Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în data de 24 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, domnul B., a solicitat: anularea Ordinului pentru aprobarea Regulamentului privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie nr. 136 din data de 11 decembrie 2018 (completat şi modificat succesiv prin Ordinele nr. 10, 34, 80 şi 102 din 2020), deoarece acesta îi vatămă drepturile şi interesul legitim, încălcând mai multe dispoziţii legale şi suspendarea Regulamentului privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie nr. 136 din data de 11 decembrie 2018 (completat şi modificat succesiv prin Ordinele nr. 10, 34, 80 şi 102 din 2020), în temeiul art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 142/F-C din data 11 august 2021, Curtea de Apel Piteşti a respins ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii, lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâţi prin întâmpinare şi s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamantul A.. Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 1225/02.03.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizie prin care s-a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile 142/2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
Prin încheierea din data de 18 octombrie 2021 Curtea de Apel Piteşti a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acestuia Curţii de Apel Alba Iulia, urmare a strămutării cauzei prin încheierea nr. 4357 din dosarul x/2021 Au fost păstrate actele îndeplinite până la strămutare, acţiunea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în data de 22 octombrie 2021.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 255 din 19 decembrie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare, formulată de reclamantul A. în 15 octombrie 2022 şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată privind anularea Ordinului nr. 136/11.12.2018, completat şi modificat succesiv prin Ordinele nr. 10, 34, 80 şi 102 din 2020, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi Inspector şef al Inspecţiei Judiciare - B..
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 255 din 19 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea capătului de cerere privind anularea Ordinului nr. 136/2018.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat note scrise, prin a solicitat admiterea excepţiei lipsei de interes a recurentului-reclamant, în condiţiile în care dosarele de cercetare disciplinară care îl priveau pe acesta din urmă au fost soluţionate definitiv, motiv pentru care interesul său în anularea actului contestat nu mai subzistă.
5. Cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare
Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant A. a solicitat şi sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare cu privire la 2 întrebări formulate, respectiv:
"1. Principiul independenţei judecătorilor, consacrat de art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE cu referire la art. 2 TUE şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi principiul colaborării loiale, prevăzut de art. 4 din TUE, se opun unei dispoziţii naţionale, precum aceea a art. 148 alin. (2) din Constituţia României, astfel cum a fost interpretată de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 390/2021, conform căreia instanţele naţionale nu pot ţine seama de prevederile Deciziei Comisiei Europene 2006/928 şi de recomandările formulate în Rapoartele MCV pentru punerea în aplicare a obiectivelor de referinţă, cu motivarea că "instanţele judecătoreşti naţionale nu ar fi abilitate să colaboreze cu o instituţie politică a Uniunii Europene?
2. Principiul independenţei judecătorilor, consacrat de art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE cu referire ia art. 2 TUE şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, se opune unei dispoziţii naţionale care permite înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, printr-o. decizie cu caracter obligatoriu, pronunţată într-o procedură de unificare a jurisprudenţei (precum Decizia nr. 15 din 14 martie 2022), să înlăture judecătorului ordinar orice posibilitate de a aplica hotărârea CJUE pe care o consideră prioritară?"
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând, cu prioritate, motivul de recurs de ordine publică referitor la excepţia rămânerii fără interes a acţiunii, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.
Cauza de faţă are drept obiect cererea de anulare a Ordinului pentru aprobarea Regulamentului privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie nr. 136 din data de 11 decembrie 2018, demers judiciar iniţiat şi justificat de recurentul-reclamant de faptul că, la a data de 14 aprilie 2021, prin rezoluţia nr. 1060, în cadrul lucrării nr. 21 -1211, s-a dispus începerea cercetării disciplinare faţă de acesta de către inspectorul judiciar din cadrul Direcţiei de inspecţie pentru judecători a Inspecţiei Judiciare, cu privire la săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), b) şi d) din Legea nr. 303/2004.
Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, prin decizia civilă nr. 116 din 08 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, dosarul de cercetare disciplinară a fost soluţionat definitiv, fiind respinse recursurile declarate împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a respins acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva reclamantului din prezenta cauză A., precum şi faptul că regulamentul a fost între timp abrogat, în prezent fiind aplicabil Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie din 16 noiembrie 2023, astfel că dispoziţiile ordinului contestat în cauză nu îi mai pot fi aplicabile nici pe viitor recurentului-reclamant.
În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al reclamantului şi, prin urmare, interesul de a acţiona al acestuia nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiţia de exercitare a acţiunii civile referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.
În acest context, Înalta Curte mai constată că se impune şi respingerea cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare, formulată de recurentul-reclamant A., procedura hotărârii preliminare prevăzută de dispoziţiile art. 267 din TFUE (fost 234 TCE), care dă posibilitatea instanţelor statelor membre de a adresa întrebări Curţii de Justiţie, cu ocazia unui litigiu aflat pe rolul acestora, nefiind necesară în cauză, în condiţiile în care întrebările trebuie să vizeze interpretarea sau validitatea normei comunitare, iar răspunsul instanţei europene la chestiunile preliminare sesizate trebuie să poată influenţa soluţia instanţei de recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 497 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-reclamant A., va casa, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi Inspector şef al Inspecţiei Judiciare - B., ca fiind rămasă fără interes, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei atacate, fiind totodată respinsă cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare, formulată de recurentul-reclamant A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 255 din 19 decembrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi Inspector şef al Inspecţiei Judiciare - B., ca fiind rămasă fără interes.
Menţine în rest dispoziţiile sentinţei atacate.
Respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare, formulată de recurentul-reclamant A..
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2024.