Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă la data de 01.02.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a formulat acţiune în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, prin care a solicitat următoarele:
I. Obligarea pârâtului Casa de Pensii Sectoriala a M.A.I, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la revizuirea şi recalcularea drepturilor sale de pensie, prin:
1) adăugarea sporului pentru Semnul Onorific (OMM/SOSP) prevăzut de art. 11 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare coroborat cu art. 12 din Legea nr. 574/2004 - separat de pensia militară calculată potrivit Legii nr. 223/2015;
2) emiterea unei alte decizii de pensie cu pensia stabilită în baza Legii nr. 223/2015 forma anterioară aplicării prev. art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 (modificate de art. 84 pct. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 114/2018)
II. Obligarea pârâtului să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din neacordarea drepturilor legale, din calcularea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 şi O.U.G. nr. 114/2018 asupra prevederilor la art. 3, art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă
Prin sentinţa civilă nr. 1117 din 3 aprilie 2024, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere că obiectul principal al judecăţii îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului României, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privinţa drepturilor şi intereselor sale legitime, invocându-se excepţia de neconstituţionalitate.
Din punct de vedere al competenţei materiale, Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, astfel că, fiind vorba de contestarea unei ordonanţe de urgenţă emise de Guvern, competenţa aparţine Curţii de apel Constanţa în conformitate cu art. 10 alin. (3) din lege.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 172 din data de 20 mai 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că reclamantul nu a solicitat acordarea de despăgubiri, în sensul art. 9 din Legea nr. 554/2004, ci restituirea unor sume pretins a fi reţinute din pensie în mod nelegal, acesta neinvocând un raport de drept administrativ, ci un raport ce ţine de domeniul pensiilor şi asigurărilor sociale. În consecinţă, litigiul de faţă este de competenţa secţiei civile a tribunalului întrucât vizează drepturi născute în temeiul legii pensiilor militare de stat şi se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicţiei asigurărilor sociale.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Aspectul care a generat conflictul negativ între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
Obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamant în cuprinsul acţiunii.
Înalta Curte reţine, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligaţii de achitare a pensiei.
Ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea introductivă este, aşa cum s-a precizat, constatarea vătămării dreptului său la pensie prin aplicarea în mod nelegal a modificărilor aduse de art. VII pct. 2 şi pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, precum şi acordarea sumelor cu titlu de prejudiciu cauzat de aplicarea acestei prevederi.
Chiar dacă nu a utilizat termenul de "despăgubiri", este evident că natura pretenţiilor reclamantului este aceea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanţă a Guvernului apreciată neconstituţională. Altfel spus, acţiunea reclamantului are ca scop atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia.
Astfel, reclamantul este nemulţumit de faptul că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu al cărei beneficiar este, astfel cum era reglementat la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, a căror neconstituţionalitate a invocat-o prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie.
Prin urmare, Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendente sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Reclamantul, socotindu-se vătămat în drepturile şi interesele sale legitime, a solicitat obligarea autorităţii pârâte la repararea prejudiciului cauzat, astfel că, raportat la obiectul concret al pretenţiilor deduse judecăţii prin acţiunea introductivă, în stabilirea competenţei materiale nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţii publice pârâte faţă de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare a cauzei de faţă revenind, pe cale de consecinţă, secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.
În concluzie, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acţiunii de faţă pe rolul instanţei judecătoreşti, respectiv la obiectul concret al acţiunii ce constă în obligarea autorităţii pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Constanţa, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 12 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.