Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30 octombrie 2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat anularea Deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 870/15.07.2020 şi a Deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 1194 din 06 octombrie 2020.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 929 din 14 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea Deciziei ASF nr. 870/15.07.2020 şi a Deciziei ASF nr. 1194/06.10.2020 formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 929 din 14 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, în principal, admiterea cererii astfel cum a fost formulată, respectiv să se dispună anularea Deciziilor ASF nr. 870/15.07.2020 şi 1194/06.10.2020, iar în subsidiar, în principal, schimbarea sancţiunii aplicate cu sancţiunea prevăzută la art. 127 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2017 respectiv, în subsidiar, diminuarea cuantumului amenzii spre minimul prevăzut de lege.
Recurentul-reclamant a învederat, în esenţă, că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a prevederilor art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017, în condiţiile în care în mod greşit instanţa de fond a reţinut că fapta imputată reprezintă o faptă neloială sau frauduloasă. Abţinerea de la vot nu constituie o faptă neloială sau frauduloasă.
Instanţa nu a arătat în ce a constat folosirea abuzivă a calităţii de administrator şi care a fost fapta neloială sau frauduloasă săvârşită, cum au fost lezate drepturile acţionarilor şi care a fost prejudiciul suferit de aceştia.
Fapta prevăzută la art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 presupune existenţa unei fapte comisive (recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase), iar abţinerea de la vot nu este o faptă ilicită, ci este consecinţa îndeplinirii de către acesta a unei obligaţii de abţinere prevăzută de Regulamentul ASF nr. 1/2019, respectiv, art. 2 alin. (2) lit. e), art. 17 alin. (3) lit. e), precum şi de dispoziţiile din Reglementările interne ale SIF Oltenia S.A.
În ceea ce priveşte ipoteza legală din cuprinsul art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 referitoare la "recurgerea la fapte neloiale", recurentul-reclamant a învederat că definirea faptelor neloiale sau frauduloase trebuie să se facă în raport de dispoziţiile Legii nr. 24/2017, iar pentru a se putea constata încălcarea dispoziţiilor pevăzute la art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 este necesar ca termenii "neloial" şi "fraudulos" să fie în mod expres definiţi de către legiuitor şi sa se precizeze în mod expres care sunt faptele ce se circumscriu acestor categorii. În absenţa unor dispoziţii clare şi previzibile cuprinse în Legea nr. 24/2017, nu este legal şi temeinic ca o faptă să fie încadrată în categoria faptelor neloiale sau frauduloase, lucru făcut de instanţa de fond.
În opinia recurentului-reclamant este obligatoriu ca faptele neloiale şi frauduloase la care face referire art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 să fie în mod precis şi clar prevăzute de către legiuitor, pentru a nu lăsa loc arbitrariului şi subiectivismului în aplicarea dispoziţiilor legale şi pentru a da dreptul cetăţeanului de a-şi adapta conduita, în funcţie de dispoziţiile legale.
Totodată este de reţinut că Legea nr. 24/2017 nu precizează în mod expres faptul că această faptă se circumscrie obligaţiei de loialitate, Legea nr. 24/2017 nu sancţionează această faptă, motiv pentru care dacă legea nu sancţionează în mod direct această faptă nu se poate susţine că aceasta este subsumată obligaţiei de loialitate, iar obligaţia de loialitate a administratorilor este faţă de societate, iar nu faţă de acţionari, aceştia având la dispoziţie remedii juridice pentru tragerea la răspundere a administratorilor sau exercitarea drepturilor conferite de acţiunile deţinute.
Recurentul-reclamant a concluzionat că nu se poate reţine faptul că este incidentă situaţia reglementată de art. 46 alin. (4) fără existenţa unui prejudiciu material, condiţia legală prevăzută de norma de drept privind existenţa unei urmări a faptei ilicite nu a fost şi nu este întrunită.
În aceste condiţii, recurentul-reclamant a apreciat că instanţa de fond în mod legal şi temeinic a reţinut că fapta imputată nu se circumscrie cazurilor expres prevăzute de dispoziţiile art. 46 alin. (4), întrucât nu reprezintă nici o faptă neloială nici una frauduloasă.
Conduita sa nu izvorăşte dintr-o atitudine culpoasă (mens rea), ci pur şi simplu din interpretarea pe care de bună credinţă, a dat-o normelor incidente în materie. În consecinţă, nu este îndeplinită condiţia privind vinovăţia, hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 2/2001 si art. 133 alin. (1) din Legea nr. 24/2017.
Printr-un alt set de critici, recurentul-reclamant a arătat că legiuitorul a prevăzut alte remedii juridice prin care acţionarii să poată supună dezbaterii şi votului în cadrul AGA a unui punct ce vizează atragerea răspunderii membrilor CA şi încălcarea dispoziţiilor art. 92 alin. (3) din Legea nr. 24/2017 nu este sancţionată de către legiuitor.
Potrivit acestuia, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că "abţinerea de la vot" ar conduce în fapt la lipsirea de efect a prevederilor legale în ceea ce priveşte solicitările de convocare/completare a ordinii de zi a unei adunări cu puncte ce vizează revocarea unor administratori, instanţa de fond pronunţând o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (9) din Legea nr. 24/2017 precum şi dispoziţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
În acest sens, a reiterat susţinerile prezentate prin acţiunea introductivă, respectiv că punctele solicitate a fi înscrise pe ordinea de zi nu respectau dispoziţiile Regulamentului 1/2019, art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, aspect ce nu ar fi fost verificat de instanţa de fond.
Din moment ce textul art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 24/2017 nu face trimitere la art. 92 alin. (3) din Lege, şi nu există niciun alt temei legal invocat în Decizie fată de care să rezulte că ar constitui contravenţie fapta de a nu suplimenta ordinea de zi a AGOA, Decizia este emisă în mod nelegal, fiind dispusă o sancţiune pentru o faptă care nu este prevăzută ca fiind contravenţie în Legea nr. 24/2017, în contra dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 2/2001 şi art. 133 alin. (1) din Legea nr. 24/2017, instanţa de fond pronunţând o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Recurentul-reclamant a arătat şi că nu contesta faptul că A.S.F. are atribuţii în constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute în Legea nr. 24/2017, ci doar faptul că pentru fapta reţinută în sarcina sa nu are acest atribut întrucât fapta reţinută nu este prevăzută şi sancţionată de către Legea nr. 24/2017. Prin aplicarea unei sancţiuni pentru o faptă ce nu constituie faptă contravenţională, este înfrânt principiul legalităţii incriminării, care guvernează răspunderea contravenţională, întrucât nu există nicio normă legală care să confere natură contravenţională încălcării dispoziţiilor art. 92 alin. (3) din Legea nr. 24/2017 de către membrii consiliului de administraţie ai unei societăţi admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată.
