la data plăţii efective;
- a respins, ca rămasă fără obiect, cererea reclamantului privind obligarea pârâţilor la despăgubiri reprezentând sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul O.U.G. nr. 130/2021;
- a respins, ca rămasă fără obiect, cererea reclamantului privind obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI - UM 02505 Bucureşti la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea reţinerilor din pensie a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru dreptul la pensie, începând cu data pronunţării hotărârii.
3. Recursul exercitat în cauză
Pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale U.M. 02505 Bucuresti a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 54/2023 din 10 aprilie 2023 şi a încheierii de şedinţă din 03 aprilie 2023, ambele pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar pârâtul Guvernul României a declarat recurs împotriva aceleiaşi sentinţe.
3.1. Pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale U.M. 02505 Bucuresti a declarat recurs, fără să îl întemeieze în drept, solicitând admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sibiu, iar în subsidiar, schimbarea hotărârii judecătoreşti în sensul respingerii acţiunii.
Recurenta-pârâtă a învederat, în esenţă, că soluţia instanţei de fond privind respingerea excepţiei necompetenţei materiale a fost pronunţată cu greşita aplicare şi interpretare a prevederilor art. 100 - 102 din Legea nr. 223/2015.
Astfel, prin lege specială, legiuitorul a înţeles să atribuie o competenţă de soluţionare exclusivă a cauzelor ce au ca obiect "stabilirea şi plata drepturilor de pensii", în favoarea tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are domiciliu reclamantul, iar faţă de împrejurarea că reclamantul are domiciliul în municipiul Sibiu, judeţul Sibiu, a apreciat că instanţa competentă este Tribunalul Sibiu, secţia specializată în asigurări sociale.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta-pârâtă a apreciat că soluţia instanţei de judecată privind actualizarea cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală nu are bază legală, deoarece O.U.G. nr. 4/2023 reglementează numai obligaţia instituţiilor de restituire a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate şi perioada în care acestea vor fi restituite, ulterior recalculării venitului impozabil, nu si actualizarea acestor sume.
Altfel spus, nicăieri în cuprinsul O.U.G. nr. 4/2023 nu se prevede în mod expres actualizarea sumelor ce se restituie, ci doar modul de restituire a acestora, şi anume lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024.
Prin urmare, începând cu luna martie 2023, Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naţionale restituie reclamantului, eşalonat, sumele reţinute din pensie, cu titlu de contribuţii de Asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023.
În concluzie, prin O.U.G. nr. 4/2023, aspectele ce fac obiectul prezentului litigiu au fost tranşate, intrarea în vigoare a acesteia fiind de natură să schimbe fundamentul juridic al restituirii sumelor reţinute cu titlu de CASS în baza unei ordonanţe de urgenţă declarată neconstituţională.
3.2. Pârâtul Guvernul României a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, casarea în parte a sentinţei recurate în sensul respingerii, în principal, ca inadmisibil şi, în subsidiar, ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea Guvernului României să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânzi legale aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la data plăţii efective.
Recurentul-pârât a învederat, în esenţă, că, raportat la pretenţiile deduse judecăţii, prima instanţă avea obligaţia, iar nu facultatea, de a face aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023, întrucât legiuitorul a adoptat un act normativ special, în temeiul căruia asiguraţii, inclusiv intimatul-reclamant din prezenta cauză, au dreptul de a primi sumele reţinute din veniturile din pensii, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022, inclusiv.
Din acest punct de vedere, soluţia contestată prin prezenta cerere nu se conformează atribuţiilor constituţionale ale instanţei prevăzute de art. 124 alin. (1) din Constituţie, de a înfăptui justiţia "în numele legii".
Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023 s-au luat măsuri reparatorii, în sensul restituirii sumelor din perioada ianuarie 2022- decembrie 2022.
Având în vedere că deciziile Curţii Constituţionale produc efecte pentru viitor, dar în acelaşi timp şi prevederile actului normativ privind restituirea, este evident că nu era întemeiată cererea de actualizare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023 neprevâzând o asemenea actualizare.
Dincolo de aceste aspecte, din moment ce competenţa restituirii sumelor reţinute (obligaţia principală) este dată prin lege exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii şi/sau entităţilor care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuţii şi nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare şi/sau a diferenţelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflaţie.
De altfel, repararea integrală a prejudiciului presupune un calcul care se raportează la debitul restant, fără ca dobânda să se calculeze asupra debitului care ar cuprinde actualizarea cu rata inflaţiei, iar aceste calcule nu pot fi făcute decât de entitatea care plăteşte intimatului-reclamant drepturile de pensie.
Din această perspectivă, recurentul-pârât a considerat că instanţa de fond nu putea să valideze pretenţiile intimatului-reclamant şi să oblige Guvernul României la plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, întrucât acestea reprezintă, în fapt, o obligaţie la imposibil, iar nulla obligatio ad impossibilia nemo tenetur/ad impossibilium nulla obligatio.
