Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 11 august 2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a formulat contestaţie împotriva Ordinului nr. 2008/C din 04 mai 2022 şi a solicitat instanţei să dispună:
1. Revocarea/modificarea în parte a Ordinului nr. 2008/C din 04 mai 2022 emis de Ministerul Justiţiei, obligarea intimatului să emită un nou ordin de salarizare individuală în sensul stabilirii indemnizaţiei brute lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi urmare aplicării coeficientului de multiplicare de 22,500, din perspectiva discrepanţei generate de inechitatea aplicării acestui coeficient exclusiv magistraţilor procurori şefi din structurile DNA şi DIICOT, precum şi judecătorilor care au obţinut modificarea ordinului prin hotărâri judecătoreşti;
2. Revocarea/modificarea parţială a Ordinului nr. 2008/C din 04 mai 2022 emis de Ministerul Justiţiei, respectiv a art. 1 din actul administrativ în sensul stabilirii indemnizaţiei de încadrare începând cu data de 01 aprilie 2022 şi în continuare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON, cu respectarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind cuantumul total al sporurilor de 30% din indemnizaţia de încadrare, în vederea realizării unei salarizări la nivel maxim aflat în plată, unitare la nivelul întregului sistem judiciar, pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;
3. Revocarea/modificarea parţială a Ordinului nr. 2008/C din 04 mai 2022 emis de Ministerul Justiţiei, respectiv a art. 1 din acest act administrativ, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizaţiei brute lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) şi art. 25 (din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice) în vederea realizării efective a unei veritabile salarizări unitare tuturor magistraţilor judecători, în concordanţă cu drepturile salariale acordate:
- judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei potrivit Ordinului nr. 221/26.10.2020 a Preşedintei ÎCCJ;
- magistraţilor judecători şi procurori în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii potrivit Dispoziţiei Secretarului general al Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102/2.04.2021;
- magistraţilor judecători şi procurori în cadrul Inspecţiei Judiciare potrivit Ordinului nr. 143/28.12.2020 a Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare;
- magistraţilor procurori potrivit Ordinului nr. 2295 din 07 decembrie 2021, pus în aplicare prin Ordinul nr. 2400 din 27 decembrie 2021, ambele emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 581 din 28 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită pentru reclamantă un nou ordin de încadrare salarială, cu luarea în considerare, începând cu data de 01 aprilie 2022 şi în continuare, pentru viitor, a coeficientului de multiplicare de 22,500 prevăzut de lit. A) pct. 7 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 27/2006, respingând în rest acţiunea ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 581 din 28 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Justiţiei şi recurenta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
3.1 Recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar în măsura în care se va aprecia acţiunea ca admisibilă, respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
Recurentul-pârât a învederat, în esenţă, că, faţă de obiectul litigiului, de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 368/2022, instanţa era ţinută să ia act de subrogarea prevăzută de art. 142 din Legea nr. 304/2022, subrogare care a operat de drept, şi să modifice în mod corespunzător cadrul procesual, fără a mai fi necesară vreo solicitare din partea părţilor, invocând în acest sens şi prevederile art. 148 şi ale art. 162 din acelaşi act normativ.
Printr-un alt set de critici, recurentul-pârât Minsterul Justiţiei a susţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1, ale art. 44 pct. 11 şi pct. 20 din Legea nr. 153/2017, reiterând, totodată că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
3.2 Recurenta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar în măsura în care se va aprecia acţiunea ca admisibilă, respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
Recurenta a învederat, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocată de Ministerul Justiţiei.
Pe fondul cauzei, recurenta a susţinut că instanţa de fond a dispus acordarea unor drepturi băneşti în baza unor prevederi legale abrogate. Astfel, prin art. 44 pct. 11 din Legea nr. 153/2017, cu modificări şi completări a fost abrogat art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 (introdus prin Legea nr. 71/2015), iar prin art. 44 pct. 20 din Legea nr. 153/2017 au fost abrogate prevederile O.U.G. nr. 57/2015, cu modificările din O.U.G. nr. 20/2016.
Totodată, contrar opiniei primei instanţe, acordarea coeficienţilor corespunzători personalului DNA şi DIICOT nu se încadrează în categoria drepturilor salariate la care se referă Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, nu constituie drepturi reglementate de norme cu "aplicabilitate generală" aşa cum era situaţia majorărilor de 2%, 5%, 11% de la care plecase analiza Curţii Constituţionale, care au fost aplicate pentru întreg sistemul justiţiei, fără niciun fel de circumstanţiere faţă de situaţia personală a fiecărui angajat în parte, nu au determinat majorarea indemnizaţiilor de încadrare şi ca atare, decizia reţinută de instanţa de fond nu este aplicabilă prezentei cauze.