Totodată, recurentul-reclamant a susţinut că prin fapta săvârşită nu a încălcat dispoziţiile art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017 or, prevederile art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 24/2017 prevăd ca şi contravenţie doar încălcarea dispoziţiei art. 92 alin. (6), latura obiectivă a contravenţiei (fapta propriu-zisă) fiind limitată în acest caz la situaţia în care se modifică ordinea de zi, ca urmare a cererii unui acţionar de suplimentare a acesteia, însă societatea nu face disponibilă o ordine de zi revizuită, folosind aceeaşi procedură ca si cea utilizată pentru ordinea de zi anterioară.
În cazul de faţă, cea de-a doua condiţie nu a fost îndeplinită, întrucât consiliul de administraţie nu a putut adopta o hotărâre privind completarea convocatorului. Ca atare, nu au fost întrunite premisele legale privind modificarea ordinii de zi.
Printr-un alt set de critici, recurentul-reclamant a argumentat că Decizia a fost adoptată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 24/2017 şi ale art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicate, contrar celor menţionate de către instanţa de fond, care nu a arătat care sunt pasajele relevante din cuprinsul Deciziei ASF nr. 870/2020 care indică aspectele avute în vedere de către A.S.F. la individualizarea sancţiunii şi care au fost elementele în raport de care A.S.F. a stabilit sancţiunea amenzii în cuantum de 60.000 RON.
Or, autoritatea are obligaţia de a menţiona aspectele care au fost luate în vedere la stabilirea unei anumite sancţiuni, astfel încât să dea posibilitatea atât contravenientului de a se apăra, cât şi instanţei de judecată de a verifica în ce măsură au fost respectate principiile aplicării sancţiunii contravenţionale. Motivarea aplicării unei anumite sancţiuni de către autoritate se impune şi pentru a se exclude arbitrariul.
În continuare, recurentul-reclamant a mai pretins şi că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că Decizia a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, coroborat cu art. 133 alin. (8) din Legea nr. 24/2017.
De asemenea, recurentul-reclamant a opinat şi că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că la adoptarea Deciziei nr. 870/2020 au fost respectate dispoziţiile art. 14 din O.U.G. nr. 93/2012.
Acesta a solicitat instanţei de fond admiterea cererii de respingere/înlăturare a Notei depusă de ASF la 14 aprilie 2021 întrucât nu reprezintă un înscris care a stat la baza deciziei de sancţionare a în sensul dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 544/2004 şi a arătat totodată că ASF nu a făcut dovada că Nota depusă în varianta iniţială a făcut obiectul unei cereri de aprobare a suplimentării ordinii de zi.
Astfel este afectată însăşi legalitatea aplicării sancţiunii prin Decizia din 15 iulie 2020 ca urmare a nerespectării dispoziţiilor procedurale privind sesizarea Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară şi includerea în proiectul de "ordine de zi" a Notei privind aprobarea sancţionării sale.
Instanţa de fond nu a analizat aspectele anterior menţionate deşi, legalitatea şi temeinicia Deciziei a cărei anulare o solicită depinde în totalitate de valabilitatea şi temeinicia actelor care au stat la baza emiterii acesteia.
Totodată, a învederat că în jurisprudenţa sa constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Timurtaş împotriva Turciei (Cererea nr. 23.531/94, paragraful 66, CEDO 2000-VI), Cauza Buzescu împotriva României (Cererea nr. 61.302/00), a arătat că un document fotocopiat trebuie supus unei verificări atente înainte de a fi acceptat ca o copie autentică a unui original.
Nu în ultimul rând, recurentul-reclamant a susţinut şi că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că motivele ce vizează nerespectarea dispoziţiilor art. 14 şi 212 din O.U.G. nr. 93/2012 şi art. 133 din Legea nr. 24/2017 nu pot fi avute în vedere la soluţionarea cererii de chemare în judecată. Conform dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 24/2017, actul constatator al contravenţiei îl reprezintă actul întocmit de direcţia de specialitate, act în baza căruia este emisă decizia a cărei anulare o solicită, iar dispoziţiile art. 13 coroborat cu art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, menţionează în mod expres că, în exercitarea controlului de legalitate, instanţa trebuie să verifice toată documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei a cărei anulare se solicită.
În ceea ce priveşte Decizia ASF nr. 1194/06.10.2020, recurentul-reclamant a învederat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că aceasta este motivată în fapt şi în drept prin Anexa care face parte integrantă din decizie.
Decizia nr. 1194/06.10.2020 emisă de ASF este nulă întrucât nu este motivată în fapt, nu menţionează temeiul de drept şi calea de atac, iar înscrisul anexat nesemnat, neînregistrat nu poate fi luat în considerare ca făcând corp comun cu decizia, întrucât nu îndeplineşte niciun criteriu pentru a i se stabili autenticitatea şi întocmirea lui după procedura şi cu respectarea competenţelor funcţionale prevăzute de Regulamentul ASF nr. 10/2016.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca fiind vădit netemeinic şi nelegal şi, pe cale de consecinţă, menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate, reiterând, în esenţă, apărările susţinute în faţa instanţei de fond.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, reţinând următoarele considerente:
Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.
În fapt, prin raportul curent publicat pe site-ul BVB în data de 20 martie 2020, Consiliul de Administraţie al SIF Oltenia S.A. a convocat AGOA pentru data de 28/29.04.2020, pentru acţionarii înregistraţi la data de referinţă 14 aprilie 2020 .
Prin raportul curent publicat în data de 06 aprilie 2020 pe site-ul operatorului de piaţă, S.I.F. Oltenia S.A. a informat investitorii că a fost înregistrată la societate (cu nr. x/06.04.2020) solicitarea de completare a ordinii de zi a AGOA convocată pentru data de 28 aprilie 2020 formulată de acţionarii S.I.F. Banat-Crişana S.A. şi S.I.F. Muntenia S.A., care deţin împreună acţiuni reprezentând 5,00% din capitalul social al societăţii .
Prin raportul curent publicat în data de 06 aprilie 2020 pe site-ul operatorului de piaţă, S.I.F. Oltenia S.A. a informat investitorii că a fost înregistrată la societate (cu nr. x/06.04.2020) solicitarea de completare a ordinii de zi a AGOA convocată pentru data de 28 aprilie 2020 formulată de acţionarii: B., B., B., care deţin împreună acţiuni reprezentând 5,0056% din capitalul social al societăţii .
Punctele de pe ordinea de zi propusă de acţionari vizau, în principal, revocarea/alegerea administratorilor, aprobarea atragerii răspunderii administratorilor revocaţi, aprobarea remuneraţiei administratorilor/membrilor conducerii executive nou aleşi şi constatarea încetării de drept a mandatelor directorului general/administratorilor împotriva cărora s-a hotărât declanşarea acţiunii în răspundere, aspecte care se află în aria de competenţă a adunării generale ordinare a acţionarilor.
