Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024, reclamanta A.. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, contestaţie împotriva Procesului-Verbal nr. x/29.04.2024 emis de pârât cu ocazia stabilirii numărului de ordine de pe buletinele de vot a partidelor politice, alianţelor electorale, alianţei politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale şi a candidaţilor independenţi care participă la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024, solicitând anularea acestuia.
La data de 10.05.2024 reclamanta a depus cerere de suspendare a executării actului administrativ emis de către Biroul Electoral Central cu nr. x/29.04.2024, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
La termenul de judecată din 16.05.2024, reclamanta a depus şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 115/2015.
Prin sentinţa civilă nr. 967 din 5 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.
S-a respins ca neîntemeiată acţiunea privind pe reclamantul A.. şi pe pârâtul Biroul Electoral Central, astfel cum a fost completată.
Împotriva sentinţei menţionate şi împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a formulat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca fiind nelegală şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.
Prin decizia nr. 3465/19.06.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2024 s-a respins recursul declarat de recurenta - reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 967 din 5 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără interes.
Cu privire la recursul declarat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a fost urmată procedura adoptată în cadrul Şedinţei Plenului secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 31 octombrie 2016, prin soluţionarea separată a recursului formulat în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 47/1992, la acelaşi complet căruia i s-a repartizat aleatoriu acţiunea în anulare, în vederea respectării termenelor prevăzute de legea de organizare a Curţii Constituţionale, în cadrul dosarului nr. x/2024
Prin cererea depusă la data de 11 iunie 2024 în dosarul nr. x/2024 recurenta - reclamantă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 115 din 19 mai 2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea din 19 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea formulată de recurenta - reclamantă A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 115/2015, ca inadmisibilă.
3. Cererea de recurs
Împotriva încheierii din 19 iunie 2024 a formulat recurs recurenta - reclamantă A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii ca fiind nelegală, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.
Recurenta a precizat că va depune motivele de recurs după comunicarea hotărârii.
Totodată, a solicitat că se dispună suspendarea efectelor hotărârii recurate, potrivit art. 484 din C. proc. civ.
Recurenta a depus şi cerere de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, arătând că, la data constituirii Biroului Electoral Central, s-a aflat în circumscripţia electorală în interes de serviciu, acţiune programată cu mult timp înainte, fiind în imposibilitate efectivă de a efectua demersuri în ceea ce priveşte declararea căii de atac.
De asemenea, soluţia instanţei de fond nu a fost comunicată părţii, cu atât mai mult cu cât s-a stabilit un termen foarte scurt pentru exercitarea unei căi extraordinare de atac, astfel, termenul de recurs fiind de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
4. Apărările intimatului
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că excepţia tardivităţii recursului este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Obiectul recursului declarat împotriva încheierii din 19 iunie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal îl reprezintă soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 115/2015, regimul căii de atac fiind reglementat de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora:
"Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare…"
Aceste dispoziţii speciale, care reglementează numai durata termenului special de recurs, derogatoriu de la termenul general, se completează cu prevederile C. proc. civ., în ceea ce priveşte sancţiunea care intervine în cazul nerespectării termenului de declarare şi/sau motivare a recursului, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.
Încheierea recurată a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 19 iunie 2024, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Conform art. 181 alin. (1) pct. 1 şi art. 182 din C. proc. civ., termenul de declarare a recursului (stabilit pe ore) a început să curgă de la ora zero a zilei următoare, respectiv 20 iunie 2024 şi s-a împlinit pe data de 21 iunie 2024 (vineri), la ora 24:00.
Analizând recursul declarat de recurenta A., Înalta Curte constată că acesta a fost depus prin poşta electronică, la data de 25 iunie 2024, după expirarea termenului prevăzut de lege.
În speţă, recurenta a formulat cerere de repunere în termenul pentru exercitarea căii de atac, susţinând faptul că la data constituirii Biroului Electoral Central s-a aflat în circumscripţia electorală în interes de serviciu, acţiune programată cu mult timp înainte, fiind în imposibilitate efectivă de a efectua demersuri în ceea ce priveşte declararea căii de atac.
Înalta Curte apreciază că sancţiunea decăderii putea fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ.:
"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate".
În literatura de specialitate, s-a precizat că prin "motive temeinic justificate" trebuie să se înţeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forţei majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute.
Înalta Curte reţine că faptul că aspectele învederate de parte în susţinerea cererii nu constituie un motiv temeinic justificat care să determine repunerea în termenul de declarare a recursului, în sensul dispoziţiilor legale sus amintite.
Termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.
Or, recurenta nu prezintă şi nu dovedeşte instanţei care au fost motivele întemeiate, în sensul legii, ce au împiedicat-o să declare calea de atac în termen.
Înalta Curte reţine că lipsa de diligenţă a recurentei nu poate fi asimilată unei împrejurări mai presus de voinţa părţii, în sensul textului de lege citat anterior, care să o fi împiedicat pe aceasta să exercite calea de atac înăuntrul termenului definit de lege, partea având la dispoziţie multiple mijloace de a înregistra, pe rolul instanţei, calea de atac, reţinând şi faptul că aceasta a fost totuşi formulată prin poştă electronică, la mult timp de la momentul publicării hotărârii de constituire a Biroului Electoral Central (martie 2024).
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte reţine că aspectele invocate nu pot fi apreciate ca motive temeinice, de natură să o fi împiedicat pe contestatoare să exercite recurs în termenul prevăzut de lege, sens în care se va respinge cererea de repunere în termenul de formulare a căii de atac.
Având în vedere că termenul pentru exercitarea recursului are un caracter imperativ şi este sancţionat cu decăderea şi cum recurenta a sesizat instanţa după împlinirea acestuia, sancţiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ.
Cu privire la susţinerile recurentei în sensul că nu i-a fost comunicată încheierea atacată, Înalta Curte constată că prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 statuează asupra termenului de declarare a recursului, care trebuie să fie de 48 de ore de la pronunţare, fără nicio excepţie. În privinţa termenului de motivare a căii de atac, având în vedere că partea este încunoştinţată ulterior de considerentele care susţin soluţia instanţei, de la comunicarea hotărârii atacate curge un alt termen de 48 de ore pentru formularea şi depunerea motivelor recursului, în raport de prevederile art. 470 alin. (5) raportat la art. 494 din C. proc. civ.
Aşadar, recurenta trebuia să declare calea de atac în termen de 48 de ore de la pronunţare, adică până la 21 iunie 2024, ora 24:00, având posibilitatea ulterior să depună motivele recursului în termen de 48 de ore de la comunicarea hotărârii instanţei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 496 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 19 iunie 2024 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.
Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 19 iunie 2024 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 12 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.