Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, a solicitat instanţei să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor de la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 de la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, precum şi obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI să restituie sumele reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei, raportate la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59+ şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 la data deschiderii drepturilor la pensie, precum şi H.G. nr. 28/2023, conform gradului de comisar-şef deţinut, actualizate cu indicele de inflaţie, dacă este cazul, precum şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Totodată, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale şi suspendarea judecării cauzei, conform dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea excepţiei invocate.
Prin sentinţa nr. 3570 din 15 iunie 2023 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 1377 din 6 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauze privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, cauza având ca obiect "acţiune în constatare", în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a - conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această soluţie, enunţând dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, art. 100, 102, 104 din Legea nr. 223/2015 şi art. 36 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, curtea de apel a reţinut că din aceste dispoziţii legale reiese că legiuitorul a prevăzut competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului la o secţie sau, după caz, la un complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului.
Deşi reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocarea acestui text de lege apare ca fiind una pur formală, în condiţiile în care reclamantul tinde, de fapt, să obţină restituirea părţii din pensie ce i s-ar fi cuvenit dacă nu interveneau modificările referitoare la modalitatea de actualizare a pensiei prin O.U.G. nr. 59/2017 şi să obţină emiterea unei noi decizii de pensie cu un cuantum mai mare decât cel stabilit prin decizia emisă de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne.
2.2. Prin sentinţa nr. 2457 din 8 aprilie 2024 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia necompetentei materiale şi funcţionale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi, în consecinţă, a fost declină judecata cauzei către o secţie specializată în contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
S-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, şi s-a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, enunţând dispoziţiile art. 9, art. 10 alin. (1) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, tribunalul a reţinut, în esenţă, că, în raport de forma cererii de chemare în judecată care are un obiect principal diferit de excepţia de neconstituţionalitate invocată, fiind admisibilă prin raportare la cele dispuse de Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 660/2007, precum şi petitele acţiunii care pornesc de la constatare unei vătămări, care este prevăzută ca premisă a unei astfel de acţiuni la art. 9 alin. (1), intenţia părţii a fost de formulare a acţiunii prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004, acţiune care este de competenţa instanţei de contencios administrativ, aşa cum se arată expres în alineatul arătat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Prin prezentul demers judiciar, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale a solicitat instanţei să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor de la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 de la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, precum şi obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI să restituie sumele reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei, raportate la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59+ şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 la data deschiderii drepturilor la pensie, precum şi H.G. nr. 28/2023, conform gradului de comisar-şef deţinut, actualizate cu indicele de inflaţie, dacă este cazul, precum şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011. Totodată, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale şi suspendarea judecării cauzei, conform dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea excepţiei invocate.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei stabilindu-se în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă, (…), (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
În ceea ce priveşte determinarea instanţei competente material să soluţioneze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, şi în jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mod constant şi unitar, s-a reţinut că dispoziţiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:
- criteriul rangului autorităţii emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competenţa materială este stabilită în favoarea curţii de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;
- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa este stabilită în funcţie de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorităţii emitente.
Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
Astfel, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reţine, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamantul are domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, motiv pentru care constată că această instanţă este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în fond.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. şi Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 12 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.