Prin raportul curent publicat în data de 13 aprilie 2020 pe site-ul operatorului de piaţă, S.I.F. Oltenia S.A. a informat investitorii că, potrivit Hotărârii nr. 7/13.04.2020 a Consiliului de Administraţie, nu au fost aprobate solicitările privind completarea ordinii de zi a Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor SIF Oltenia S.A. convocată pentru data de 28/29.04.2020, anterior menţionate.
Prin adresa nr. x/14.04.2020, A.S.F. a atenţionat societatea cu privire la necesitatea respectării prevederilor legale incidente în materie, respectiv în ceea ce priveşte solicitările formulate de acţionari şi a solicitat membrilor Consiliului de Administraţie al S.I.F. Oltenia S.A. să adopte în regim de urgenţă măsurile care se impun în vederea îndeplinirii obligaţiilor legale prevăzute la art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017.
Prin adresa nr. x/14.04.2020, înregistrată la A.S.F. cu nr. RG/11585/15.04.2020, S.I.F. Oltenia S.A. a comunicat faptul că urmare adresei A.S.F. nr. x/14.04.2020, preşedintele Consiliului de Administraţie a convocat în regim de urgenţă CA al SIF Oltenia S.A. pentru data de 14 aprilie 2020, care, prin Hotărârea nr. 8/14.04.2020, nu a aprobat completarea ordinii de zi a AGOA din 28/29 aprilie 2020 cu punctele solicitate de acţionari, întrucât nu a fost întrunit votul majoritar al administratorilor participanţi la şedinţă.
Totodată, reprezentanţii SIF Oltenia S.A. au precizat că la acest moment completarea ordinii de zi nu mai poate fi pusă în aplicare cu respectarea prevederilor art. 92 alin. (6) din Legea 24/2017 deoarece data de referinţă este 14 aprilie 2020 şi astfel societatea trebuia să facă disponibilă o ordine de zi revizuită, înainte de data de referinţă a adunării generale a acţionarilor.
Prin adresa A.S.F. nr. x/15.04.2020, s-a reiterat solicitarea formulată anterior cu privire la dispunerea tuturor măsurilor care se impun în vederea îndeplinirii obligaţiilor legale prevăzute la art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017, la care reprezentanţii societăţii nu au dat curs.
Prin adresele înregistrate la ASF cu nr. RG/11630/15.04.2020 şi RG/11479/14.04.2020 şi RG/11636/15.04.2020, SIF Banat-Crişana, SIF Muntenia S.A. şi B. S.A. au sesizat/informat ASF, printre altele, cu privire la nerespectarea drepturilor acţionarilor de către SIF Oltenia S.A. în ceea ce priveşte cererile de completare a ordinii de zi a AGOA societăţii din 28 aprilie 2020.
Având în vedere faptul că SIF Oltenia nu a dat curs solicitărilor acţionarilor îndreptăţiţi să ceară completarea ordinii de zi a AGOA societăţii din data de 28/29.04.2020, prin adresa VPI nr. x/15.04.2020, s-a solicitat SIF Oltenia S.A. transmiterea în copie a hotărârilor CA adoptate în datele de 13 aprilie 2020 şi 14 aprilie 2020, precum şi procesele-verbale aferente, în cadrul cărora nu a fost adoptată o decizie de aprobare a completării ordinii de zi a AGOA societăţii cu solicitările formulate de acţionarii îndreptăţiţi.
Prin Decizia nr. 870/15.07.2020, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, reclamantul A., în calitate de membru al Consiliului de Administraţie al Societăţii de Investiţii Financiare Oltenia S.A. a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 60.000 RON întrucât, prin conduita sa (s-a abţinut de la vot în ceea ce priveşte punctele 5 şi 6 ale ordinii de zi a şedinţei CA din data de 13 aprilie 2020, precum şi în ceea ce priveşte punctele 2 şi 3 ale ordinii de zi a şedinţei CA din data de 14 aprilie 2020, respectiv propunerile privind aprobarea/respingerea completării ordinii de zi a AGOA convocată pentru 28 aprilie 2020, cu punctele solicitate de către acţionarii B., B., B., respectiv de către acţionarii SIF Banat-Crişana S.A. cu S.I.F. Muntenia S.A.) a afectat (a lipsit de efect) dreptul legal al acţionarilor cu deţinerea calificată prevăzută de lege de a solicita şi obţine completarea ordinii de zi a AGA cu rezoluţiile propuse de aceştia.
S-a reţinut prin decizia contestată că nerespectarea interdicţiei prevăzute de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 constituie contravenţie potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 24/2017 şi se sancţionează în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1) lit. c) pct. 2 (i) din acelaşi act normativ.
Împotriva Deciziei nr. 870/15.07.2020, emisă de pârâtă în contextul anterior menţionat, reclamantul s-a adresat Autorităţii de Supraveghere Financiară cu plângere prealabilă, iar prin Decizia nr. 1194/06.10.2020 instituţia pârâta a respins plângerea prealabilă împotriva Deciziei nr. 870/15.07.2020, pentru motivele cuprinse în Anexa care face parte integrantă din decizie.
Prin sentinţa recurată, acţiunea privind anularea Deciziilor A.S.F. nr. 870/15.07.2020 şi nr. 1194/06.10.2020 a fost respinsă, reclamantul reiterând aspecte prezentate în faţa primei instanţe, sub formă de critici de nelegalitate, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.
Criticile privind greşita aplicare şi interpretare a prevederilor art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017, precum şi a art. 1 din O.G. nr. 2/2001 şi a art. 133 alin. (1) din Legea nr. 24/2017, sunt nefondate.
Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, acesta a fost sancţionat pentru nerespectarea conduitei prevăzute de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 în raport cu acţionarii în drept să solicite şi să obţină completarea ordinii de zi a AGOA convocată pentru data de 28/29.04.2020, faptă prevăzută ca şi contravenţie şi sancţionată de Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni pe piaţă, şi nu pentru modul în care şi-a exprimat opţiunea decizională în şedinţele consiliului de administraţie.
În ceea ce priveşte conduita reţinută în sarcina intimatului, cea a abţinerii de la vot, instanţa de control judiciar constată că în mod corect a reţinut judecătorul fondului că fapta de abţinere de la vot a fost realizată în modalitatea prevăzută de lege, adică recurgând la fapte neloiale sau frauduloase, procedând în acest sens la o analiză pe textul de lege, coroborată cu atribuţiile ce-i reveneau recurentului în calitatea deţinută şi atitudinea acestuia de a nu da curs solicitărilor A.S.F. de a adopta măsuri în conformitate cu dispoziţiile legale incidente în speţă.
Faptul că acţionarii care se consideră vătămaţi prin refuzul societăţii de a da curs cererii de suplimentare a ordinii de zi a AGA au posibilitatea de a solicita instanţei aprobarea convocării unei adunări generale cu ordinea de zi propusă de aceştia sau pot solicita anularea hotărârilor adoptate, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990, nu îi exonerează pe administratori de răspunderea contravenţională pentru propria faptă.
