Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 01.02.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: [1] în principal, suspendarea Deciziei Comisiei de examinare şi a Deciziei f.n. din data de 31.01.2024 a Comisiei de reexaminare psihologică a candidaţilor la concursul de admitere în magistratură organizat în perioada 7 iulie 2023 - 6 martie 2024, prin care i s-a acordat calificativul "respins", suspendare solicitată cu privire la toţi candidaţii, iar, în subsidiar, cu privire la reclamantă; [2] obligarea pârâtului să-i permită acesteia să participe la interviul care se va desfăşura în perioada 3 - 17 februarie 2024.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, la data de 05.02.2024, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii, solicitând, pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată.
La data de 07.02.2024, reclamanta a formulat cerere precizatoare, prin care a menţionat că actele administrative a căror suspendare o solicită sunt: Decizia Comisiei de reexaminare prin care a fost respinsă la testarea psihologică, concretizată în Raportul de evaluare psihocomportamentală întocmit de cei 3 psihologi (raport fără dată), precum şi Decizia Comisiei de examinare concretizată în Raportul psihologului examinator iniţial, domnul B..
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 187 din 8 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, s-au respins, ca neîntemeiate, excepţiile invocate de către pârât prin întâmpinare şi s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 187 din 8 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat recurs, iar pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs incident.
3.1 Recurenta-reclamantă A., prin cererea de recurs formulată, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat nelegalitatea soluţiei din perspectiva încălcării art. 19 din C. proc. civ., respectiv încălcarea principiului continuităţii.
Astfel, cererea de chemare în judecată a fost repartizată completului CI5 fond din cadrul secţiei a IX - a contencios administrativ şi fiscal al cărui titular era doamna judecător C., grefier fiind doamna D.. La termenul de judecată din data de 08.02.2024 şedinţa a fost prezidată de doamna judecător E.. Cererea reclamantei adresată conducerii secţiei a IX - a contencios administrativ şi fiscal de comunicare a titularului completului CI5 a fost transmisă Biroului Relaţii cu Publicul, care nu i-a comunicat niciun răspuns.
De asemenea, a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reprezentantului pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii.
A susţinut că la termenul de judecată din data de 08.02.2024 pârâtul a fost reprezentat de doamna judecător F., în cuprinsul hotărârii consemnându-se că aceasta ar fi personal de specialitate asimilat magistraţilor. Consemnarea din cuprinsul hotărârii recurate în prezenta cauză este contrară realităţii, doamna F. fiind judecător. Or, persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, făcând trimitere la art. 233 alin. (3) din Legea nr. 303/2022. Astfel, doamna judecător F. a reprezentat CSM prin încălcarea legii.
Recurenta a mai suţşinut că instanţa a apreciat că nu este îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat, niciuna dintre criticile reclamantei neprobând existenţa acestuia, reţineri care sunt eronate, fiind incident motivul de casare privind încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material.
Astfel, în opinia sa, prima instanţa a reţinut, în contra evidenţelor, că susţinerile reclamantei privind aplicarea Metodologiei intrate în vigoare la data de 31.02.2024, după susţinerea testării psihologice sunt nefondate. Instanţa a apreciat a fi neîntemeiată critica privind aplicarea unui test nedestinat magistraţilor, cu motivarea că acest aspect nu ar fi necesar. Această susţinere a instanţei este nefondată, fiind enumeraţi explicit destinatarii testului, pe categorii, nefiind un test de aplicabilitate generală. Totodată, faptul că testul a fost avizat de Colegiul Psihologilor din România nu îi extinde domeniul de aplicabilitate, testul fiind avizat pentru domeniile explicit enumerate de către chiar cei care l-au adaptat pentru România.
Judecătorul fondului nu a înlăturat susţinerea reclamantei referitoare la nelegalitatea Raportului întocmit de către psihologii din cadrul Comisiei de reexaminare raportat la inexistenţa semnăturilor pe actul întocmit, dar a apreciat că ar cuprinde parafa psihologilor examinatori. Cu privire la nerespectarea timpului minim de 30 de minute pentru fiecare candidat în cadrul interviului instanţa nu a analizat aceste aspecte. Referitor la faptul că unii candidaţi ar fi intrat în posesia testelor şi răspunsurilor la acestea anterior desfăşurării probei, instanţa, în mod de neînţeles, a apreciat că nu ar avea niciun efect în ceea ce o priveşte, ignorând răspunderea psihologilor din această perspectivă şi incidenţa art. 304 C. pen., respectiv divulgarea informaţiilor secrete sau nepublice.
Cu privire la criticile formulate din perspectiva încălcării Directivei nr. 80/181/CEE instanţa a apreciat că nu înlătură prezumţia de legalitate a Rapoartelor, fără a oferi vreo motivare în acest sens.
