Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 27.12.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad următoarele:
- anularea Deciziei nr. 2156/20.06.2023 emisă de Ministerul Finanţelor prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei administrative a reclamantului, cu consecinţa confirmării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 15204.5/08.02.2023;
- anularea Deciziei de atragere a răspunderii solidare în temeiul prevederilor art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală nr. 15204.5/08.02.2023 a reclamantului A. având calitatea de asociat unic în perioada 20.01.2006 - până în prezent) şi administrator (în perioada 20.01.2006 - 30.10.2022) cu o cotă de participare la beneficii/pierderi de 100% a debitorului S.C. B. S.R.L., în vederea realizării în tot a creanţei în limita sumei totale de 20.041.300 RON, emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 140 din 28.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, în favoarea instanţei de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această soluţie, enunţând dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că obiectul prezentului litigiu este reprezentat de analizarea legalităţii şi temeiniciei Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 15204.5/08.02.2023 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad - instituţie locală.
Astfel, Decizia nr. 15204.5/08.02.2023 emisă de pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, deşi cuprinde o creanţă în sumă de 20.041.300 RON, nu poate atrage competenţa Curţii de Apel, în condiţiile în care nu are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.00.000 RON - pentru a fi incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 -, ci doar o creanţă întemeiată pe regulile răspunderii solidare, instituite prin art. 25 şi 26 din Legea 207/2015.
Raportat la rangul emitentului titlului de creanţă (AJFP Arad), ţinând cont de faptul că nu se pune în discuţie cuantumul, legalitatea stabilirii obligaţiilor de plată restante ale debitorului principal B. S.R.L., ci doar îndeplinirea/neîndeplinirea condiţiilor în care pentru aceste obligaţii poate răspunde în solidar reclamantul, instanţa a reţinut aplicabilitatea, sub aspectul competenţei materiale, a criteriului cuprins în prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prin teza I-a stipulează în sensul că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
2.2. Prin sentinţa nr. 608 din 25 aprilie 2024 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale de ordine publică a Tribunalului Arad, secţia a III - a contencios administrativ şi fiscal litigii de muncă şi asigurări sociale, invocată din oficiu de instanţă şi de către reclamant, şi s-a constatat competenţa, în prima instanţă, a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea prezentei acţiuni, conform prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2, raportat la art. 96 alin. (1) din C. proc. civ., art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 şi art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 din 20 iulie 2015 privind Codul de procedură fiscală.
A fost declinată competenţa în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, conform art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.
S-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Arad şi Curtea de Apel Timişoara, raportat la prevederile art. 133 alin. (2) din C. proc. civ.
A fost suspendată, din oficiu, în baza art. 134 din C. proc. civ., judecata cauzei până la soluţionarea conflictului.
În baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., s-a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, enunţând dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 554/2004, tribunalul a reţinut că, în cazul de faţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, competenţa fiind atrasă atât de criteriul valoric - obiectul litigiului depăşind pragul minim legal de 3.000.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) teza a II-a a Legii nr. 554/2004, cât şi de rangul emitentului - autoritate publică centrală, actul administrativ ce face obiectul acţiunii judiciare, conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 2156/20.06.2023 fiind emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., prin care, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor, Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, a solicitat următoarele: anularea Deciziei nr. 2156/20.06.2023 emisă de Ministerul Finanţelor prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei administrative a reclamantului, cu consecinţa confirmării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 15204.5/08.02.2023; anularea Deciziei de atragere a răspunderii solidare în temeiul prevederilor art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală nr. 15204.5/08.02.2023 a reclamantului A. având calitatea de asociat unic (în perioada 20.01.2006-până în prezent) şi administrator (în perioada 20.01.2006 - 30.10.2022) cu o cotă de participare la beneficii/pierderi de 100% a debitorului S.C. B. S.R.L., în vederea realizării în tot a creanţei în limita sumei totale de 20.041.300 RON, emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad.
Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004: "(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă."
Totodată, art. 10 din aceeaşi lege prevede că "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
În ceea ce priveşte determinarea instanţei competente material să soluţioneze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, şi în jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mod constant şi unitar, s-a reţinut că dispoziţiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:
- criteriul rangului autorităţii emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competenţa materială este stabilită în favoarea curţii de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;
- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa este stabilită în funcţie de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorităţii emitente.
Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.
Înalta Curte, în acord cu opinia tribunalului, constată că instanţa de contencios administrativ şi fiscal este chemată să verifice legalitatea actului administrativ prin care a fost respinsă în procedura prealabilă contestaţia administrativă în principal, şi apoi să verifice legalitatea şi temeinicia actului administrativ fundamentat pe regulile răspunderii solidare instituite prin art. 25 şi 26 din Legea nr. 207/2015.
Obiectul judiciar al acţiunii de faţă se circumscrie prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamantul contestând în faţa instanţei de contencios administrativ decizia de respingere a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 2156/20.06.2023 emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor - autoritate publică centrală, solicitând anularea acesteia pe motiv că, urmare a aplicării greşite a legii, s-a respins contestaţia administrativă ca neîntemeiată, cu consecinţa menţinerii ca legale şi temeinice a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 15204.5/08.02.2023.
Decizia nr. 15204.5/08.02.2023 de atragere a răspunderii solidare emisă de pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad cuprinde o creanţă în sumă de 20.041.300 RON compusă, potrivit anexei acesteia, din obligaţii fiscale de natura taxelor, impozitelor şi contribuţiilor, precum şi accesorii mai mari de 3.000.000 RON, fiind îndeplinit criteriul valoric ce atrage competenţa în prima instanţă a Curţii de Apel Timişoara conform prevederile art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, Înalta Curte reţine că, în cazul de faţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, competenţa fiind atrasă atât de criteriul valoric - obiectul litigiului depăşind pragul minim legal de 3.000.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) teza a II-a a Legii nr. 554/2004, cât şi de rangul emitentului - autoritate publică centrală, actul administrativ ce face obiectul acţiunii judiciare, conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 2156/20.06.2023 fiind emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor .
Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 12 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.