Administratorii trebuie să îşi asume consecinţele ce decurg, această conduită constituind elementul material al laturii obiective a contravenţiei prevăzute de art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 24/2017 raportat la interdicţia stabilită de art. 46 alin. (4) din acelaşi act normativ.
Abţinerea de la vot în cadrul şedinţelor CA poate fi justificată numai în cazurile expres prevăzute de lege şi nu poate fi invocată în susţinerea unei hotărâri a Consiliului de Administraţie care încalcă prevederile legale şi statutare ale SIF Oltenia S.A.
Contrar criticilor recurentului-reclamant, nimeni nu poate invoca în susţinerea intereselor sale propria culpă şi nici nu se poate apăra valorificând un asemenea temei, astfel că, nu poate fi acceptată ca justificare o împrejurare care este efectul nemijlocit al încălcării de către administratorii societăţii a prevederilor legale şi ale celor statutare specifice SIF Oltenia S.A., care s-au abţinut de la adoptarea unei decizii cu privire la publicarea ordinii de zi revizuite, conduită ce a avut consecinţele unui vot exprimat împotrivă şi a condus la nesocotirea dreptului acţionarilor cu o deţinere de cel puţin 5% din capitalul social al societăţii de a solicita şi obţine completarea ordinii de zi a respectivei AGOA.
Astfel, în speţă, membrii CA aveau obligaţia de a adopta o decizie conformă cu prevederile legale care conferă acţionarilor cu deţinere calificată dreptul de a solicita completarea ordinii de zi a AGOA şi cu atribuţiile legale şi statutare ce le revin, neputând invoca drept motiv al abţinerii de la vot solicitarea unor acţionari de a se abţine de la orice deliberare în ceea ce-i priveşte.
Din documentele şi informaţiile furnizate de societate, la solicitarea recurentei A.S.F. nr. VPI/3494/15.04.2020, reiese faptul că recurentul A., doamnele C. şi D. şi domnul E. s-au abţinut de la vot în ceea ce priveşte punctele 5 şi 6 ale ordinii de zi a şedinţei CA din data de 13 aprilie 2020, respectiv aprobarea/respingerea completării ordinii de zi a AGOA convocată pentru 28 aprilie 2020 cu punctele solicitate de către acţionarii B., B., B., respectiv de către acţionarii S.I.F. Banat-Crişana S.A. cu S.I.F. Muntenia S.A.
În ceea ce priveşte şedinţa Consiliului de Administraţie al SIF OLTENIA S.A., desfăşurată în data de 14 aprilie 2020, care a avut pe ordinea de zi la punctele 2 şi 3 aprobarea/respingerea completării ordinii de zi a AGOA convocată pentru 28 aprilie 2020, cu punctele solicitate de către acţionarii B., B., B., respectiv S.I.F. Banat-Crişana S.A. şi S.I.F. Muntenia S.A., voturile exprimate de A., E. şi D. au fost de abţinere, iar votul exprimat de C. a fost împotriva completării ordinii de zi.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 144 indice 1 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 31/1990, membrii consiliului de administraţie au obligaţia de a-şi exercita mandatul cu prudenţa şi diligenta unui bun administrator, cu loialitate, în interesul societăţii.
Conform prevederilor art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017, în forma în vigoare în perioada de referinţă, "Sunt interzise folosirea în mod abuziv a poziţiei deţinute de acţionari sau a calităţii de administrator ori de angajat al emitentului, prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare şi a altor instrumente financiare deţinute, precum şi prejudicierea deţinătorilor acestora".
Nerespectarea interdicţiei prevăzute de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 - constituie contravenţie potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi se sancţionează în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1) lit. c) pct. 2 (i) din acelaşi act normativ special cu amendă de la 10.000 RON până la cea mai mare valoare dintre 9.000.000 RON sau de două ori valoarea beneficiului rezultat din încălcare sau a pierderii evitate prin aceasta, în cazul în care aceste valori pot fi stabilite, în cazul persoanelor fizice.
Acest aspect a fost reţinut în mod legal în actul administrativ de sancţionare a cărui anulare s-a solicitat la fondul cauzei, astfel că nu pot fi reţinute aprecierile recurentului potrivit cărora, pentru fapta reţinută în sarcina sa nu există o contravenţie corespondentă.
Prin urmare, în mod corect a reţinut instanţa de fond că nerespectarea interdicţiei prevăzute de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017, faptă reţinută în sarcina recurentului, constituie contravenţie potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3.
Întrucât, în speţă, contravenţia presupune alternativ o faptă frauduloasă sau una neloială, inclusiv o faptă contrară obligaţiilor ce îi revin recurentului, potrivit legii sau actelor constitutive ale societăţii, în calitatea pe care o deţine în cadrul societăţii, instanţa de fond în mod corect a concluzionat că recurentul a lezat dreptului acţionarilor cu deţinerea calificată prevăzută de lege de a solicita şi obţine completarea AGOA cu rezoluţiile propuse de aceştia. Lipsirea acţionarilor de posibilitarea de a-şi exprima liber voinţa în cadrul AGOA/AGA reprezintă o îngrădire evidentă a unui drept recunoscut de lege.
Totodată, membrii consiliului de administraţie nu au dreptul să respingă sau să se abţină de la vot, astfel încât să nu poată fi adoptată decizia de completare a ordinii de zi a unei AGA.
Consiliul de administraţie are dreptul să-şi prezinte opinia cu privire la punctele aflate pe ordinea de zi, dar acţionarii întruniţi în cadrul AGA sunt singurii în drept să respingă sau să aprobe respectivele rezoluţii.
De altfel, instanţa de control judiciar constată că recurentul-reclamant este nemulţumit de modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze situaţia faptelor neloiale şi frauduloase la care face referire art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017, formulând veritabile critici de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor acestui articol de lege, dar acestea excedează controlului de legalitate pe care îl poate efectua instanţa de contencios administrativ, fiind, eventual, de competenţa Curţii Constituţionale a României.
Nu în ultimul rând, conduita recurentului-reclamant nu poate fi justificată nici de obligaţia de abţinere prevăzută de art. 2 alin. (2) lit. e) şi art. 17 alin. (3) lit. e) din Regulamentul ASF nr. 1/2019, raportat la situaţia de fapt reţinută anterior, acesta trebuind doar să ia act de solicitarea acţionarilor care deţineau 5% din acţiuni şi să completeze ordinea de zi, neexistând astfel premisele unui conflict de interese care să activeze obligaţia de abţinere de la vot.