În fine, a arătat că instanţa de fond nu a înlăturat susţinerile reclamantei privind faptul că sunt diametral opuse concluziile celor două Rapoarte în privinţa unora dintre criterii şi copy paste în privinţa celorlalte, oferind o motivare contradictorie, respectiv susţinând că diferenţele semnificative sunt în regulă pentru că Rapoartele sunt întocmite la interval de câteva zile şi sunt, de asemenea, în regulă şi cele copy paste pentru că legea nu interzice şi e vorba de acelaşi subiect.
Pentru toate aceste motive, recurenta a apreciat că există o îndoială serioasă privind legalitatea Rapoartelor contestate, fiind în prezenţa unui caz bine justificat.
Totodată, în opinia sa, este îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, arătând că în situaţia în care nu va participa la proba interviului va fi declarată respinsă, nu va mai putea valorifica rezultatele de la probele privind cunoştinţele juridice.
3.2 Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, prin cererea de recurs incident formulată, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate în sensul admiterii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii formulate de recurenta-reclamantă A., cu consecinţa respingerii acesteia ca inadmisibilă, respectiv a admiterii excepţiei lipsei de interes în formularea prezentei cereri, cu consecinţa respingerii recursului ca lipsit de interes.
4. Apărările formulate în recurs
Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamantă, prin care a invocat excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei-reclamante la plata taxelor judiciare de timbru achitate de acesta.
În ceea ce priveşte excepţia invocată, a arătat că, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 42/21.03.2024 s-a dispus validarea rezultatelor concursului de admitere în magistratură (07.07.2023-06.03.2024)
A mai susţinut că, în lipsa unui calificativ de "apt", o eventuală suspendare a executării celor două rapoarte nu poate avea ca efect obligarea CSM să îi permită participarea la următoarea probă a examenului prin raportare la art. 74 din Legea nr. 303/2022. O eventuală suspendare a deciziilor Comisiei de examinare şi reexaminare psihologică nu duce la constatarea ca fiind îndeplinită de către recurenta-reclamantă a condiţiei de a fi apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcţiei în vederea susţinerii următoarelor probe din cadrul concursului.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 12 septembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
La data de 15.04.2024, recurenta-reclamantă a depus la dosar cerere de renunţare la judecarea recursului.
Totodată, a solicitat anularea recursului propriu ca netimbrat, înţelegând să nu achite taxa de timbru, întrucât până la momentul înregistrării cauzei la Înalta Curte, acesta a rămas fără obiect. A solicitat şi respingerea recursului incident ca rămas fără efect.
Această cerere a fost comunicată recurentului-pârât la data de 19.04.2024.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
1. Recursul declarat de reclamanta A.
Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul formulat de reclamantă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii dispusă la alin. (3) al aceluiaşi articol, cererrea de recurs nefiind legal timbrată.
Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:
"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.
(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."
Dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligaţia de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs, deşi i-a fost adusă la cunoştinţă la data de 8 martie 2024, conform dovezii aflată la dosar, recurenta precizând în şedinţă publică că nu înţelege să achite taxa judiciară de timbru.
Aşa fiind, văzând şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 486 alin. (3) care dispun că menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
2. Recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii
Potrivit dispoziţiilor art. 491 alin. (1) C. proc. civ.:"Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile."
Conform dispoziţiilor art. 472 C. proc. civ.:
"(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe.
(2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."
Având în vedere aceste dispoziţii legale şi soluţia data recursului principal, care a fost anulat ca netimbrat, soluţie care nu implică cercetarea fondului, Înalta Curte va constata că recursul formulat de pârât este rămas fără efect.
3. Înalta Curte va admite cererea formulată de recurentul-pârât privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Astfel, potrivit art. 453 C. proc. civ. "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".
Înalta Curte, constată că pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a fost chemat în faţa instanţei de control judiciar pentru soluţionarea recursului formulat de reclamantă, înţelegând, la rândul său, să formuleze recurs incident, pentru care a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON, ulterior recurenta-reclamantă arătând expres că nu înţelege să achite taxa judiciară de timbru datorată pentru soluţionarea propriului recurs, care a fost anulat, ca netimbrat.
Prin urmare, având în vedere această soluţie, prevederile legale antereferite şi faptul că iniţiativa recurentei-reclamante a determinat o cheltuială inutilă pentru recurentul-pârât, neprezentând relevanţă susţinerea recurentei-reclamante în sensul că cererea de renunţare la judecată datează din 15.04.2024, anterior formulării cererii recurentului-pârât, prioritară fiind legalitatea învestirii instanţei cu cererea de recurs care a determinat înregistrarea dosarului pe rolul instanţei de control judiciar, Înalta Curte va dispune obligarea recurentei-reclamante A. la plata către recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) şi art. 453 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat de reclamanta A., ca netimbrat, va constata ca fiind rămas fără efect recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi va obliga recurenta-reclamantă A. la plata către recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 187 din 8 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Constată rămas fără efect recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei civile nr. 187 din 8 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta-reclamantă A. la plata către recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 12 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.