4. Apărările formulate în cauză
Recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale U.M. 02505 Bucuresti a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului formulta de recurentul-pârât Guvernul României.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
II.1. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale U.M. 02505 Bucuresti împotriva încheierii de şedinţă din 03 aprilie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal este nefondat.
Preliminar, Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă a recurat încheierea de şedinţă din 03 aprilie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal exclusiv în ceea ce priveşte soluţia data excepţiei necompetenţei.
În speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021, pe care le consideră neconstituţionale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată:
"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuţii, Înalta Curte, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
Această abordare se regăseşte şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, făcând şi obiectul unei soluţii de principiu din data de 16 octombrie 2023 în care Plenul SCAF a ajuns la concluzia că, raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii.
În consecinţă, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale U.M. 02505 Bucuresti împotriva încheierii de şedinţă din 03 aprilie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal urmează să fie respins, ca nefondat.
II.2. Critica de nelegalitate invocată din oficiu, privind excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei-pârâte Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale U.M. 02505 Bucuresti.
Înalta Curte va proceda, cu prioritate, la analiza motivului de nelegalitate invocat din oficiu în şedinţă publică, având în vedere că în ipoteza admiterii acestuia devine inutilă analiza celorlalte critici de nelegalitate invocate de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale U.M. 02505 Bucuresti în recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 54/2023 din 10 aprilie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte nu împărtăşeşte soluţia instanţei de fond cu privire la soluţionarea acestei excepţii, iar în acest sens are în vedere că acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, pe lângă obligarea Guvernului la emiterea unui act administrativ, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională.
Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.
Faptul că reţinerile din pensie păgubitoare pentru reclamant au fost efectuate de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale U.M. 02505 Bucuresti, respectiv că sumele ar fi fost folosite de Ministerul Finanţelor nu îi conferă acesteia calitate procesuală pasivă într-o acţiune formulată în condiţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională.
Acţiunea de faţă nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie sau restituirea sumelor reţinute, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant şi această pârâtă, raportat la atribuţiile conferite lor de lege, ci, aşa cum s-a arătat, acordarea de despăgubiri pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă declarată neconstituţională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanţe, de către Guvern, în timp ce casele de pensii nu au făcut altceva decât operaţiuni materiale de aducere a acesteia la îndeplinire, iar Ministerul Finanţelor doar administrează bugetul Trezoreriei Statului.
Nici faptul că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reţinute în temeiul ordonanţei declarate neconstituţionale se face prin intermediul aceloraşi case de pensii nu este de natură a-i conferi acesteia calitate procesuală pasivă în litigiul de faţă, căci acesta nu poartă asupra executării obligaţiilor instituite prin actul normativ menţionat.
Aşadar, raportat la obiectul pe care îl pot avea acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa declarată neconstituţională. Pe lângă Guvern, ca emitent al actului vătămător, ar mai putea sta în judecată emitenţii actelor administrative emise în baza ordonanţei, a căror anulare s-ar cere, sau autorităţile publice în privinţa cărora s-ar solicita să fie obligate la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, ceea ce nu este cazul în speţă, unde se solicită exclusiv despăgubiri, iar nu anularea unor acte emise de casele de pensii sau obligarea lor la emiterea unor acte ori la anumite operaţiuni administrative, pe care, prin ipoteză, nu le-ar fi emis ori realizat împiedicate fiind de ordonanţa neconstituţională.
În consecinţă, raportat la dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale U.M. 02505 Bucuresti, astfel că, în rejudecare, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale U.M. 02505 Bucuresti împotriva sentinţei civile nr. 54/2023 din 10 aprilie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale U.M. 02505 Bucuresti la actualizarea cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei recurate.
II.3. Recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 54/2023 din 10 aprilie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal este nefondat.
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susţinut existenţa unei vătămări în drepturile şi interesele sale legitime prin modificările legislative operate prin O.U.G. nr. 130/2021, pusă în aplicare începând cu data de 01 februarie 2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate şi în cazul veniturilor din pensii, pentru partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON.
În acest sens, reclamantul a formulat prezenta acţiune, în condiţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, solicitând restituirea sumelor reţinute conform acestui act normativ, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor sume.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.
Prin O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate a fost reglementată modalitatea de restituire a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv.
În raport de această cronologie legislativă, prima instanţă a reţinut că acţiunea reclamantei este întemeiată doar în parte, constatând că O.U.G. nr. 4/2023 nu asigură o reparare integrală a prejudiciului, respectiv nu prevede şi actualizarea sumelor restituite cu rata inflaţiei şi nici plata dobânzii legale aferente, obligând pârâtul Guvernul României la plata acestor sume.