Referitor la competenţa intimatei-pârâte A.S.F. de a-l sancţiona contravenţional pe recurent, instanţa de recurs reţine, contrar susţinerilor acestuia că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi d) din O.U.G. nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, temei legal care a stat la baza emiterii deciziei contestate, A.S.F. exercită atribuţii de autorizare, reglementare, supraveghere şi control asupra:
"a) intermediarilor de operaţiuni cu instrumente financiare; societăţilor de servicii de investiţii financiare; organismelor de plasament colectiv; societăţilor de administrare a investiţiilor; consultanţilor de investiţii financiare; pieţelor de instrumente financiare; operatorilor de piaţă şi de sistem; depozitarilor centrali; caselor de compensare-decontare; contrapărţilor centrale; operaţiunilor de piaţă; emitenţilor de valori mobiliare; Fondului de compensare a investitorilor; altor persoane fizice sau juridice ce desfăşoară activităţi conform prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 514/2002, cu modificările şi completările ulterioare/.../;
d) tuturor entităţilor, instituţiilor, operatorilor de piaţă şi emitenţilor de valori mobiliare, precum şi operaţiunilor şi instrumentelor financiare reglementate de legislaţia secundară emisă anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private în sprijinul şi pentru implementarea legislaţiei primare aferente pieţei financiare".
Potrivit art. 3 al aceluiaşi act normativ, supravegherea exercitată de A.S.F., prevăzută la art. 2 alin. (1), se realizează prin:
"a) acordarea, suspendarea, retragerea ori refuzul acordării, după caz, în condiţiile legii, de autorizaţii, aprobări, avize, atestate, derogări;
b) emiterea de reglementări, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;
c) realizarea controlului asupra entităţilor şi operaţiunilor prevăzute la art. 2 alin. (1) pe baza raportărilor primite şi prin verificări la faţa locului;
d) dispunerea de măsuri şi aplicarea de sancţiuni".
Conform art. 2 alin. (9) din Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni pe piaţă:
"(9) în vederea aplicării prevederilor prezentei legi, A.S.F. are următoarele atribuţii şi competenţe:
a) să verifice modul de îndeplinire a atribuţiilor şi obligaţiilor legale ale administratorilor sau, după caz, ale membrilor consiliului de administraţie, directorilor, directorilor generali, directorilor executivi, membrilor consiliului de supraveghere sau membrilor directoratului ori reprezentantului legal, precum şi ale altor persoane în legătură cu operaţiuni ale emitenţilor reglementate de prezenta lege;
b) să solicite consiliului de administraţie al emitenţilor întrunirea membrilor acestuia sau, după caz, convocarea adunării generale a acţionarilor, stabilind problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi;/.../f) să dispună măsurile necesare astfel încât persoanele ce desfăşoară activităţi sau care efectuează operaţiuni în legătură cu piaţa de capital şi cu instrumentele financiare să se încadreze în prevederile prezentei legi, ale reglementărilor A.S.F. şi ale celorlalte acte normative privind piaţa de capital".
Aşadar, în vederea exercitării de către A.S.F. a activităţii de supraveghere în realizarea obiectivelor fundamentale şi, implicit, a respectării dispoziţiilor legale de către entităţile pieţei, în baza prerogativelor conferite prin dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, art. 1 din Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni pe piaţă, art. 1 - 3, art. 5 şi art. 6 din O.U.G. nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, şi în considerarea art. 2 alin. (9) lit. a), b) şi f) şi art. 126 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 24/2017, A.S.F. este îndrituită să intervină în situaţiile în care legislaţia incidentă este încălcată, iar drepturile şi/sau interesele investitorilor pe piaţa de capital sunt afectate sau există o iminenţă de prejudiciere a acestora.
În consecinţă, intimata A.S.F. este în drept să dispună în sarcina Consiliului de Administraţie al SIF Oltenia S.A., inclusiv în sarcina recurentului A., în calitate de membru, măsurile legale -sancţiuni- în caz de nerespectare a legislaţiei incidente, astfel că, sunt nefondate criticile formulate de recurentul-reclamant sub acest aspect.
În ceea ce priveşte obligativitatea membrilor CA de a introduce pe ordinea de zi punctele solicitate de acţionari, instanţa de recurs reţine că această obligaţie stabilită în sarcina Consiliului de Administraţie al unei societăţi comerciale, este strict reglementată şi prevăzută atât de Legea nr. 31/1990 modificată, dar şi de legislaţia specifică pieţei de capital. Prin urmare, această obligaţie este stabilită de lege şi nu arbitrar de intimata-pârâtă A.S.F., aceasta din urmă având obligaţia de a respecta legea, şi de a o aplica în virtutea competenţelor sale statutare.
Potrivit prevederilor art. 117 indice 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 R, consiliul de administraţie sau directoratul, unul sau mai mulţi acţionari reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social au dreptul de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi.
Totodată, conform art. 117 indice 1 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 R, "Ordinea de zi completată cu punctele propuse de acţionari, ulterior convocării, trebuie publicată cu îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege şi/sau de actul constitutiv pentru convocarea adunării generale, cu cel puţin 10 zile înaintea adunării generale, la data menţionată în convocatorul iniţial".
Art. 92 alin. (3) lit. a) coroborat cu alin. (6) din Legea nr. 24/2017 consacră dreptul unuia sau mai multor acţionari reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social de a introduce puncte pe ordinea de zi a adunării generale, cu condiţia ca fiecare punct să fie însoţit de o justificare sau de un proiect de hotărâre propus spre adoptare de adunarea generală şi instituie obligaţia societăţii emitente de a face disponibilă o ordine de zi revizuită cu respectarea termenului prevăzut la art. 117 indice 1 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în cazurile în care exercitarea dreptului mai sus menţionat determină modificarea ordinii de zi a adunării generale comunicate deja acţionarilor.
Astfel, în raport de textele de lege sus aminitite, reiese că, libertatea de apreciere a administratorilor - situaţie în care se regăseşte şi recurentul, se limitează la verificarea îndeplinirii celor două cerinţe prevăzute de art. 92 alin. (3) din Legea nr. 24/2017 pentru validitatea cererii, respectiv acţionarii să deţină cel puţin 5% din capitalul social, cu condiţia ca fiecare punct să fie însoţit de o justificare sau de un proiect de hotărâre propus spre adoptare de adunarea generală şi de a prezenta proiecte de hotărâre pentru punctele incluse sau propuse spre a fi incluse pe ordinea de zi a adunării generale, iar aprobarea rezoluţiilor propuse să fie de competenţa adunării generale a acţionarilor (AGOA sau AGEA, după caz).
Prin urmare, potrivit prevederilor legale şi statutare incidente, administratorii societăţii, printre care şi recurentul-pârât, aveau obligaţia de a da curs întocmai solicitării acţionarilor cu deţinerea calificată prevăzută de lege, dacă acestea sunt de competenţa AGA, astfel cum a fost formulată, aceştia neavând dreptul de a interveni asupra rezoluţiilor propuse de acţionari, în sensul cenzurării acestora, adunarea generală a acţionarilor fiind singurul organ decizional în măsură să se pronunţe cu privire la admiterea/respingerea acestora. Totodată, administratorii societăţii nefiind îndreptăţiţi să refuze completarea ordinii de zi a AGA la solicitarea acţionarilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute lege, pe considerente subiective şi de oportunitate de natura celor invocate.