4. Apărările formulate în cauză
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursurile declarate de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei şi de recurenta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt fondate, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A., judecător - vicepreşedinte a Tribunalului Bihor, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând:
1. Revocarea/modificarea în parte a Ordinului nr. 2008/C din 04 mai 2022 emis de Ministerul Justiţiei, obligarea intimatului să emită un nou ordin de salarizare individuală în sensul stabilirii indemnizaţiei brute lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi urmare aplicării coeficientului de multiplicare de 22,500, din perspectiva discrepanţei generate de inechitatea aplicării acestui coeficient exclusiv magistraţilor procurori şefi din structurile DNA şi DIICOT, precum şi judecătorilor care au obţinut modificarea ordinului prin hotărâri judecătoreşti;
2. Revocarea/modificarea parţială a Ordinului nr. 2008/C din 04 mai 2022 emis de Ministerul Justiţiei, respectiv a art. 1 din actul administrativ în sensul stabilirii indemnizaţiei de încadrare începând cu data de 01 aprilie 2022 şi în continuare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON, cu respectarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind cuantumul total al sporurilor de 30% din indemnizaţia de încadrare, în vederea realizării unei salarizări la nivel maxim aflat în plată, unitare la nivelul întregului sistem judiciar, pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;
3. Revocarea/modificarea parţială a Ordinului nr. 2008/C din 04 mai 2022 emis de Ministerul Justiţiei, respectiv a art. 1 din acest act administrativ, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizaţiei brute lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) şi art. 25 (din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice) în vederea realizării efective a unei veritabile salarizări unitare tuturor magistraţilor judecători, în concordanţă cu drepturile salariale acordate:
- judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei potrivit Ordinului nr. 221/26.10.2020 a Preşedintei ÎCCJ;
- magistraţilor judecători şi procurori în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii potrivit Dispoziţiei Secretarului general al Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102/2.04.2021;
- magistraţilor judecători şi procurori în cadrul Inspecţiei Judiciare potrivit Ordinului nr. 143/28.12.2020 a Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare;
- magistraţilor procurori potrivit Ordinului nr. 2295 din 07 decembrie 2021, pus în aplicare prin Ordinul nr. 2400 din 27 decembrie 2021, ambele emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 142, 148, 162 din Legea nr. 304/2022.
Astfel, se reţine că în conformitate cu prevederile art. 142 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară:
"(...)(2) Bugetul curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor aprobat pentru cheltuielile de personal ale acestor instanţe, precum şi cel aprobat pentru alte categorii de cheltuieli intrinsec legate de cheltuielile de personal este cuprins în bugetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi este gestionat de aceasta, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având calitatea de ordonator principal de credite pentru instanţele judecătoreşti cu privire la aceste categorii de cheltuieli.(...)
(5) Drepturile salariale sau alte drepturi de natură salarială ale judecătorilor de la instanţele prevăzute la alin. (2), inclusiv dobânzi şi alte drepturi intrinseci legate de drepturile salariale, se asigură de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar actele privind salarizarea şi alte drepturi de natură salarială ale judecătorilor acestor instanţe se emit de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(6) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se subrogă de drept în toate drepturile şi obligaţiile Ministerului Justiţiei decurgând din aplicarea prevederilor alin. (2), inclusiv în cele de natură procesuală şi cele care decurg din hotărâri judecătoreşti şi alte titluri executorii.(...)
(8) Prevederile prezentului articol se aplică începând cu data intrării în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2023. În acest scop, proiectul de buget al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei şi cel al Ministerului Justiţiei pe anul 2023 vor cuprinde modificările prevăzute în prezenta lege."
Potrivit dispoziţiilor art. 148 din aceeaşi lege:
"(1) Statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii se aprobă prin ordin al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Art. 162 din Legea nr. 304/2022 prevede următoarele:
Până la data aplicării dispoziţiilor art. 142:
a) bugetul curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiţiei, ministrul justiţiei având calitatea de ordonator principal de credite pentru instanţele judecătoreşti cu privire la acele categorii de cheltuieli;
b) actele privind salarizarea şi alte drepturi de natură salarială ale judecătorilor din cadrul instanţelor judecătoreşti prevăzute la lit. a) se emit de ministrul justiţiei;
c) statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei.
Legea nr. 368/2022 a bugetului de stat pe anul 2023, la care face trimitere art. 142 din Legea nr. 304/2022, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1214 din data de 19 decembrie 2022, intrând în vigoare la data de 22 decembrie 2022.
Înalta Curte constată că, în analiza de legalitate a Ordinului nr. 2008/C din 04 mai 2022, emis de Ministerul Justiţiei, judecătorul fondului în mod greşit s-a raportat la legislaţia aplicabilă la momentul declanşării procesului.
Astfel, pe parcursul derulării procedurilor judiciare în faţa primei instanţe, a intrat în vigoare Legea nr. 304/2022, precum şi dispoziţiile art. 142 alin. (5) şi (6) din Lege, aplicabile prin intrarea în vigoare a Legii nr. 368/2022 a bugetului de stat pe anul 2023, la data de 22 decembrie 2022, care prevăd atât subrogarea de drept a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în toate drepturile şi obligaţiile Ministerului Justiţiei decurgând din aplicarea prevederilor menţionate expres, inclusiv în cele de natură procesuală şi cele care decurg din hotărâri judecătoreşti şi alte titluri executorii, cât şi dispoziţiile art. 148 alin. (1) cu privire la statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii, care se aprobă prin ordin al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte aminteşte că recursul este o cale de atac de reformare, care urmăreşte, aşa cum prevede expres art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 legale mai sus amintite, precum şi a prevederilor art. 497 din C. proc. civ., care prevăd soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se desprinde concluzia că instanţa supremă se pronunţă exclusiv pentru motive de nelegalitate, asupra unei situaţii de fapt pe deplin stabilită.
Or, prima instanţă, prin pronunţarea la data de 28 martie 2023 a sentinţei recurate a ignorat dispoziţiile legale în vigoare pe parcursul judecării cauzei anterior referite, care impuneau discutarea introducerii în cauză a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Faţă de aceste motive, având în vedere soluţia pronunţată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi pretenţiile concrete deduse judecăţii, ţinând cont de specificul contenciosului administrativ în limitele căruia se desfăşoară raporturile litigioase de faţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, motiv pentru care, dată fiind necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării cauzei se va proceda la stabilirea în mod corect a cadrului procesual, la examinarea tuturor susţinerilor părţilor, în raport de dispoziţiile legale incidente cauzei şi vor fi avute în vedere şi celelalte critici de nelegalitate formulate de recurenţi, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ale căror analiză nu se mai impune a fi făcută de instanţa de control judiciar, ţinând cont de soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei şi de recurenta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 581/2023 din 28 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2024.