Prin cererea de recurs recurentul-pârât Guvernul României a reiterat apărările prezentate în faţa primei instanţe, sub formă de critici de nelegalitate, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.
Înalta Curte constată că prezentul litigiu este unul de natura contenciosului administrativ, despăgubirile fiind cerute de reclamant în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare dreptul să solicite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, astfel că, contrar susţinerilor recurentului-pârât, demersul reclamantului este unul admisibil.
Referitor la argumentele recurentului-pârât Guvernul României vizând lipsa atribuţiilor legale de plată a pretenţiilor ce fac obiectul cererii, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect calitatea acestei autorităţi de persoană obligată la plata accesoriilor aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate.
În recurs, pârâtul Guvernul României a reiterat argumentele din fond, prin care a susţinut că această obligaţie ar reveni caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale, entităţi care au reţinut din pensia reclamantului sumele în discuţie şi care, prin efectul O.U.G. nr. 4/2023, au obligaţia restituirii lor, obligaţie care se extinde şi cu privire la accesoriile constând în actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânda legală.
Contrar acestor susţineri şi în acord cu considerentele primei instanţe, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", oferă posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative". Cerere de chemare în judecată formulată în cauză este întemeiată pe acest text de lege şi vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.
Faptul că reţinerile din pensie, păgubitoare pentru reclamant, au fost efectuate de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, nu exonerează Guvernul României de plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Acţiunea de faţă nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamantă şi casa sectorială de pensii, în raport de atribuţiile conferite prin lege acestei autorităţi, ci, după cum s-a arătat anterior, obiectul cauzei de faţă îl reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă de urgenţă declarată neconstituţională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operaţiunile materiale de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor actului normativ.
Nici împrejurarea că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate se face prin intermediul aceloraşi case de pensii nu este de natură a schimba această concluzie, atât timp cât obiectul cauzei nu poartă asupra executării obligaţiilor instituite prin actul normativ menţionat, ci se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa de urgenţă declarată neconstituţională.
Înalta Curte mai reţine că pretenţiile rămase în litigiu, după adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, vizează doar despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, sub forma dobânzii legale şi a actualizării sumelor restituite cu indicele de inflaţie. Astfel fiind, obligaţia de plată a despăgubirii nu poate fi imputată caselor de pensii, răspunderea pentru prejudiciul constând, pe de-o parte, în devalorizarea monedei datorită inflaţiei şi, pe de altă parte, în lipsirea reclamantului de folosinţa sumei solicitate (dobânda legală), aparţinând Guvernului României, care a generat acest prejudiciu prin impunerea în sarcina reclamantei, printr-un act normativ neconstituţional, a obligaţiei de plată a unei contribuţii.
În concluzie, faţă de cauza juridică a acţiunii şi faţă de dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de faţă, Înalta Curte constată că există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi Guvernul României, emitent al actului vătămător, respectiv al ordonanţei de urgenţă declarate neconstituţionale.
Înalta Curte nu va primi nici criticile potrivit cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect şi nu mai subzistă interesul intimatului-reclamant de a acţiona, câtă vreme prin această ordonanţă s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamantă prin reţinerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflaţiei a sumelor ce vor fi restituite potrivit O.U.G. nr. 4/15.02.2023 şi plăţii dobânzilor legale aferente acestor sume, reţinute începând cu luna ianuarie 2022.
Aşadar, câtă vreme prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamant prin reţinerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflaţiei a sumelor ce vor fi restituite şi plăţii dobânzilor legale aferente acestor sume, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile din recurs formulate de pârâtul Guvernul României vizând obligaţia de plată a acestor accesorii. Despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt aferente prejudiciului constând, pe de-o parte, în debitul principal (a cărui restituire a fost reglementată prin O.U.G. nr. 4/2023), iar, pe de altă parte, în devalorizarea monedei datorită inflaţiei şi lipsirea reclamantului de folosinţa sumei solicitate (dobânda legală). Or, obligaţia de plată a acestor accesorii aparţine tot Guvernului României, care a generat prejudiciul prin impunerea în sarcina reclamantului a obligaţiei de plată a unei contribuţii, printr-un act normativ neconstituţional.
Prin urmare, vor fi respinse ca nefondate motivele de recurs referitoare la legalitatea soluţiei de obligare la plata accesoriilor aferente debitului principal, atât din perspectiva pretinsei lipsei de interes/obiect a acţiunii, cât şi a argumentelor pe fondul acestei pretenţii.
În consecinţă, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 54/2023 din 10 aprilie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale U.M. 02505 Bucuresti împotriva sentinţei civile nr. 54/2023 din 10 aprilie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale U.M. 02505 Bucuresti la actualizarea cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 54/2023 din 10 aprilie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale U.M. 02505 Bucuresti împotriva încheierii de şedinţă din 03 aprilie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2024.