Administratorii societăţii au dreptul de a-şi prezenta opinia cu privire la punctele de pe ordinea de zi a AGA, dar acţionarii societăţii sunt singurii în drept să respingă sau să aprobe respectivele propuneri.
Contrar celor susţinute de recurentul-reclamant, sunt subsumate obligaţiei de loialitate în înţelesul Legii nr. 24/2017 inclusiv neconvocarea adunării generale la cererea unui acţionar ce deţine singur sau împreună cu alţi acţionari cel puţin 5% din capitalul social al emitentului sau necompletarea ordinii de zi a unei adunări generale deja convocate la solicitarea unui acţionar ce deţine singur sau împreună cu alţi acţionari cel puţin 5% din capitalul social al emitentului.
Dreptul acţionarilor, cum este cel de a solicita convocarea AGA - prevăzut de art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi art. 92 alin. (3) lit. a) coroborat cu alin. (6) din Legea nr. 24/2017, trebuie să fie respectat voluntar de administratorii societăţii, şi nu transformat într-o procedură litigioasă, care are ca efect amânarea realizării acestuia, prin determinarea acţionarului de a se adresa instanţei de judecată în vederea valorificării dreptului prevăzut de art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Prin urmare, interpretarea propusă de recurentul-reclamant ar lipsi de eficienţă un drept principal legal al acţionarilor unei societăţi.
Totodată, referitor la susţinerea recurentului-reclamant potrivit căreia în situaţia în care administratorii societăţii nu dau curs solicitării acţionarilor de convocare a AGA, aceştia se pot adresa instanţei de judecată în temeiul art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care va putea autoriza convocarea adunării generale de către acţionarii care au formulat cererea, Înalta Curte reţine că această opţiune recunoscută acţionarilor de legea generală în materia societăţilor, ca un remediu juridic pentru situaţia în care administratorii adoptă o atitudine pasivă faţă de cererea legitimă a acţionarilor de convocare a AGA, nu poate condiţiona sau înlătura prerogativa A.S.F. de a solicita administratorilor respectarea drepturilor acţionarilor prevăzută de normele speciale în domeniul pieţei de capital şi de a dispune măsurile necesare, astfel încât persoanele ce desfăşoară activităţi sau care efectuează operaţiuni în legătură cu piaţa de capital şi cu instrumentele financiare să se încadreze în prevederile Legii nr. 24/2017, ale reglementărilor A.S.F. şi ale celorlalte acte normative privind piaţa de capital.
Prin urmare, este nerelevantă împrejurarea că acţionarii în cauză nu şi-au exercitat dreptul de a se adresa instanţei pentru a obţine convocarea AGOA, în condiţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, întrucât ASF şi-a îndeplinit atribuţiile de autoritate administrativă de supraveghere a pieţei de capital, în limita competenţelor sale legale, fără ca prin aceasta să se substituie prerogativelor autorităţii judecătoreşti.
Nefondate sunt şi criticile recurentului-reclamant ce vizează încălcarea şi aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 24/2017 referitoare la aplicarea criteriilor de individualizare a sancţiunii.
Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, la momentul individualizării sancţiunii aplicate, intimata-pârâtă A.S.F. a ţinut cont prevederile art. 131 din Legea 24/2017, dispoziţiile legale care sunt aplicabile în cauză şi care privesc criteriile de individualizare a sancţiunii aplicate .
Textul cuprins în art. 131 din Legea 24/2017 prevede că A.S.F. stabileşte tipul şi nivelul sancţiunilor sau măsurilor administrative aplicate în conformitate cu prevederile art. 126 -129.
Astfel, potrivit prevederilor art. 131 din Legea 24/2017:
"(1) A.S.F. stabileşte tipul şi nivelul sancţiunilor sau măsurilor administrative aplicate în conformitate cu prevederile art. 126 - 129, cu luarea în considerare a tuturor circumstanţelor relevante, inclusiv, după caz, a următoarelor;
a) gravitatea şi durata încălcării;
b) gradul de responsabilitate al persoanei fizice sau al entităţii legale responsabile;
c) capacitatea financiară a persoanei fizice sau a entităţii legale responsabile, astfel cum este indicată de cifra de afaceri totală a entităţii legale responsabile, de venitul anual al persoanei fizice responsabile, în măsura în care acestea pot fi identificate, sau de alţi indicatori relevanţi;
d) valoarea beneficiului obţinut sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau entitatea legală responsabilă, în măsura în care acestea pot fi stabilite;
e) pierderile suferite de terţi ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi stabilite;
f) măsura în care persoana fizică sau entitatea legală responsabilă cooperează cu A.S.F.;
g) încălcările anterioare săvârşite de persoana fizică sau entitatea legală responsabilă".
Aşadar, textul de lege statuează faptul că A.S.F. trebuie să ţină cont atunci când stabileşte sancţiunea amenzii şi a cuantumului acesteia de circumstanţele relevante menţionate de acesta. Norma nu prevede că aceste chestiuni trebuie menţionate în cuprinsul actului sancţionatoriu, ci doar că A.S.F. trebuie să ţină cont de ele.
În speţă, A.S.F. a respectat dispoziţiile art. 131 Legea nr. 24/2017 prezentând în analiza direcţiei de specialitate care a stat la baza măsurii sancţionării recurentului toate circumstanţele prevăzute de norma legală.
Este adevărat că aceste criterii nu au fost detaliate în cuprinsul actului administrativ atacat, însă acestea se regăsesc în analiza direcţiei de specialitate, aflată ca probă la dosarul de fond.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, motivarea unui act administrativ trebuie să cuprindă acele elemente care să permită destinatarului să îşi exercite dreptul la apărare, cerinţă pe deplin acoperită în prezenta cauză.
În speţă, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, intimata-pârâtă a respectat cerinţele privind conţinutului minim al deciziei contestate, cerinţe reglementate expres în cuprinsul art. 133 alin. (3) din Legea nr. 24/2017. A.S.F. a respectat obligaţia de a indica neechivoc elementele de drept şi de fapt care au stat la baza soluţiei adoptate, pentru a putea fi cunoscute de destinatar şi în funcţie de care să-şi poată formula eventualele apărări pe de o parte, precum şi pentru ca instanţa de judecată să poată exercita un control efectiv a legalităţii actului.
Totodată, stabilirea naturii sancţiunii - amendă, şi a cuantumului acesteia s-a realizat cu respectarea principiilor de individualizare a sancţiunilor şi a regulilor prevăzute de art. 131 alin. (1) din Legea nr. 24/2017, sens în care au fost luate în considerare circumstanţele relevante cunoscute, atât cele personale, cu privire la conduita contravenientului, cât şi cele reale, referitoare la circumstanţele săvârşirii faptei şi gravitatea acesteia.
Individualizarea sancţiunii aplicate recurentului-reclamant respectă principiul proporţionalităţii sancţiunilor, criteriile care au fost luate în considerare la individualizarea contravenţiei fiind abordate în cuprinsul analizei care a stat la baza măsurii dispuse.
Astfel, operaţiunea de individualizare a sancţiunii are în vedere faptul că, persoana respectivă a mai fost sancţionată anterior de către A.S.F., circumstanţă agravantă prevăzută de art. 131 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 24/2017, precum şi faptul că a fost afectat unul dintre drepturile principale ale acţionarilor.
Recurentul-reclamant a mai fost sancţionat de A.S.F. prin Decizia nr. 1287/23.10.2019, cu amendă în cuantum de 30.000 RON.
Sancţiunea în valoare de 30.000 de RON a fost aplicată pentru nerespectarea Deciziei A.S.F. nr. 937/18.07.2019, prin care s-a instituit în sarcina Consiliului de administraţie al S.I.F. Oltenia S.A. obligaţia de a convoca şi de a asigura desfăşurarea adunării generale ordinare a acţionarilor în termen de cel mult 45 de zile de la data emiterii prezentei decizii, având incluse pe ordinea de zi punctele propuse de acţionarii S.I.F. Banat Crişana S.A. şi S.I.F. Muntenia S.A. prin solicitarea înregistrată la sediul emitentului cu nr. 5071/11.06.2019, care a făcut obiectul raportului curent publicat la B.V.B. în data de 11.06.2019.
Pentru stabilirea gradului de responsabilitate - art. 131 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2017, a fost luată în considerare calitatea deţinută de contravenient în cadrul societăţii emitente, respectiv cea de membru al consiliului de administraţie, acesta, împreună cu ceilalţi membri C.A., fiind persoana care are, potrivit legii, atribuţii în ceea ce priveşte convocarea şi asigurarea desfăşurării A.G.A. la solicitarea acţionarilor îndreptăţiţi, pentru a căror încălcare a fost sancţionat.
În ceea ce priveşte gravitatea încălcării reţinute - art. 131 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2017, se constată că, prin necompletarea ordinii de zi a AGOA societăţii cu punctele solicitate de acţionari, s-a adus o gravă atingere unuia dintre drepturile principale în virtutea căruia acţionarii pot lua parte direct la conducerea societăţii, respectiv dreptul de a propune adunării generale a acţionarilor adoptarea anumitor decizii.
De asemenea, la stabilirea cuantumului amenzii au fost luate în considerare şi informaţiile disponibile notelor explicative ataşate la situaţiile financiare pentru exerciţiul financiar încheiat la 31 decembrie 2019 al SIF Oltenia S.A., precum şi faptul că recurentul-reclamant nu a cooperat cu autoritatea de control, persistând în refuzul de a se conforma prevederilor legale incidente.
În consecinţă, nu se poate reţine că intimata-pârâtă nu ar fi avut în vedere acest text de lege pentru individualizarea sancţiunii aplicate, fiind justificată aplicarea şi cuantumul amenzii şi în cadrul Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 1194/2020.
În acest context, Înalta Curte mai reţine şi că, deşi recurentul-reclamant a solicitat prin cererea de recurs schimbarea sancţiunii aplicate, respectiv, în subsidiar, diminuarea cuantumului amenzii spre minimul prevăzut de lege, prin cererea de chemare în judecată a solicitat exclusiv anularea deciziei contestate cu consecinţa exonerării de la plata amenzii.
Procedând de o asemenea manieră, reclamantul nu a îndeplinit, în faza de judecată a fondului, rigorile procedurale ale învestirii instanţei de judecată cu sus indicatele aspecte, iar prin aceste noi critici de nelegalitate se tinde la schimbarea cauzei juridice a litigiului pendinte.
În considerarea prevederilor art. 478 alin. (3), art. 483 şi art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că obiectul căii extraordinare de atac a recursului este limitat la analizarea legalităţii hotărârii de fond, în raport de pretenţiile din cererea de chemare în judecată şi de apărările evocate în faţa acesteia, în recurs neputând fi schimbată calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.
Înalta Curte constată ca fiind nefondate şi criticile privind vizând nulitatea actului atacat în ceea ce priveşte lipsa din cuprinsul deciziei atacate a obiecţiunilor formulate de acesta, respectiv aplicarea greşită a prevederilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, coroborat cu art. 133 alin. (8) din Legea nr. 24/2017.
În acest sens, Înalta Curte arată că decizia atacată cuprinde toate elementele prevăzute, într-o redactare exhaustivă, de art. 133 alin. (3) din Legea nr. 24/2017, conform căruia "Decizia de sancţionare prevăzută la alin. (2) trebuie să cuprindă următoarele elemente: datele de identificare a contravenientului, data săvârşirii faptei, descrierea faptei contravenţionale şi a împrejurărilor care pot fi avute în vedere la individualizarea sancţiunii, indicarea temeiului legal potrivit căruia se stabileşte şi se sancţionează contravenţia, sancţiunea principală şi eventualele sancţiuni complementare şi măsuri administrative aplicate, termenul şi modalitatea de plată a amenzii şi termenul de exercitare a căii de atac".
Or, cum în mod corect a apreciat instanţa de fond, prevederile art. 133 alin. (8) din Legea 24/2017 stabilesc că dispoziţiile se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, însă această completare se realizează "în mod corespunzător" şi "în măsura în care prezenta lege nu dispune altfel.".
În acest sens, reiese că, spre deosebire de procesul-verbal de contravenţie, în cazul deciziei de sancţionare emise de ASF, printre elementele pe care trebuie să le cuprindă decizia de sancţionare nu se regăsesc şi obiecţiunile persoanei sancţionate, astfel că intimata-pârâtă nu avea obligaţia de a le menţiona în cuprinsul acesteia.
Prin urmare, dispoziţiile art. 133 alin. (8) din Legea nr. 24/2017 trebuie să fie interpretate în sensul în care legislaţia specială în materia pieţei de capital prevede un regim sancţionator distinct faţă de O.G. nr. 2/2001 în ceea ce priveşte obligativitatea menţionării obiecţiunilor contravenientului în cuprinsul actului de constatare şi sancţionare.
În orice caz, aşa cum a reţinut şi judecătorul fondului, potrivit chiar susţinerilor reclamantului, prin adresa din data de 24 iunie 2020 i-au fost comunicate elementele de fapt şi de drept vizate de verificări precum şi faptul că poate formula obiecţiuni, iar în data de 02 iulie 2020 acesta a transmis obiecţiunile formulate, astfel că nu poate fi reţinut un eventual exces de putere din partea autorităţii publice pârâte.
Totodată, instanţa de recurs reţine şi că acest argument de nelegalitate nu poate genera efecte decât dacă s-ar fi produs recurentului-reclamant o vătămare concretă ce nu poate fi înlăturată altfel, vătămare ce nu s-a produs în condiţiile în care acesta a putut să reitereze obiecţiunile sub forma unor critici de nelegalitate în calea de atac ce face obiectul prezentei cauze deduse judecăţii.
Înalta Curte respinge ca nefondate şi criticile recurentului-reclamant potrivit cărora decizia atacată a fost adoptată cu nerespectarea prevederilor art. 14 din O.U.G. nr. 93/2012, cu privire la cerinţele minime de cvorum şi majoritate.
Potrivit art. 14 din O.U.G. nr. 93/2012:
"(1) Convocarea Consiliului A.S.F. se face de către preşedinte şi/sau prim-vicepreşedinte, ori de câte ori este necesar sau la solicitarea a cel puţin 4 membri ai acestuia. (2) Consiliul A.S.F. deliberează valabil în prezenţa a cel puţin jumătate plus unu dintre membrii săi, incluzând preşedintele sau, în absenţa acestuia, prim-vicepreşedintele. (3) Hotărârile sunt adoptate cu votul a 2/3 din numărul membrilor prezenţi. (4) Hotărârea adoptată este obligatorie pentru toţi membrii Consiliului A.S.F., opinia separată a membrilor care au votat împotrivă sau care s-au abţinut de la vot fiind consemnată în procesul-verbal al şedinţei respective. (5) Membrii Consiliului A.S.F. îşi exercită mandatul potrivit legii. Ei răspund pentru activitatea lor în mod solidar, cu excepţia situaţiei în care au votat împotriva unei hotărâri ori s-au abţinut de la votul acesteia şi au consemnat opinia separată în procesul-verbal al şedinţei. Membrii Consiliului sunt obligaţi să semneze actele care decurg din hotărârea adoptată, dacă această atribuţie le revine potrivit legii şi regulamentelor interne ale A.S.F., chiar dacă au votat împotrivă ori s-au abţinut de la votul hotărârii".
În cauză, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, se constată că măsura sancţionării acestuia a fost adoptată şi asumată prin semnătură de toţi membrii Consiliului ASF, aşa cum reiese din Procesul Verbal nr. x/15.07.2020 al şedinţei Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară, întrunit în şedinţă din data de 15 iulie 2020, ora 11, la sediul A.S.F.
Chiar dacă a fost depus în extras, acesta conţine menţiunile care sunt necesare pentru lămurirea instanţei cu privire la aspectele litigioase, reieşind fără echivoc împrejurarea expresă a convocării Consiliului A.S.F. de către Preşedintele Consiliului A.S.F., fiind respectată cerinţa cuprinsă în art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2012 privind persoanele care pot convoca Consiliul, şi că, hotărârea în ceea ce îl priveşte pe recurentul-reclamant a fost adoptată în unanimitate, procesul-verbal fiind semnat de toţi cei 9 membrii ai Consiliului A.S.F., iar ulterior hotărârii adoptate de Consiliul A.S.F., Preşedintele A.S.F. a semnat în calitate de reprezentant de drept, actul administrativ individual supus controlului de legalitate, conform dispoziţiilor legale menţionate.
Aşadar, contrar criticilor recurentului-reclamant, actul administrativ de sancţionare a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor art. 14 din OU.G nr. 93/2012 cu privire la cerinţele minime de cvorum şi majoritate, astfel că, din această perspectivă, hotărârea instanţei de fond este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a acestei dispoziţii legale.
Nu în ultimul rând, instanţa de control judiciar constată că în mod corect a apreciat instanţa de fond că motivele ce vizează nerespectarea dispoziţiilor art. 14 şi 212 din O.U.G. nr. 93/2012 şi art. 133 din Legea nr. 24/2017 nu pot fi avute în vedere la soluţionarea cererii de chemare în judecată, nefiind invocate în condiţiile procedurale prevăzute de lege.
Astfel, pe de o parte, cronologia indicată de recurentul-reclamant nu se confirmă. Deşi acesta susţine că precizarea depusă pentru termenul de judecată din data de 14 aprilie 2021 a fost rezultatul luării la cunoştinţă a documentaţiei depusă de intimata-pârâtă ca urmare a solicitării sale de la data de 03 martie 2021, din actele şi lucrările dosarului reiese că răspunsul la notele de probe propuse de reclamant la termenul din data de 03 martie 2021 şi înscrisurile aferente au fost depuse de intimata-pârâtă la dosarul cauzei la data de 13 aprilie 2021 or, precizarea prin care reclamantul a înţeles să îşi modifice cererea de chemare în judecată, a fost înaintată la dosarul cauzei prin fax la data de 06 aprilie 2021 .
Totodată, trebuie avut în vedere că, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., astfel că instanţa de fond era ţinută să procedeze la soluţionarea cauzei atât cu respectarea principiului disponibilităţii, care guvernează procesul civil, cât şi a termenului procedural imperativ prevăzut de dispoziţiile art. 204 alin. (1) din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte Decizia ASF nr. 1194/06.10.2020, analizând pretinsa nulitate a deciziei de soluţionare a plângerii prealabile pentru că nu ar cuprinde motivarea pe care se întemeiază soluţia adoptată, instanţa de recurs respinge această critică de nelegalitate în raport de faptul că decizia în discuţie cuprinde o anexă în cuprinsul căreia sunt prezentate pe larg argumentele pe care pârâtă le-a avut în vedere pentru a respinge fiecare dintre criticile invocate de reclamant, această anexă fiindu-i comunicată recurentului-reclamant odată cu decizia.
Mai mult decât atât, la art. 1 din Decizia A.S.F. nr. 1194/06.10.2020, se precizează următoarele: "Se respinge plângerea prealabilă formulată de domnul A. împotriva Deciziei A.S.F. nr. 870/15.07.2020, pentru motivele cuprinse în Anexa care face parte integrantă din prezenta Decizie."
Aşadar, în mod corect a reţinut instanţa de fond, privind susţinerile reclamantului în sensul că Decizia nr. 1194/2020 de soluţionare a plângerii prealabile este nulă întrucât anexa la aceasta nu este semnată, că şi acestea sunt neîntemeiate întrucât anexa indicată este parte integrantă din Decizia nr. 1194/2020, care este semnată.
Nu în ultimul rând, nefondate sunt şi criticile recurentului-reclamant în sensul că Decizia nr. 1194/2020 este nulă întrucât nu indică calea de atac. Acest argument de nelegalitate nu poate fi primit întrucât, pe de o parte, nu a fost invocată nicio prevedere legală care să prevadă că actul prin care se soluţionează de către ASF plângerea prealabilă trebuie să aibă o anumită formă sau să prevadă în cuprinsul său, sub sancţiunea nulităţii actului calea de atac prevăzută de lege, iar pe de altă pare, această critică de nelegalitate nu poate produce efecte decât dacă s-ar fi produs reclamantului o vătămare concretă ce nu poate fi înlăturată altfel, vătămare ce nu a avut loc întrucât reclamantul a exercitat calea de atac prevăzută de lege şi care face obiectul prezentei cauze.
În consecinţă, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 929 din 14 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 929 din 14 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2024.